Potrivit directivei, intermediarii principali trebuie să dețină asigurare de răspundere civilă profesională valabilă pe teritoriul UE sau altă garanție echivalentă pentru răspunderea care decurge din neglijenţa profesională, în conformitate cu prevederile legale, în valoare de cel puţin: 1.250.000 euro pentru fiecare solicitare de despăgubire şi de 1.850.000 euro pe an, global, pentru totalitatea cererilor de despăgubiri. Cerinţa este deja îndeplinită de intermediarii din asigurări.
O altă cerinţă a Uniunii Europene va da însă mari bătăi de cap legislativului şi intermediarilor, dacă cerinţa va fi implementată ca atare. Astfel, intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare dispun de o capacitate financiară permanentă, în conformitate cu prevederile legale, de minimum 4% din valoarea primelor anuale încasate, cu condiția să fie de minimum 18.750 euro. În condiţiile în care de multe ori comisionul unui broker sau al unui viitor intermediar auxiliar (agent de turism, societate de rent a car sau chiar un magazin de electrocasnice) este de 1%, din care să plătească şi cheltuielile administrative. Interesant este că acest indicator se aplică şi lichidatorilor de daune consideraţi la rândul lor intermediar în asigurări.
În plus, aşa cum apreciază brokerii din asigurări, în România sunt implementate deja două dintre cerinţele prudenţiale ale UE: banii platiţi de consumator către intermediar se consideră tranferaţi în contul asigurătorului de la data plăţii către intermediar şi banii consumatorilor sunt transferaţi prin conturi de client strict separate de activitatea curentă a intermediarilor.
O astfel de cerinţă, dată strict pentru protecţia consumatorilor, ar putea creşte costurile de operare prin cerinţa de capital şi ar limita drastic numărul jucătorilor pe piaţa asigurărilor. Drept care intermediarii principali actuali din asigurări solicit eliminarea acestei cerinţe. Autorităţile se feresc deocamdată de ideea înfiinţării unui fond de garantare al intermediarilor, dar directiva europeană nu exclude realizarea acestui lucru.
În plus, băncile comerciale sunt trecute din start ca intermediari principali pe piaţa asigurărilor, conform acestei directive. Aşa cum spun însă majoritatea surselor din piaţă, băncile comerciale nu îşi doresc deloc această nouă îndeletnicire care nu face altceva decât să aducă noi cerinţe de capital, obligaţia de a fi autorizate şi de BNR şi de ASF, precum şi cea de a-şi instrui personalul la recent înfiinţatul Institut de Studii Financiare al Autorităţii de Supraveghere….Mai exact, alţi bani, altă distracţie, pentru un business care pare să nu îi intereseze momentan pe bancheri.
Cunoscut sub denumirea prescurtată de IDD, proiectul de lege care transpune Directiva 97/2016 a fost lansat în dezbatere publică de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), principalii jucători din piaţa asigurărilor urmând să îşi trimită comentariile către Autoritate până pe data de 5 mai. Conform proiectului de lege, un produs de asigurare emis de o societate de asigurări va fi vândut ca şi până acum prin angajaţii proprii şi prin intermediari. Noutatea apare de la acest nivel încolo: intermediari în asigurări erau până acum doar brokerii de asigurare. După intrarea în vigoare a legii vor exista două categorii de intermediari: principali şi secundari.
La intermediari principali intră brokerii din asigurări, ca şi până acum, dar intră pe piaţă o categorie nouă: băncile comerciale. Băncile comerciale vor putea vinde toate tipurile de asigurări, ceea ce va majora substanţial canalele de distribuţie şi va creşte competiţia în piaţă. Băncile vor trebui totuşi să se autorizeze la ASF pentru a putea vinde şi CASCO şi RCA şi Unit Linked. La rândul lor, brokerii de asigurări vor putea vinde credite sau alte produse specifice bancare, după obţinerea avizelor de la autorităţile competente.