INTERVIU Angel Tîlvăr: Piloţii ucraineni pot fi instruiţi în România pe bază contractuală. Românii au prioritate la F-16
„Aşa cum a ieşit şi din deciziile pe care le-am luat la nivel politic, în România (piloţii ucraineni – n.r.) nu sunt excluşi, dar va fi pe bază contractuală”, a arătat ministrul, adăugând că cel puţin trei state şi-au exprimat dorinţa, până în prezent, de a trimite piloţi la acest centru de instruire.
El a vorbit şi despre situaţia de securitate de la graniţă.
„La acest moment nu există nicio formă de încălcare a teritoriului naţional, fie el terestru, naval sau aerian. Din acest punct de vedere, cetăţenii români se află într-o stare de siguranţă absolută”, a susţinut el.
În ceea ce priveşte anularea procesului de achiziţie de corvete, ministrul de resort explică faptul că nu există „lucruri imputabile Ministerului Apărării Naţionale” şi că „România nu a dus lipsă de planuri de apărare care să includă Marea Neagră”.
Despre Grupul de Luptă de la Cincu, Tîlvăr afirmă că în prezent „nu există această nevoie operaţională pentru ridicarea la rang de brigadă”.
„Asta nu înseamnă că nu suntem pregătiţi să o facem”, menţionează ministrul.
Domnule ministru, Ministerul Apărării Naţionale a negat faptul că ar fi căzut drone ruseşti pe teritoriul României, negând practic o informaţie venită de la Ministerul de Externe ucrainean, cum că ar fi căzut aceste drone pe teritoriul României în timpul atacurilor porturilor ucrainene, de unde se transportă cereale. Prima întrebare este: legat de transportul de cereale care este făcut de către navigatorii români, cereale ucrainene, dacă Ministerul Apărării contribuie sau urmează să contribuie la apărarea navigatorilor români care transportă aceste cereale din porturile ucrainene, care sunt atacate în mod repetat?
Angel Tîlvăr: În primul rând, voi începe prin a face ceea ce este normal să fac, şi anume să condamn ceea ce Rusia face în Ucraina. O fac de fiecare dată când avem astfel de incidente, pentru că lucrurile acestea sunt imputabile Rusiei. Ucraina este un stat suveran, care se află sub un act de agresiune din partea Rusiei şi este normal ca România, care este un stat democratic, aparţinând lumii democratice, să condamne astfel de acţiuni. Doi: Aşa cum aţi spus, Ministerul Apărării a negat faptul că drone ruseşti ar fi căzut pe teritoriul naţional şi a făcut-o în cunoştinţă de cauză, pentru că – şi acum răspund întrebării dumneavoastră – suntem prezenţi prin tot ce înseamnă capabilităţi menite să avertizeze şi să monitorizeze situaţia din zonă, motiv pentru care informaţiile pe care noi le dăm sunt sub semnul acurateţii şi al corectitudinii din toate punctele de vedere.
Dar apărarea în sine a navigatorilor români, pentru că s-a pus problema de mai multe ori, navigatorii români care merg în porturile acestea ucrainene, atacate în mod repetat şi vin spre România pe Dunăre, poate fi asigurată de Ministerul Apărării?
Angel Tîlvăr: Nu este vorba aici de implicare a Ministerului Apărării neapărat, pentru că în arhitectura de siguranţă a României avem şi Gardă de Coastă, avem şi Poliţie de Frontieră. Deci, nu s-a pus problema ca Ministerul Apărării Naţionale să aibă extrateritorial atribuţii în acest sens.
Dar din momentul în care vin în teritoriul român, deja este asigurată…
Angel Tîlvăr: Este teritoriul românesc şi acolo lucrurile se petrec după legislaţia României şi este vorba de cetăţenii români care beneficiază de protecţia statului român, în cazul pe care l-aţi menţionat.
În ce măsură puteţi reitera asigurările pe care Ministerul Apărării le-a spus în nenumărate rânduri în situaţii asemănătoare cu atacurile asupra porturilor de la graniţa României? În ce măsură puteţi reitera faptul că România nu este vizată şi nu va fi vizată de atacurile ruseşti de la graniţă, de la câţiva kilometri de graniţă?
Angel Tîlvăr: În primul rând, mă bucură faptul că aduceţi acest lucru în discuţie, pentru că eu cred că este important ca cetăţenii României să ştie şi din vocea Ministerului Apărării Naţionale, dar şi din ceea ce spun eu acum la interviul pe care aveţi amabilitatea să mi-l luaţi faptul că la acest moment nu există nicio formă de încălcare a teritoriului naţional, fie el terestru, naval sau aerian. Deci, din acest punct de vedere, cetăţenii români la acest moment, se află într-o stare de siguranţă absolută, iar viaţa în România se poate desfăşura normal, pentru că, până la urmă, acesta este scopul Ministerului Apărării – să vegheze ca viaţa românilor să se desfăşoare normal.
Recent, Senatul american a aprobat planul de securitate pentru Marea Neagră – Black Sea Security Act – şi a definit regiunea Mării Negre ca o „arenă a agresiunii ruse”, aşa scrie în documentul oficial. Care este situaţia României, adică securitatea română la Marea Neagră, cu forţe proprii în acest moment? Şi vă întreb pentru că există probleme legate de flota română…
Angel Tîlvăr: Vreau să vă spun că acest Black Sea Security Act este un document pe care şi noi îl aşteptam. Nu vă ascund faptul că delegaţiile României sau politicienii români care au mers la Washington, în orice format ar fi fost, inclusiv la discuţii cu think-tank-uri şi cu policy makers din Washington, au avut ca subiect Marea Neagră. Marea Neagră pe noi ne preocupă pentru că, fiind stat riveran şi fiind un stat care se află în proximitatea conflictului din Ucraina, cred că nici nu se putea altfel. Încă de la Madrid, de când s-a pus problema noului concept strategic, dar şi când a fost vorba de busola strategică la nivel european şi iată, acum, la Vilnius, la Summit-ul de la care nu de multă vreme ne-am întors, Marea Neagră apare ca o regiune importantă din punct de vedere al agendei NATO şi ne bucurăm că ea a căpătat relevanţă, cred eu, şi datorită eforturilor diplomatice ale României, eforturilor politico-militare ale României, astfel încât la nivelul Alianţei se conştientizează faptul că spaţiul Mării Negre este un spaţiu în care, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, Rusia continuă să hărţuiască, să provoace, să testeze reacţii şi aşa mai departe. Iată unul din motivele pentru care şi noi, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, considerăm că Marea Neagră este importantă pentru întreg Flancul estic, pentru că vreau să repet ceea ce a mai spus şi cu alte ocazii: România, ca membră şi ca parte a unei alianţe politico-militare importante – poate cea mai importantă din istoria umanităţii -, înţelege să-şi asume şi sarcinile pe care le are în interiorul Alianţei, în acelaşi timp să şi semnaleze şi să genereze subiecte de preocupare şi de interes pentru întreaga Alianţă.
Din perspectiva noastră, ca să mă întorc la a doua parte a întrebării dumneavoastră, la ora actuală, cele 11 nave pe care le avem sau elicopterele navalizate sau dronele sau capabilităţile legate de utilizarea echipelor noastre de scafandri – pentru că, să nu uităm, că peste 70 de mine au fost semnalate în Marea Neagră, dintre care cinci au fost neutralizate de către echipele noastre – au posibilitatea, coroborat şi cu alte capabilităţi care să monitorizeze şi să asigure o înţelegere a lucrurilor care se întâmplă atât pentru noi, cât şi pentru aliaţii cu care ne aflăm în permanenţă în contact, să şi confirme, pe de o parte, relevanţa Mării Negre din punct de vedere securitar, dar în acelaşi timp, pentru cetăţenii României şi ai Alianţei, pentru că suntem la graniţa de Est a Alianţei, atât a Uniunii Europene, cât şi a Alianţei Nord-Atlantice, să îşi aducă o contribuţie de securitate care este mai mult decât evidentă, cred eu.
Lungul proces al achiziţiei de corvete care a fost anulat de către Ministerul Apărării Naţionale a dus la evocarea acestei probleme securitare la Marea Neagră. Vă întreb acum, referitor la procesul anulat al corvetelor, dacă există lecţii învăţate, ce urmează după aceasta, va porni un nou proces de achiziţie?
Angel Tîlvăr: Vreau să vă spun că până la momentul în care aceste corvete urmau să fie livrate, România nu a adus lipsă de planuri de apărare care să includă Marea Neagră, deci ele intrau în arhitectura de apărare, având propriul rol, dar România avea pregătite variante care să suplinească. În ceea ce priveşte lecţiile învăţate…, categoric ne-am fi dorit aceste capabilităţi, altfel nu ne-am fi exprimat dorinţa să le avem, dar nu cred că sunt lucruri imputabile Ministerului Apărării Naţionale. Noi eram beneficiari. A fost acolo un acord între o entitate economică, o firmă şi o altă firmă din România. Nu au reuşit să se pună de acord, n-au reuşit să-şi îndeplinească propriile angajamente, motiv pentru care, după ce am rugat din nou Forţele Navale să facă (solicitare – n.r.) înspre comisia care în mod procedural există în astfel de situaţii, nu ne-a rămas altceva de făcut decât să constatăm că nu au reuşit să îşi satisfacă propriile angajamente şi să anulăm această achiziţie. Deci, repet, nu este un lucru imputabil Ministerului Apărării Naţionale. În acelaşi timp, colegii mei din Forţele Navale evaluează şi alte posibilităţi care să vină să complinească ceea ce ne dorim din punct de vedere operaţional de la capabilităţile respective.
Şi posibilităţile… puteţi vorbi despre ele?
Angel Tîlvăr: La acest moment ar fi prematur, nu din motive de confidenţialitate, ci pur şi simplu n-aş avea un răspuns foarte clar pentru dumneavoastră şi n-aş vrea să lansez în spaţiul public lucruri care ţin mai curând de păreri personale sau speculaţii. Cred că discuţia va putea avea loc mult mai aplicat atunci când voi avea un răspuns care să fie aplicat.
Şi acum, venind la subiectul achiziţiilor militare, cât de ample vor fi proiectele de achiziţii militare în viitor? Avem 2,5% din PIB alocate Apărării, deja au fost anunţate nişte licitaţii legate de sistemele de obuziere, legate de sistemele de drone. Ce urmează?
Angel Tîlvăr: În primul rând, mă bucur că remarcaţi faptul că e vorba de achiziţii, au fost achiziţii ample. Aceste achiziţii ample nu au început anul acesta. De şase – şapte ani, România a fost una din ţările în care cetăţenii au înţeles nevoia de a avea aceste capabilităţi. Şi iată, acest război de agresiune, neprovocat, al Rusiei împotriva unui stat suveran ne-a găsit situaţia de a avea capabilităţi de vârf. Şi aici mă refer la PATRIOT sau HIMARS. Ne-a găsit în situaţia de a putea să avem satisfăcute nevoi de apărare, care sunt dorite de foarte mulţi alţii. Deci, după aceşti şase ani de 2% din Produsul Intern Brut, Parlamentul României, cetăţenii României, în ultimă instanţă – deşi România este o ţară care are multe probleme de rezolvat – au înţeles – şi le sunt recunoscător pentru asta – faptul că în Apărare nu sunt neapărat bani cheltuiţi, sunt investiţi în apărare şi în pace şi în siguranţa noastră şi aceşti 2,5% din Produsul Intern Brut ne permit să continuăm programele de achiziţii în aşa fel încât… Bine, acest proces este unul continuu şi peste cinci ani probabil că Ministerul Apărării îşi va dori alte capabilităţi, peste 10 ani alte capabilităţi şi aşa mai departe. Dar dorinţa noastră de a avea lucruri care sunt de nivel înalt din punct de vedere tehnic, tehnologic, al interoperabilităţii, pentru că acesta este un alt deziderat al Armatei României şi este şi o obligaţie care decurge din apartenenţa noastră la un bloc militar.
Faptul că avem F-35 care urmează să ne fie livrat… Poate ca termen, când vorbim de 2030, poate părea un termen îndepărtat. Dar dacă ne gândim că la genul acesta de procurare de capabilităţi cam acestea sunt termenele, vom vedea că România va avea, nu foarte târziu, aceste capabilităţi.
Dacă vă facem o abordare comparativă cu alte state, unele chiar cu pretenţii, veţi vedea că nu stăm foarte rău. Apoi, faptul că urmează să ne vină 32 de F-16 iar este important aici, nu am cum să nu leg de F-16, centrul de instruire care va fi găzduit de România şi care, la Baza 86, va da posibilitatea în primul rând piloţilor români să se pregătească pentru avioanele F-16 care urmează să vină, dar şi altor membri ai Alianţei sau alţi parteneri doritori să poată face lucrul acesta în România.
Ne dorim, în timp, ca acest centru să devină un hub regional, pentru că eu cred că România şi-a demonstrat vocaţia de donator de securitate în această zonă. Cred că militarii români, oriunde ar fi fost, au dovedit că provin dintr-o armată care poate da militari foarte bine pregătiţi şi eu aş vedea, cu riscul de a fi poate mai puţin modest, aş vedea acest centru că o recunoaştere a capacităţii României şi de a găzdui şi de a aduce astfel de proiecte.
Tocmai pentru că aţi vorbit de centrul de pregătire pe aeronavele F-16, în comunicatele Ministerului Apărării se subliniază faptul că vor fi profesionalizaţi piloţii români, dar România a semnat apartenenţa la coaliţia internaţională care va antrena şi piloţi ucraineni.
Angel Tîlvăr: Evident, lucrul acesta se va face pe bază contractuală, subliniez: piloţii români având prioritate. Până acum mai există cel puţin trei state care şi-au exprimat dorinţa de a trimite piloţi la acest centru de instruire şi, evident, sunt etape, pentru că probabil că dumneavoastră ştiţi, da, o să o fac pentru cei care care ne citesc sau care ne urmăresc: există o abordare colaborativă între noi, între Olanda şi între Lockheed Martin. Partenerii noştri din Olanda vor oferi avioanele Lockheed Martin, vor oferi pregătirea şi elementele de instruire în ceea ce priveşte mentenanţa iar România, ca ţară gazdă, va certifica, va contribui cu tot ce ţine de infrastructură şi nu-i puţin lucru şi cred eu că rezultatul va fi unul foarte bun.
Ceea ce vreau să remarc este faptul că acest centru a fost anunţat în cadrul Summit-ului de la Vilnius şi nu-i puţin lucru, pentru că Summit-ul de la Vilnius nu ducea lipsă de evenimente şi de elemente de comunicat şi lucrurile s-au întâmplat destul de repede. Săptămâna trecută, eu am avut onoarea să reprezint Ministerul Apărării Naţionale la întâlnirea din Madrid, unde la Ambasada Ţărilor de Jos din Spania am semnat împreună cu Lockheed Martin, cu omologul meu olandez pentru acest centru de instruire. Cred că este un lucru bun, a cărui semnificaţie şi importanţă pe măsură ce va trece timpul vor creşte.
Iar piloţii ucraineni… există o perspectivă de timp când vor veni la antrenamente?
Angel Tîlvăr: Aşa cum a ieşit şi din deciziile pe care le-am luat la nivel politic, în România nu sunt excluşi, dar va fi pe bază contractuală, ţinând seama şi de arhitectura de pregătire a piloţilor ucraineni, care este gândită la nivel european, în care ei pot face această pregătire nu numai în România, dar România este dispusă şi are, va avea capacitatea necesară. Se poate face şi acest lucru.
Şi instruirea va începe…?
Angel Tîlvăr: Va începe după ce acordurile tehnice se vor fi încheiat şi ele sunt un pas obligatoriu pentru un astfel de demers şi cred eu că până la sfârşitul anului putem discuta despre acest lucru, ceea ce, iar, în termeni de astfel de iniţiative înseamnă foarte repede.
Aţi menţionat faptul că aţi participat la reuniunea informală a miniştrilor la Toledo.
Angel Tîlvăr: Da.
Am citit în comunicatul dat de către preşedinţia spaniolă a Consiliul Uniunii Europene câteva dintre concluziile acestei întâlniri ale dumneavoastră, iar acolo era menţionat faptul că până acum au fost antrenaţi în ţările din Uniunea Europeană 25.000 de militari ucraineni şi se doreşte creşterea numărului acestor militari ucraineni care sunt antrenaţi pe teritoriul UE la 30.000. Întrebarea mea este: vor fi militari ucraineni antrenaţi pe teritoriul României?
Angel Tîlvăr: Dacă vom decide acest lucru în funcţie de nevoile operaţionale pe care le au, cred că acest lucru se poate realiza.
Dar în acest moment nu există…
Angel Tîlvăr: În acest moment, lucrurile care s-au făcut din punct de vedere al al pregătirii s-au făcut în cadrul misiunii EUMAM (EU Military Assistance Mission – n.r.), la care aveţi acces cu toate detaliile şi acolo puteţi verifica toate aceste lucruri.
Trebuie să vă pun întrebarea: susţinerea militară a României pentru Ucraina există?… De tranzit de aparatură militară pe teritoriul României?
Angel Tîlvăr: Noi am luat decizia – şi lucrul acesta a fost spus prin mai multe voci – de a face acest lucru într-o manieră care să nu creeze niciun nivel de îngrijorare sau niciun nivel de alertă din partea cetăţenilor români. Susţinerea militară înseamnă foarte multe lucruri. Susţinerea militară înseamnă şi schimb de informaţii atunci când este vorba, de exemplu, de minele care plutesc în derivă pe Marea Neagră. Înseamnă şi elemente pe care le avem şi noi de avertizare şi – aşa cum v-am spus – am crescut nivelul de vigilenţă pe care îl avem şi noi pe zona Dunării şi a Mării Negre. Înseamnă lucruri legate de colaborare atunci când se deplasează obiecte care pot fi suspecte ca fiind mine pe spaţiu… Lucrurile acestea se fac şi la nivel de dialog militar şi aşa mai departe. Ele pot fi înţelese şi ca o susţinere.
Dar tranzit de arme pe teritoriul României sau arme date de România către Ucraina au existat, sau puteţi vorbi despre acest lucru?
Angel Tîlvăr: Aş prefera să fiu mai rezervat în a da astfel de detalii, care nu sunt spectaculoase, dar care totuşi ţin de felul în care am înţeles noi să ne raportăm la ele.
De la începutul războiului din Ucraina a fost format şi a crescut Grupul multinaţional de Luptă de la Cincu. Marţi, domnul preşedinte va vizita Grupul de Luptă şi s-a discutat de-a lungul timpului despre creşterea acestui Grup de Luptă la nivel de brigadă. Care e perspectiva acestui fapt, adică există un calendar? Se spune „când e nevoie”…
Angel Tîlvăr: Discuţia pe care am avut-o şi eu în plan bilateral cu ministrul Apărării din Franţa, la vizita pe care am făcut-o în Franţa nu cu foarte multă vreme în urmă, era evident că vom avea pe agendă şi acest lucru, întrucât noi ne-am dovedit capacitatea ca naţiune-gazdă, ei fiind naţiune-cadru, ne-am dovedit capacitatea de a putea satisface cerinţe de acest gen, motiv pentru care ceea ce am decis împreună sau ceea ce am formulat împreună a fost că acest lucru se poate face în caz de nevoie şi dacă va fi nevoie.
La momentul acesta nu există această nevoie operaţională pentru ridicarea la rang de (brigadă – n.r.). Asta nu înseamnă că nu suntem pregătiţi să o facem. Deci, eu cred că este logic ceea ce se întâmplă, pentru că este inutil să supradimensionez ceva în absenţa unei nevoi de supradimensionare.
Revenind la subiectul achiziţiilor militare, cât la sută din achiziţiile militare vor fi Guvern-la-Guvern, cât la sută vor fi licitaţii?
Angel Tîlvăr: Nu am un procent şi vă daţi seama că e foarte greu, pentru că achiziţiile militare, în afară de cele importante, cele care au vizibilitate mare, implică şi achiziţii de nivel mai mic, dar la fel de importante. Vreau să vă spun şi cu riscul că repet: cred că e bine ca să se facă acest lucru, orice achiziţie peste 100 de milioane de euro are nevoie de legislaţia României, de aprobarea prealabilă a Parlamentului României. Şi eu mă bucur că este aşa, pentru că în felul acesta transparentizăm foarte mult nevoile şi suntem siguri că Parlamentul, care este, până la urmă, expresia voinţei cetăţenilor români, susţine deciziile pe care sau nevoile pe care Ministerul Apărării Naţionale le formulează. Deci, să vă dau în procent n-aş putea, pentru că efectiv nu ştiu procentul, iar foarte multe lucruri sunt în faza în care se analizează nevoia de achiziţie. De la nevoia de achiziţie până la procedura de achiziţii există nişte paşi care sunt foarte bine stabiliţi în cadrul procedurilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi abia atunci când avem formulată nevoia de achiziţie putem discuta despre procedură în funcţie de nevoie. Dacă avem nevoie de o capabilitate care se găseşte într-o ţară. Nu uitaţi că în cazul unor astfel de achiziţii şi în cazul unor astfel de contracte vorbim de legislaţii uneori diferite din punct de vedere al achiziţiilor.
Punerea aceasta de acord ţine de de suveranitatea şi de legislaţia fiecărei ţări. Când avem cunoscută nevoia, când avem aprobată nevoia, în clipa când deschidem procedura ştim exact dacă ţara care ne poate oferi o capabilitate are prevăzut în legislaţie G-2-G, dacă la asta vă refereaţi, Guvern la Guvern, sau dacă are posibilitatea să… Pe noi ne interesează foarte mult şi elementele de offset, pentru că prin elementele de offset există posibilitatea să creăm locuri de muncă, să întărim industria naţională, să specializăm oameni pentru industria naţională şi lucrurile astea nu le sunt indiferente, lucru pe care îl şi facem în colaborare cu Ministerul Economiei, care are baza materiei în ceea ce priveşte industria de armament.
Pentru că aţi vorbit de revitalizarea industriei naţionale de armament, care sunt perspectivele acestea, adică cât doriţi să creşteţi industria naţională de armament?
Angel Tîlvăr: Cred că, la această întrebare, colegul meu (ministrul Economiei – n.r.) va răspunde cu mare deschidere. Eu îmi doresc, dacă e posibil, să cumpăr absolut orice din România, ca beneficiar. Felul în care acest lucru se poate realiza cred că depinde foarte mult şi de cum se mişcă lucrurile acolo.
Dar infrastructura în sine a industriei de apărare?
Angel Tîlvăr: Cred că depinde foarte mult de tipul de capabilitate despre care vorbim. Am demonstrat că putem face vehicule într-o manieră cel puţin rezonabilă. Am demonstrat că putem face şi alte capabilităţi. În ceea ce priveşte, să zicem, lucruri care să necesite un nivel tehnologic care nu este la îndemâna noastră, trebuie să fim corecţi şi sinceri şi să spunem că nu putem să facem, dar cred că multe lucruri… România nu este o ţară de lepădat din punct de vedere al capacităţii şi al capabilităţii de a produce.
Pentru că sunt discuţii legate de bugetul viitor al României, Apărarea are 2,5% din PIB. Credeţi, evaluaţi că poate va fi scăzută suma de la Apărare, în contextul acestor discuţii şi acestei crize legate de buget?
Angel Tîlvăr: Vreau să vă mulţumesc pentru întrebare. Cred că dacă citeam cu atenţie declaraţiile pe care premierul României le-a făcut în vizita recentă pe care a încheiat-o la Bruxelles, cred că 2,5% apare în astfel de declaraţii. Este un angajament. Este un angajament care a venit din vocea autorizată a Guvernului, care este cel care proiectează până la urmă bugetul şi argumentele pe care domnia sa le-a adus în susţinerea ideii de a avea în continuare 2,5% cred că au fost convingătoare.
Să mă întorc la Black Sea Security Act. Printre ţările care sunt afectate, în actul adoptat de către Senatul american se numără şi Republica Moldova. A fost contribuţia României faptul că a fost adăugată şi Republica Moldova?
Angel Tîlvăr: Cred că ar fi arogant din partea noastră să spunem că a fost exclusiv contribuţia României, pentru că, cu siguranţă, la nivelul decidenţilor din Washington nu aveau cum să nu vadă că, în tabloul mare al regiunii, Moldova ocupă un loc cât se poate de clar. Nu-i mai puţin adevărat însă că România este la ora actuală principalul avocat al cauzei Republicii Moldova. Noi înşine, ori de câte ori şi în orice format suntem parte, nu încetăm să pomenim de Republica Moldova şi de cât de important este, pe de o parte, ca Republica Moldova să devină ţară membră a Uniunii Europene. Pe de altă parte, Republica Moldova este subiectul unor acţiuni de tip hibrid, care sunt menite să o destabilizeze, să o abată de pe drumul european şi să creeze o stare care să întoarcă Moldova de pe un drum care, după părerea mea, este ireversibil pentru că exprimă nu numai voinţa politică la nivelul conducerii Republicii Moldova, dar cred că exprimă şi voinţa cetăţenilor.
Noi ne-am făcut la Ministerul Apărării un obiectiv din a susţine cauza Republicii Moldova. Colaborăm foarte bine, iar vizitele pe care le-am făcut acolo, care nu au fost puţine, mi-au întărit convingerea că sunt pe un drum bun. Asta nu înseamnă că ne vom opri. Vom colabora cât putem de mult. Ştiu din experienţa noastră – şi aici vorbesc şi ca parlamentar – că aderarea la Uniunea Europeană este un proces greu, este bazat pe merit, este bazat pe o negociere a multor capitole care vor fi complicate şi noi suntem gata să ne oferim sprijinul. Mă refer la sprijinul politic, pentru că Moldova merită acest sprijin.
Şi ultima întrebare… A fost anunţată o reuniune ministerială a Apărării NATO la Bruxelles, pe 12 şi 13 octombrie. Care sunt principalele mesaje cu care mergeţi acolo în acest moment, pentru că lucrurile se pot schimba?
Angel Tîlvăr: 12-13 octombrie, dacă ne uităm la cât de repede evoluează sau ce schimbări sunt din punct de vedere al situaţiei din Ucraina, cred că reprezintă un termen destul de îndepărtat. Cu siguranţă în acord şi cu cei cu care colaborăm foarte bine, cu Ministerul Afacerilor Externe, dar şi cu situaţia din momentul respectiv vom merge cu mesajele care să exprime poziţia noastră. Dar pot să intuiesc de acum: lucrurile care vor fi constante în comunicarea noastră, şi anume sprijinul pentru Ucraina, solidaritatea pe care trebuie să o avem din punct de vedere al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice şi a faptului că, fiind de partea bună a istoriei, nu putem face concesii în ceea ce priveşte valorile în care credem cu toţii. Deci, aceste lucruri vor fi constante ale mesajelor noastre.