Miercuri, 16 ianuarie 2012, Gara de Nord este loc de întâlnire a nemulţumirilor legate de greva angajaţilor CFR, întârzierile trenurilor şi situaţia CFR în ansamblu.
Un mecanic de locomotivă, angajat al CFR Călători, se arată a fi la curent cu originea protestului, precizând că acesta a fost declanşat de cei de la CFR Infrastructură – impiegaţi de mişcare şi angajaţi de la casele de bilete şi de la birourile de informaţii. „Dacă semnalul este roşu, eu nu pot să trec peste el”, a explicat bărbatul, care a ţinut să-i felicite pe colegii de la CFR Infrastructură. „Cinste lor că au fost mai uniţi!”.
Acelaşi mecanic ştie şi situaţia la zi privind plata salariilor – angajaţii CFR Infrastructură nu şi-au primit marţi leafa pe decembrie, în timp ce la CFR Călători s-a luat doar jumătate din salariu.
Revoltat, omul arată în ce stare se află scaunul său, care stă să cadă şi „luceşte jegul pe el”, şi cum uşa din spatele cabinei e blocată şi „poate să şi ia foc ceva”.
„Condiţiile astea sunt de ani de zile, n-o să se rezolve nimic. Acuma ne-au luat pe noi cu salariile. Urmează celelalte categorii sociale. Şi taxele se majorează”, a mai spus angajatul CFR.
Părerile călătorilor din Gara de Nord sunt împărţite. Unii îi înţeleg pe angajaţii CFR; se regăsesc în problemele legate de întârzierea salariului, însă, totodată, li se pare normal ca aceştia „să se gândească şi la populaţie”.
„Nu ştiu câtă dreptate au, dar sunt trenuri cu 200 de minute întârziere. Să se gândească şi la populaţie”, spune un domn în vârstă, iar un altul consideră că „probabil, cineva încearcă să bage strâmbe”, dacă s-a făcut grevă doar pentru o zi de întârziere a salariului.
O doamnă, obişnuită cu întârzierile trenurilor, cataloghează evenimentele de miercuri dimineaţă drept „nesimţire din partea conducerii CFR”. „Zilnic sunt întârzieri de câte 40 de minute. Faptul că s-a făcut grevă nu mă miră, oamenii îşi vor banii şi mi se pare normal”, mai spune ea. Potrivit femeii, pentru întreaga situaţie din CFR, vina e a directorilor, a ministrului Transporturilor, a Guvernului care nu numeşte oameni capabili în funcţiile de conducere, iar în aceste condiţii „suntem proşti că plătim abonamente, taxe, sănătatea”.
Alţii nu simt nevoia să comenteze situaţia. „Dacă nu mai pleca trenul, luam maxi-taxi”, spunea o femeie pe la 50 de ani, care face, totuşi, o paralelă cu mediul privat. „La soţul meu, la fabrică, salariul trebuie să intre pe 10 şi vine şi pe 20 şi pe 25 ale lunii. Ei, la privat, nu mai fac nicio grevă, că le e frică”.
În schimb, un tânăr consideră că angajaţilor din CFR „nu le mai ajung salariile”, iar un alt bărbat observă că „şpaga tot nu lipseşte”.
„Lasă că-i bine, încep lucrurile să intre pe un făgaş normal dacă oamenii îşi revendică drepturile”, este de părere un alt domn, care are 48 de ani şi este economist. Întrebat cum ar fi reacţionat dacă s-ar fi aflat într-unul dintre trenurile blocate, el răspunde că „mai trebuie să şi înţelegem”, argumentând că oamenii trebuie să-şi plătească datoriile şi nu au parte de înţelegere la bancă nici pentru o zi.
O doamnă în vârstă coboară zâmbitoare dintr-un tren care a întârziat peste trei ore şi jumătate, de la Constanţa, fiind ţinut pe loc la Feteşti timp de două ore. „Au venit şi ne-au spus că este grevă, că nu şi-au primit salariile. S-a mai revoltat lumea, dar nu chiar aşa, să ştiţi. Oameni suntem”, spune femeia.
Femeia e în temă şi cu a altă cauză întârzierilor. „Am înţeles că se şi fură componente de pe calea ferată şi de-aia sunt întârzieri, la gara din Constanţa e un afiş mare în care se spune treaba asta”.
Cât despre drumul de şapte ore pe care tocmai în încheiase, nimic de rău, din perspectiva ei. „Noroc că este cald în tren, puţină lume, a fost spaţiu, aer suficient. Lumea a stat de citit, de vorbit la telefon. E mai greu pentru cei care au ceva presant. Eu sunt liniştită, că sunt pensionară”, a încheiat ea.
Un alt pensionar este însă revoltat, dar nu de greva în sine, ci de faptul că aceasta nu a fost anunţată. „Prostie mai mare ca la noi nu există. Nu sunt din ăla de rea credinţă, să nu fie grevă. Dar să anunţe că din data de 20 ianuarie nu mai circulă niciun tren, să ştie lumea să meargă cu altceva”, spune el.
Pensionarul mai povesteşte că îşi luase bilet în urmă cu trei zile, iar la Piteşti, văzând că nu mai ajungea trenul, a cerut să primească banii înapoi, însă acest lucru nu a fost posibil, aşa că a mai avut de aşteptat. „Am părinţii bolnavi, trebuie să ajung la Râmnicu Sărat. Nu am nici cum să rămân acolo peste noapte”, se plânge bărbatul, rămas cu ochii pe panoul de plecări, în aşteptarea trenului său.
La panourile cu plecări şi sosiri s-au uitat, nemulţumiţi, alte sute de călători, numărul minutelor de întârziere urcând, timp de două ore, la un total de peste 10.000. Trenurile, în schimb, nu s-au urnit un centimetru.