Intervenţie brutală pe piaţa „liberă” a comunicaţiilor mobile

Scopul – eliminarea unor furnizori

Pentru prima dată în istoria postdecembristă a ”telecomunicațiilor” românești se prezintă o lege care își propune ”un mecanism de autorizare prealabilă a producătorilor de tehnologii, echipamente și programe software utilizate în cadrul infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional, precum şi în reţelele de comunicaţii electronice prin intermediul cărora se asigură servicii de comunicaţii electronice de tip 5G, fiind urmărite considerente ce țin de eliminarea oricăror riscuri la adresa securității naționale și apărării naționale”, un mecanism de limitare a acesului furnizorilor, a competiției pe o piață care a fost tot timpul liberă.

Proiectul propune ca ”autorizarea să fie acordată prin decizie a Prim-Ministrului, după avizul conform al Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT)”, o intervenție a politicului într-o piață până acum liberă și care a luat decizii pe baza considerentelor economice.
Legea mai propune și ”măsuri de eliminare treptată a tehnologiilor, echipamentelor și programelor software utilizate în prezent de către furnizorii de reţele de comunicaţii electronice prin intermediul cărora se asigură servicii de comunicaţii electronice de tip 5G”, anulând progresul realizat până acum de comunicațiile mobile românești.

Toate acestea sunt justificate prin faptul că se ”urmăreşte reducerea riscurilor la adresa securităţii naţionale şi apărării naţionale prin instituirea unui regim de autorizare a producătorilor de tehnologii, echipamente și programe software destinate utilizării în cadrul infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional, precum şi în reţelele de comunicaţii electronice prin intermediul cărora se asigură servicii de comunicaţii electronice de tip 5G”. De fapt scopul este transpunerea în plan local a memorandumului România-SUA, adică eliminarea unor jucători importanți pe piața noastră și piața mondială – furnizorii chinezi.

Proiectul de lege nu abordează securitatea rețelelor 5G

Dat fiind multitudinea de obiecte care se pot conecta la noile rețelele 5G, securitațea cibernetică va fi întotdeauna o problemă indiferent de furnizorul echipamentului, fapt total ignorat de proiectul de lege în discuție.

Dacă într-adevăr se dorea protejarea noilor rețelele 5G, proiectul de lege ar fi trebuit să definească un cadru instituțional – o agenție națională responsabilă: CERT.ro, de exemplu și măsuri pentru prevenirea și detectarea atacurilor cibernetice, cele preconizate de Comisia Europeană, de exemplu. Comisia Europeană a prezentat în acest an un set de măsuri privind securitatea rețelelor (https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/cybersecurity-5g-networks-eu-toolbox-risk-mitigating-measures), care trebuia implementat până 30 aprilie 2020 de către toate țările și raportată implementarea până la 30 iunie 2020. Spre deosebire de acest proiect de lege, documentul Comisiei Europene nu face referire la autorizarea sau interzicerea vreunui fabricant de echipamente de telecomunicații, ci doar la măsuri pentru securitatea cibernetică. În plus există și ENISA, entitate special creată la nivelul Uniunii Europene pentru a ajuta Comisia Europeană, statele membre și comunitatea de afaceri să adreseze, să răspundă și în special să prevină problemele de securitate a rețelelor și informațiilor.
Astfel, problema securității noilor rețele 5G poate fi detașată de memorandumul România – SUA și ar trebui rezolvată la nivel național inspirându-ne din practicile europene.

Soluția la memorandum – asigurarea securității rețelelor

Proiectul de lege nu numai că nu abordează problema securității rețelelor 5G dar nici măcar nu amintește riscurile și modul de abordare națională prin implementarea măsurilor UE.

Soluția este simplă – instituirea unui mecanimsm/cadru de control a securității noilor rețele 5G, care să detecteze problemele de securitate și să ia măsuri proporțional cu gravitatea lor.

România, țară membră a Uniunii Europene, ar trebui să aibă o abordare europeană, raliindu-se practicilor europene: să aplice setul de măsuri al CE creând un cadru instituțional național și să rezolve astfel problema securitații rețelelor și, deci și a memorandumului.

Intervenție brutală pe piața ”liberă” a comunicațiilor mobile

Proiectul de lege reprezinta o intervenție brutală pe o piață care de la apariție a fost una liberă, cu puține excepții: OUG114/2018, de exemplu. Se limitează, astfel, accesul unor furnizori în loc de a lua în considerație monitorizarea pentru înlăturarea posibilelor riscuri de securitate.

Lege în contradicție cu reglementările Uniunii Europene, pentru piață comună, liberă

Cadrul de reglementare și funcționare a ”telecomunicațiilor” din Uniunea Europeană este asigurat prin cinci directivele, dintre care una este dedicată autorizării – directiva 2002/20/EC, care are ca obiectiv autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, neavând de a face cu furnizorii. ( https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:l24164 )
Proiectul de lege, prin limitarea participării unor furnizori importanți, este în contradicție și cu liberalismul economic, cu spiritul reglementărilor Comisiei Europene de piață comună, liberă. Comisia Europeana a abordat subiectul securității printr-un cadru adecvat de monitorizare a securității și nu prin eliminarea unor furnizori. Prin noul proiect de lege România ignoră complet abordarea Uniunii Europene de prevenție și monitorizare, făcând notă discordantă. Cum rămâne cu armonizarea legislației in Uniunea Europeană?

Efectele proiectului de lege – prejudicii, întârzierea digitalizării

Eliminarea unor furnizori de pe piața echipamente de rețea din Romania ar putea duce la un duopol cu efecte economice analizate anterior  ( https://nicolaeoaca.blogspot.com/ ) – costuri mărite cu circa €1miliard și întârzieri în implementare, adică rămâneri în urmă în procesul de transformare digitală a economiei și societății. Costurile vor fi suportate în primă instanță de operatori care le vor transfera apoi către societate prin tarife mai mari, rezultând o adoptare mai lentă pentru o piață senzitivă la preț (salarii mici!). În plus, obligarea operatorilor de a elimina rețelele și serviciile 5G deja în funcțiune va însemna nu numai noi cheltuieli, ci și un recul în adoptarea noii tehnologii.

Nimic despre despăgubirea păgubiților, despre recuperarea întârzierilor

Prin adoptarea acestei legi perdanții vor fi în primul rând operatorii de comunicații mobile și apoi societatea și economia românească, primii fiind obligați la condiții dificile în implementarea noii tehnologii. Proiectul de lege nu prevede nimic pentru despăgubirea celor păgubiți, și mă refer în primul rând la operatorii de comunicații mobile. Despăgubirea ar trebui să constea în acordarea gratuită a noilor frecvențe 5G și decontarea costurilor cu eliminarea rețelelor 5G existente, etc.

Încă o amânare a licitației 5G?

Dar cum aceste despăgubiri nu sunt prevăzute în proiect este posibil ca operatorii noștrii să prefere să aștepte vremuri mai bune și să nu participe la licitația 5G preconizată pentru acest an, afacerea 5G părând a nu fi una lucrativă în actualul context.

Anul trecut ”telecomunicațiile” au avut parte de OUG114/2018, ordonanța lăcomiei guvenului, iar anul acesta au parte de ceva similar – mai întâi de desființarea ministerului ”telecomunicațiilor” și acum de un proiect de lege care dacă se va aplica va avea același efect, blocarea licitației 5G.
Anul și blocajul!

PS. ”Telecomunicațille” trebuie scoase urgent de sub tutela ”Transporturilor” pentru a nu împărtăși soarta acestora – ultimii din Europa!