INTERVIU cu Marius Vulpe, ANP: Oamenii ştiu să-şi ceară drepturile.1,6 milioane euro, amenzile aplicate de CEDO în 2016

”A crescut coeficientul de inteligenţă al deţinuţilor aflaţi în custodia penitenciarelor. (…) Oamenii ştiu să îşi ceară drepturile, pe de o parte, şi, pe de altă parte, statul român încalcă legislaţia în domeniu execuţional penal”, explică el, adăugând că nu există penitenciar din România care să nu aibă măcar o cauză pierdută la CEDO.

În interviu acordat AGERPRES, şeful ANP vorbeşte despre deficitul de personal cu care se confruntă sistemul şi susţine că cele 15.000 de posturi din statele de organizare nu sunt realiste şi explică urmările insuficienţei resurselor financiare alocate de-a lungul timpului. De asemenea, Vulpe face referire şi la oportunitatea penitenciarelor private şi arată că orice măsură legală care reduce supraaglomerarea este binevenită.

Alte teme abordate în interviu sunt stadiul noilor penitenciare, deţinuţii favorizaţi, pontarea celor care scriu cărţi în detenţie şi spitalele din sistem.

AGERPRES: A fost readusă în discuţie, în spaţiul public, situaţia sistemului sanitar de după gratii. Câte persoane beneficiază în acest moment de întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală? Câţi deţinuţi beneficiază anual de servicii medicale în spitale de stat sau din sectorul privat?

Marius Vulpe: În momentul de faţă nu sunt foarte mulţi deţinuţi aflaţi în întreruperea executării pedepsei, sunt circa 15 la nivel de sistem penitenciar, motivul este unul simplu – datorită faptului că bună parte dintre ei sunt trataţi în sistemul penitenciar, sistemul sanitar penitenciar. În cele şase spitale penitenciare sunt internaţi sau ambulatoriu în penitenciare, în infirmeriile din penitenciare, iar bună parte dintre ei sunt internaţi în spitale din reţeaua publică a Ministerului Sănătăţii. Constatăm, după statisticile pe care le avem la dispoziţie, că a crescut numărul deţinuţilor care beneficiază de servicii de asistenţă medicală, în sensul internărilor, pentru că în rest absolut toţi deţinuţii au nevoie şi beneficiază de asistenţă medicală în penitenciare, pentru că este cunoscut că într-un mediu închis oamenii suferă traume, vin cu boli din comunitate, unii dintre ei le capătă şi în penitenciar şi atunci absolut toţi cei 27.500 de deţinuţi beneficiază de asistenţă medicală în penitenciare. Dar, ca şi cifre, anul trecut am avut circa 15.600 de deţinuţi internaţi în spitalele din penitenciarele din România, (…) iar în comunitate, în spitalele Ministerului Sănătăţii, circa 775 de deţinuţi.

AGERPRES: Sunt dotate cabinetele medicale din penitenciare? Dacă nu, care credeţi că este suma necesară pentru rezolvarea problemelor? Care sunt principalele lipsuri?

Marius Vulpe: În general, spitalele, cabinetele medicale din penitenciare sunt dotate, pentru că acele cabinete au o dotare minimă şi este echivalentul unui cabinet de medicină generală, medicină de familie din comunitate. Ele sunt dotate, altfel nu ar fi acreditate de către Ministerul Sănătăţii, nu ar putea funcţiona. Nu necesită la momentul actual (…) cheltuieli suplimentare, pentru că, în decursul anilor, dotările au fost completate. Singura problemă majoră pe care o avem este existenţa tuturor medicilor de medicină de familie în fiecare dintre penitenciarele din România.

AGERPRES: DNA anchetează modul în care au scris lucrări ştiinţifice, după gratii, mai mulţi deţinuţi. Câţi angajaţi ANP sunt vizaţi de anchetă şi ce măsuri au fost luate pentru a controla fenomenul?

Marius Vulpe: (…) La începutul anului trecut a fost emisă o ordonanţă de urgenţă care a limitat posibilitatea scrierii unor astfel de lucrări, în sensul controlului mai atent şi a condiţionării acestor lucrări, tocmai pentru ca cei care scriu să fie într-adevăr, să fie certificate lucrările şi să avem certitudinea că sunt lucrări de valoare şi li se poate acorda beneficiul legal deţinuţilor care au scris. Nu am cunoştinţă (n.r. – câţi angajaţi sunt vizaţi), pentru că DNA nu ne-a furnizat date privind angajaţii care sunt, dacă sunt anchetaţi în astfel de cauze. S-au solicitat statistici, copii de pe lucrări, documentele care au stat la baza pontării deţinuţilor, pentru că scrierea de astfel de lucrări este generatoare de reduceri de pedepse şi automat liberări condiţionate.

AGERPRES: Ce măsuri a luat ANP pentru a repara problemele constatate de magistraţi, în repetate rânduri, în procedura de normare a muncii? Au existat situaţii în care deţinuţii erau pontaţi pentru mai multe activităţi în acelaşi timp.

Marius Vulpe: Da, ANP a efectuat controale în unităţile din sistemul penitenciar, am avut în atenţie acest aspect. Există posibilitatea ca un deţinut să desfăşoare în paralel activităţi şi de reintegrare, generatoare de credite şi automat caracterizări care merg către instanţele de judecată în beneficiul deţinutului şi se poate libera mai devreme sau măcar la primul termen de eliberare condiţionată, însă de preferat ar fi, şi aceasta este politica Administraţiei, cât mai mulţi deţinuţi să beneficieze fie de activităţi educative, fie de activităţi lucrative tocmai în scopul de a-şi ocupa timpul liber din penitenciar, de a se pregăti pentru liberare condiţionată. Trebuie menţionat că singurele activităţi pentru care deţinutul este pontat şi i se reduce din pedeapsă sunt activităţile de munci, fie în interesul penitenciarului, fie în baza unor contracte încheiate cu firme, cu terţi care şi plătesc munca prestată.

AGERPRES: S-au dat sancţiuni de către ANP în acest caz?

Marius Vulpe: Nu, nu au fost date sancţiuni în acest caz, pentru că nu s-a dovedit vinovăţia unor angajaţi, ci doar au fost cazuri izolate şi nu au fost aplicate sancţiuni. Cazuri izolate de erori, nu de intenţii.

AGERPRES: A existat un ordin care a oprit realizarea de fişe de pontaj?

Marius Vulpe: Nu, nu a existat un ordin care să interzică aşa ceva,. De altfel, activitatea a fost reglementată destul de bine, era o decizie a directorului general, care între timp a fost abrogată, a directorului general al Administraţiei Naţionale, care era destul de explicită. Diferenţa a fost de interpretare de la o unitate la alta şi, sigur, de populaţia carcerală, care într-o unitate, nu ştiu, într-un mediu din Moldova să spunem, au fost mai puţini intelectuali încarceraţi decât în penitenciarele dimprejurul Bucureştiului, unde au fost mai mulţi intelectuali încarceraţi şi au putut, au avut posibilitatea şi au dorit să scrie astfel de lucrări.

AGERPRES: Ce măsuri veţi lua ca să nu se mai petreacă o astfel de situaţie – în care deţinuţii să fie pontaţi pentru mai multe activităţi în acelaşi timp?

Marius Vulpe: Aceleaşi măsuri pe care le-am luat şi până acum. Vom efectua controale, vom solicita statistici, am efectuat instruiri pe fiecare palier generator de astfel de vulnerabilităţi şi eu sunt convins că personalul este mai atent, profesionist în ce priveşte aceste probleme constatate.

AGERPRES: Anul trecut, ANP a încercat să facă studii de fezabilitate pentru penitenciarele de la Berceni, Prahova şi Caracal. Pentru cel de lângă Ploieşti au fost achiziţionate serviciile pentru studiul respectiv. În ce stadiu sunt lucrările, când ar putea fi date în folosinţă? În ce stadiu sunt discuţiile referitoare la penitenciarul de lângă Caracal, aflate în impas anul trecut?

Marius Vulpe: Referitor la penitenciarul de la Caracal, impedimentul sau avizul care ne-a ţinut pe loc a fost avizul Ministerului Apărării Naţionale. (…) La începutul acestui an avizul este pozitiv, este la Ministerul Justiţiei. În ce priveşte cele două penitenciare (n.r. – Berceni şi Prahova), avem doar studii de prefezabilitate aprobate, plătite. Următorul pas este să achiziţionăm două proiecte de fezabilitate, în funcţie de bugetul care tocmai s-a aprobat vom demara procedurile de achiziţii. Dacă acestea se desfăşoară în parametri normali şi vom reuşi fără a avea contestaţii, vom reuşi să respectăm termenele. Ulterior, dacă timpul ne permite, în acest an vom solicita fonduri de la Ministerul Justiţiei şi avize pentru demararea achiziţiei proiectului şi execuţiei acestor lucrări. Doar atunci, după ce avem un proiect în faţă, asumat de către specialişti, putem spune cât durează o astfel de construcţie.

AGERPRES: Problema supraaglomerării trenează de mai mulţi ani de zile. Din ce cauză nu s-a rezolvat nici până în prezent, mai ales că Ministerul Apărării Naţionale şi alte instituţii au oferit spaţii?

Marius Vulpe: Singura problemă majoră de-a lungul istoriei sistemului penitenciar este cea a alocării resurselor necesare. În cei 27 de ani trecuţi de la 1990 încoace am preluat circa douăsprezece imobile, fie de la Ministerul Apărării Naţionale, fie de la Ministerul de Interne, şi terenuri (…). Însă, în niciunul dintre anii despre care vorbeam nu s-au alocat resurse pentru demararea unor proceduri ce privesc investiţiile, pentru că orice clădire, orice teren, orice investiţie are acelaşi traiect ca la cele două penitenciare noi, adică o expertiză care să spună dacă acele clădiri preluate suportă să fie populate, după aceea un proiect şi după aceea o construcţie efectivă. Ăsta a fost principalul motiv – lipsa, insuficienţa resurselor financiare alocate. Cred că politicile guvernamentale, de-a lungul timpului, nu au considerat o prioritate sistemul penitenciar – dezvoltarea şi investirea fondurilor.

AGERPRES: De ce sume ar fi nevoie pentru a amenaja aceste locaţii, astfel încât să fie transformate în penitenciare?

Marius Vulpe: Este greu de spus, eu vă pot spune ce înseamnă un penitenciar nou, pentru că avem un studiu în faţă. Dacă vorbim despre un spaţiu preluat, o cazarmă aşa cum s-a spus în mediul public, atunci e clar că o expertiză şi un proiect, un studiu ne poate spune despre o sumă reală. Nu ar fi serios, nu ar fi corect din partea mea să avansez o sumă, neavând calculele unor specialişti în faţă. Pentru un penitenciar nou, pot să vă spun, din studiul pe care îl avem, de exemplu cel de la Caracal sau cel de la Berceni, suma este în jurul a 145 de milioane de euro.

AGERPRES: Totuşi, în cazul acestor locaţii nu puteţi estima suma?

Marius Vulpe: Nu, pentru că nu sunt de specialitate. Nu sunt inginer constructor, nu sunt expert în construcţii şi nu pot să avansez o sumă, pentru că ar fi neserios. În funcţie de fiecare spaţiu şi de ce măsurători se fac se poate spune o sumă, dar pe dinafară nu are nimeni nicio estimare, că nu este realistă.

AGERPRES: Credeţi că un sprijin financiar din parte Uniunii Europene ar putea rezolva problema supraaglomerării?

Marius Vulpe: Da, cu siguranţă. Cu siguranţă, dacă până acum s-au făcut demersuri anii anteriori de către Ministerul Justiţiei, prin miniştrii pe care i-a avut la conducere, pentru crearea unei linii de finanţare în acest sens, pentru că nu există eligibilitate la nivel european pentru nicio ţară în acest scop de construire de noi locuri de detenţie sau de reabilitare, renovare, modernizarea celor vechi, dacă Uniunea Europeană va aloca fonduri în acest sens, noi avem pregătiţi specialişti în accesare şi implementare de astfel de fonduri şi în Ministerul Justiţiei şi în Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Şi e clar că orice nouă investiţie, orice construcţie suplimentară ajută la degrevarea supraaglomerării. În plus, trebuie luat în calcul şi personalul care va deservi acele noi stabilimente.

AGERPRES: Care este cel mai aglomerat penitenciar din România? De ce nu au fost distribuiţi deţinuţii către alte penitenciare mai puţin aglomerate? Este vorba aici despre o problemă de management?

Marius Vulpe: Nu, nu este vorba despre o problemă de management. Cel mai aglomerat, astăzi, când noi vorbim, este Penitenciarul Satu Mare. Din păcate, în Legea de executare a pedepselor este stipulat că deţinuţii trebuie, de regulă, să fie cazaţi cât mai aproape de domiciliu, pentru că reintegrarea lor în comunitate depinde de legătura cu familia în primul rând şi pentru a nu genera costuri familiilor lor să îi redistribuim acolo unde am avea locuri disponibile. Chiar dacă am făcut aceste transferuri, deţinuţii, până la urmă, prin afaceri judiciare fictive, prin solicitări, cereri ajung tot în penitenciarele unde doresc să ajungă. Şi soluţia nu este aceea de îi muta la alt penitenciar, unde generăm alte costuri suplimentare, pentru că e clar, dacă mutăm 50 – 100 de deţinuţi de la Satu Mare la alt penitenciar trebuie să mutăm şi buget şi personal care să se ocupe de ei.

AGERPRES: Ar putea fi o soluţie varianta de închisori în regim privat?

Marius Vulpe: Atâta timp cât nu am o experienţă în domeniu, nu am văzut un astfel de penitenciar, nu ştiu cum funcţionează, pentru că nu există în România şi nici nu avem o legislaţie care să permită acest lucru. Este greu să îmi dau cu părerea, să am o opinie. Eu cred că orice soluţie trebuie fundamentată legal şi dacă Legislativul ar dispune o astfel de măsură, orice spaţiu suplimentar este benefic reducerii supraaglomerării. Important este ca în urma unui studiu să se constate dacă este o soluţie viabilă sau nu, pentru că poate genera costuri suplimentare faţă de situaţia actuală şi atunci cred eu că trebuie banul public chibzuit cu atenţie, cu eficienţă.

AGERPRES: În opinia dumneavoastră, care ar fi avantajele şi dezavantajele unor închisori în regim privat în România?

Marius Vulpe: După părerea mea, atâta timp cât nu ai o experienţă şi nu poţi aprecia riscurile este greu să prezinţi, să analizezi avantajele sau dezavantajele. Cred că principalul avantaj ar fi că s-ar crea condiţii decente de cazare pentru deţinuţi. Cred că principalul dezavantaj ar fi gestionarea unor astfel de instituţii, pentru că nu sunt convins că poţi avea garanţii că vor fi gestionate, cum sunt gestionate acum în domeniul public, privind respectarea legislaţiei. Şi am avut exemple, le-am discutat mai devreme, privind acele lucrări ştiinţifice. Au mai fost sincope privind folosirea la muncă, privind învoirile deţinuţilor şi sunt suspiciuni tot timpul. Nu ştiu, nu pot aprecia cum ar fi în regim privat şi dacă s-ar putea respecta legislaţia aşa cum este ea creată.

AGERPRES: Câţi directori de penitenciare sunt numiţi şi câţi au obţinut postul ca urmare a unui concurs?

Marius Vulpe: Nu există instituţia numirii unui director în funcţia de director de penitenciar, toate funcţiile se ocupă prin concurs. Din păcate, ne trezim în situaţii în care directorii în vârstă sau care îndeplinesc condiţiile de pensionare, fără să anunţe sau îndeplinind condiţiile minime, intempestiv depun cerere de pensionare. Şi atunci, suntem obligaţi să găsim o soluţie de moment prin împuternicire. De când am venit la conducerea Administraţiei vă pot spune că am organizat un concurs, de fapt l-am propus Ministerului Justiţiei, pentru că directorii de penitenciare sunt în competenţa ministrului Justiţiei, privind numirea în funcţii. S-a organizat un concurs pentru 15 funcţii de directori, au fost ocupate 13 dintre cele 15 şi am demarat din nou, pe sfârşitul anului trecut, ocuparea a trei funcţii de directori de penitenciare. Între timp, s-au mai pensionat patru şi sunt împuterniciţi directori acolo. Cât se poate de repede şi ministrul Justiţiei va dispune, vom organiza un alt concurs pentru a evita astfel de situaţii, cum aţi spus dumneavoastră, să fie fie numiţi, împuterniciţi şi nu prin concurs. Absolut toţi directorii numiţi definitiv pe funcţii sunt prin concurs, au ocupat funcţiile prin concurs.

AGERPRES: Ce puteţi să ne spuneţi referitor la această cifră a cererilor de pensionare formulate de către directorii de penitenciare şi cum vă explicaţi?

Marius Vulpe: Îmi explic prin faptul că sunt oameni care îndeplinesc condiţiile, sunt oameni angajaţi în anii ’90, care au acumulat 20-27-30 de ani de vechime. Îndeplinesc condiţiile şi atunci îşi doresc să iasă la pensie să îşi poată continua viaţa. Eu zic că este benefic pentru sistemul penitenciar ca un eşalon nou de tineri ofiţeri să poată promova în funcţii de conducere şi să continue reforma în sistemul penitenciar.

AGERPRES: Mai multe rapoarte ale corpului de control au constatat că sunt deţinuţi celebri care ar fi beneficiat de condiţii privilegiate după gratii – telefoane mobile, aparate de fitness. Sunt trataţi egal deţinuţii din România?

Marius Vulpe: Eu zic că da, sunt trataţi egal. Cu siguranţă sunt şi excepţii, sunt erori, sunt greşeli ca în orice instituţie publică. Sunt, nu ştiu, abuzuri sau neglijenţe şi acolo unde acestea au fost sesizate, fie de către angajaţi, fie de către mass-media, au fost luate măsuri de sesizare a organelor de urmărire penală, a comisiilor de disciplină, în funcţie de faptele comise. Principiile după care Administraţia Naţională a Penitenciarelor se conduce, de fapt unul dintre ele, este tocmai acesta al tratamentului egal pentru deţinuţi. Clar că se pot întâmpla cazuri când conduita unor angajaţi excede cadrul legal, dar sunt izolate, rare. Şi atunci intervenim şi le reglementăm, sancţionăm acolo unde este cazul.

AGERPRES: Ce măsuri preventive veţi lua pentru a nu se mai produce astfel de cazuri de tratament preferenţial acordat anumitor deţinuţi?

Marius Vulpe: Exemplificarea cazurilor negative întâmplate, sancţionarea lor, pregătirea personalului, informarea lor, a tuturor celor din penitenciarele în care nu s-au întâmplat astfel de cazuri. Controale efectuate la faţa locului, prin planificarea tuturor structurilor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu competenţe în control la toate penitenciarele din sistem, cu siguranţă vor duce la reducerea unor astfel de cazuri.

AGERPRES: Cum reuşesc deţinuţii să introducă telefoane mobile în penitenciare? Cum trec de sistemele de verificare? Sunt dotate toate închisorile cu sisteme moderne sau mai sunt situaţii în care acestea sunt foarte vechi şi depăşite din punct de vedere al evoluţiei tehnologiei?

Marius Vulpe: În sistemul penitenciar sunt cazaţi oameni, deţinuţii care sunt creaţi, sunt structuraţi în a încălca regulile. Cum au reuşit să comită infracţiuni în societate, aşa reuşesc să comită abateri disciplinare şi în penitenciar. Nu aş vrea să vă dau exemple, deşi ştiu cum introduc, pentru că ar însemna să şcolarizăm alţi deţinuţi care ne ascultă interviul, dar pot să vă spun că foarte multe dintre penitenciare se află în mediu urban, printre case şi foarte aproape de locuri publice. Sunt penitenciare în care sunt aruncate direct din stradă, pe clădirile din penitenciar, în curţile de plimbare, se pot introduce prin pachetele pe care familiile lor le aduc, se pot introduce prin deţinuţii, cu ajutorul sau cu sprijinul deţinuţilor care ies la muncă din penitenciar, pentru că ies pe străzi, şi aţi văzut şi la deszăpezit în Bucureşti, atunci iau contact cu populaţia şi pot vulnerabiliza în orice sens penitenciarul. Din păcate, nu avem în toate penitenciarele aparatură modernă, dar suntem conştienţi că cel mai important, cea mai importantă resursă şi în această privinţă este tot omul, tot angajatul nostru. De altfel, o să vedeţi în statisticile de bilanţ că s-a redus foarte mult numărul telefoanelor mobile introduse în penitenciar şi, în aceeaşi măsură, cazurile de infracţiuni comise din penitenciar cu ajutorul telefonului mobil.

AGERPRES: Cum vă explicaţi această micşorare a numărului?

Marius Vulpe: Eu cred că, pe de o parte, prin măsurile pe care noi le-am introdus s-au creat nişte planuri de intervenţii în acest sens, au fost prelucrări la nivel naţional cu toţi directorii de penitenciare şi cu adjuncţii privind siguranţa deţinerii. Au fost sancţionaţi deţinuţii foarte aspru, s-au făcut dosare penale, au fost condamnaţi pentru deţinerea unor astfel de obiecte. În primul rând, consider că personalul a devenit din ce în ce mai conştient de pericolul folosirii unor astfel de telefoane în penitenciare şi au acţionat mai profesionist de la an la an.

AGERPRES: Câte cazuri de introducere de telefoane mobile în penitenciare s-au înregistrat anul trecut faţă de anul precedent, în 2016 faţă de 2015?

Marius Vulpe: Nu am cifra în faţă, din memorie vă spun că circa 3.000 de telefoane au fost introduse anul trecut în penitenciar, însă 45% dintre ele au fost descoperite înainte de a ajunge la deţinuţi. S-au redus undeva sub 50% faţă de anul trecut.

AGERPRES: Potrivit datelor oficiale anunţate, la începutul anului exista un deficit de aproximativ 9.000 de locuri în penitenciare. Care este situaţia actuală?

Marius Vulpe: Este tot cam pe acolo. Avem circa 8.500 de locuri deficit, în sensul în care acest deficit este calculat la prevederea legală, respectiv ordinul de ministru al Justiţiei care reglementează suprafaţa alocată fiecărui deţinut şi raportat la normele europene, care alocă unui deţinut 4 metri pătraţi ca suprafaţă. Însă trebuie ştiut că astăzi, pentru că am văzut în mass-media interpretări de genul situaţiilor în care ar trebui ca doi deţinuţi să doarmă în pat, sub nicio formă nu există aşa ceva, pentru că astăzi, când noi vorbim, sunt circa 30.000 de paturi instalate, paturi în penitenciare, la un efectiv de 27.500 de deţinuţi. Dar, referitor la suprafaţa aceea minimă alocabilă unui deţinut, ar trebui să avem 8.500 mai puţin, deci acesta este deficitul astăzi.

AGERPRES: Care este numărul condamnărilor statului român la CEDO şi ce sume trebuie să plătească România în urma proceselor pierdute din cauza condiţiilor din penitenciare?

Marius Vulpe: Suma totală din anul 1990 şi până astăzi este de 3.132.000 de euro şi 10.000 de franci francezi. Ca sumă nu este mare comparativ cu cea alocată construirii unui penitenciar, însă este îngrijorător faptul că, din suma aceasta totală, în cei 26 – 27 de ani, doar 1.600.000 sunt amenzi în ultimul an. Deci, este crescător de la an la an, îngrijorător şi ca sumă şi ca număr de dosare.

AGERPRES: Cum vă explicaţi această cifră de 1.600.000?

Marius Vulpe: Cred că explicaţia ar trebui să ne-o dea CEDO, care acordă aceste drepturi deţinuţilor. Pe de altă parte, îmi explic prin supraaglomerarea pe care o avem în penitenciare pe de o parte, pe de altă parte a crescut coeficientul de inteligenţă al deţinuţilor aflaţi în custodia penitenciarelor, oameni care ştiu să îşi citească drepturile, care citesc legislaţie şi o pot ataca la organismele internaţionale în cazul de faţă, deşi sunt instituţii şi instanţe româneşti care acordă astfel de despăgubiri, din ce în ce mai multe. Asta este explicaţia. Oamenii ştiu să îşi ceară drepturile, pe de o parte, şi pe de altă parte statul român încalcă legislaţia în domeniu execuţional penal.

AGERPRES: Care este numărul condamnărilor statului român la CEDO, din ’90 până în prezent.

Marius Vulpe: Nu am cifra totală acum, dar doar anul trecut au fost 313.

AGERPRES: Este o tendinţă de creştere?

Marius Vulpe: Este clar creştere. În 2015 au fost 75 de astfel de condamnări, în 2014 – 29, în 2013 – 32 şi în 2012 zece. Pe ultimii cinci ani astea sunt cifrele.

AGERPRES: Care sunt penitenciarele pentru care România a pierdut cele mai multe procese la CEDO din cauza condiţiilor de detenţie?

Marius Vulpe: Nu există penitenciar din România care să nu aibă măcar o cauză pierdută la CEDO. Din ce ştiu eu, Penitenciarul Galaţi şi Penitenciarul Jilava au cele mai multe procese pierdute.

AGERPRES: Cum vă explicaţi acest lucru?

Marius Vulpe: De acolo au fost mai multe plângeri.

AGERPRES: Datele arată că peste jumătate dintre deţinuţi sunt recidivişti sau cu antecedente penale. Cum vă explicaţi acest procent? Programele de reintegrare în societate sunt un eşec? Pe o scară de la 1 la 10, violenţa din închisori unde s-ar putea încadra?

Marius Vulpe: Violenţa în penitenciar nu este o noutate şi nici nu va fi, pentru că oamenii care ajung în penitenciar sunt cu un potenţial agresiv, oameni care au comis infracţiuni prin violenţă şi, cu siguranţă, nu se diminuează violenţa în penitenciar 100%. Pot fi ţinuţi sub control, pot fi izolaţi, pot fi separaţi, dar, în condiţiile în care penitenciarele din România sunt construite după percepte şi după proiecte sovietice, multe dintre ele, încercând să aplici lege europeană de reintegrare a deţinuţilor, cu siguranţă întâmpini şi astfel de probleme privind violenţa între deţinuţi. Pentru că e cazarea în comun, sunt camere de câte 20 – 25 – 30 de deţinuţi, e clar că oameni care au potenţial agresiv la un moment dat vor deveni violenţi în penitenciar. Avem o strategie în acest sens, psihologii din penitenciare fac studii şi se ocupă, însă nu am reuşit să reducem violenţa.

Privind programele de reintegrare, nu cred că putem spune că sunt un eşec, pentru că programele de reintegrare, care se derulează în penitenciare, se derulează în urma evaluărilor la depunerea în penitenciar a deţinuţilor, în funcţie de nevoile deţinuţilor şi, sigur, de dorinţa lor de a urma astfel de programe. Îi poţi identifica unui deţinut nevoia de reducere a agresiunii, dar dacă el nu doreşte să se înscrie într-un program şi să îl urmeze, nu îl poţi obliga. În plus, reintegrarea acestuia sau reîntoarcerea acestuia în penitenciar nu depinde doar de instituţia penitenciarului. Putem depune eforturi, putem să îi educăm, putem să le spunem riscurile, putem să îi învăţăm ce să facă când ies în societate.

Din păcate, deţinuţii se obişnuiesc asistaţi social în penitenciar şi în momentul în care ies în societate, neavând un sprijin – bună parte dintre ei au un sprijin de la familie, de la prieteni, de la fostul loc de muncă, dar mulţi dintre ei nu au acest sprijin -, necontinuând politica de reintegrare începută în penitenciar, necontinuând-o în societate, există acest risc, să se întoarcă. Pot să vă spun că rata recidivei astăzi în penitenciar este undeva la 38%, cu 2% mai puţin decât anul trecut, e în scădere pentru că şi efectivele de deţinuţi au fost în scădere în ultima perioadă şi nu suntem cu nimic diferiţi de media europeană, dar cu siguranţă este de îmbunătăţit şi în acest domeniu. Există la nivel guvernamental emisă, elaborată şi aprobată o strategie, din anul 2015, privind reintegrarea deţinuţilor în societate. Însă trebuie eforturi conjugate ale tuturor instituţiilor, organizaţiilor non-guvernamentale şi să sperăm că vom ajunge, pentru că asta îşi propune strategia aceea, la o rată a recidivei de 30%.

AGERPRES: Ce măsuri veţi lua pentru mai eficienta reintegrare în societate a deţinuţilor şi respectiv pentru reducerea violenţei în închisori?

Marius Vulpe: Anul acesta vom încerca să angajăm mai mulţi specialişti care să se ocupe de această strategie de reducere a violenţei în penitenciare, vom încerca să identificăm, pentru că multe dintre violenţe pleacă de la deţinuţii care au probleme psihice, în primul rând, şi vom încerca şi avem în plan constituirea unor echipe mixte. S-au constituit deja şi vor studia fiecare caz în parte, vor propune măsuri în fiecare penitenciar, în funcţie de specificul penitenciarului, de conduita deţinutului şi de agresivitatea acestuia. Clar că şi măsurile disciplinare trebuie să aibă un rol. Nu în ultimă instanţă, vom propune celor care nu au rezultate, vom lua măsuri, privind reducerea sau introducerea într-un regim mai sever de detenţie, dacă nu dau rezultate celelalte măsuri.

AGERPRES: Rata ridicată a recidivei e cauzată şi de condiţiile din închisori?

Marius Vulpe: Cu siguranţă nu, pentru că mi-e greu să cred că o persoană, indiferent dacă a mai făcut sau nu închisoare, atunci când săvârşeşte o faptă se gândeşte la rata recidivei şi la condiţiile din detenţie. Cu siguranţă nu, în mod normal, dacă luăm în calcul că este supraaglomerare în penitenciare, deţinuţii, foştii deţinuţi nu ar mai trebui să îşi dorească să ajungă în condiţiile acelea improprii.

AGERPRES: Graţierea poate fi privită ca o soluţie, în contextul ratei ridicate de recidivă?

Marius Vulpe: Cred că asta e opinia fiecărei persoane … să judece acest lucru. Eu am mai spus, mie, nouă, ca şi lucrători în sistemul penitenciar, ni se pare binevenită orice măsură legală care reduce supraaglomerarea, care reduce tensiunea dintre deţinuţi, care automat reduce presiunea angajaţilor şi, de ce nu, riscurile ca România să fie sancţionată în continuare la CEDO şi să plătim noi, fiecare, din banul public, aceste amenzi.

AGERPRES: Care este deficitul de personal ANP? Cu ce alte probleme se confruntă sistemul penitenciar românesc şi personalul?

Marius Vulpe: Deficitul de personal este undeva la 20%. Astăzi, când vorbim, 80% din personalul sistemului penitenciar este angajat pe funcţiile pe care le avem prevăzute, însă cele 15.000 de posturi pe care le avem în ştatele de organizare ale Administraţiei nu sunt realiste. Această cifră este depăşită ca şi nevoie, pentru că, anul trecut, în cursul anului trecut, Administraţia Naţională a efectuat un studiu. S-a creionat un standard de nevoi de personal pe dotarea penitenciarelor. Nevoia sistemului penitenciar este undeva la 20.000 de angajaţi, dar strict pe ce avem prevăzut acum, prin hotărâre de Guvern, avem 15.000 de posturi.

În afară de insuficienţa resurselor umane este şi problema pe care v-o expuneam mai devreme, în sensul că foarte mulţi angajaţi sunt tineri, sunt debutanţi, sunt oameni fără experienţă, pe de altă parte, insuficienţa resurselor financiare alocate de-a lungul ultimilor zece ani a dus la deteriorarea şi a condiţiilor de muncă şi a condiţiilor de detenţie şi a insuficienţei resurselor materiale necesare – pornind de la mijloacele de transport pentru deţinuţi, pornind de la asigurarea condiţiilor de hrănire ale deţinuţilor, vorbim despre condiţiile de preparare a hranei, a încălzirii lor, a asigurării paturilor, saltelelor, cazarmamentului în general şi aşa mai departe.

Sunt o multitudine de probleme, însă ele sunt rezolvabile. Anul trecut pot să vă spun că am avut un buget îndestulător şi am reuşit, am demarat în spaţiile deja existente reparaţii curente, igienizări şi vom continua şi în acest an. Am mai creat circa 650 de locuri noi de cazare, prin dezafectarea unor spaţii care nu mai erau tocmai utile şi vom încerca în anii următori să îmbunătăţim condiţiile de detenţie. Aceasta este principala noastră problemă acum şi insuficienţa de personal.

AGERPRES: Câţi români sunt în prezent în închisorile din afara ţării şi câţi s-ar putea întoarce să îşi execute pedeapsa în România?

Marius Vulpe: Dacă aş şti cifra aceasta aş fi prezicător. Nu cunosc, nu avem statistici, statele europene nu ne-au comunicat o astfel de cifră.

AGERPRES: Spuneţi-ne despre străinii din penitenciarele româneşti.

Marius Vulpe: Anul trecut au fost circa 300 de deţinuţi străini depuşi în penitenciarele din România, custodiaţi, cei mai mulţi sunt clar din Turcia – 53, Moldova – 34, Bulgaria – 45, însă plaja este destul de largă, avem deţinuţi din China, din Vietnam, din Venezuela, din Palestina, din Pakistan, chiar şi din Australia avem un deţinut. Este o problemă pentru sistemul penitenciar, pentru că fiind de diferite naţionalităţi, diferite religii, atunci trebuie să le asigurăm dreptul la hrănire şi dreptul la asistenţă religioasă, conform credinţei pe care ei o au.

AGERPRES: Care este suma pe care statul român o cheltuieşte zilnic cu un deţinut?

Marius Vulpe: Calculasem, undeva pe sfârşitul anului trecut erau în jur de 50 de lei alocaţi pentru un deţinut.

AGERPRES: Cu ce îşi ocupă timpul deţinuţii?

Marius Vulpe: Marea majoritate a deţinuţilor sunt oameni conştienţi de faptul că au greşit şi îşi doresc să ajungă cât mai repede în libertate, la familiile lor. Atunci clar că, aşa cum vorbeam, au citit legislaţia din ce în ce mai atent, au observat ce este nevoie să facă pentru a ajunge mai repede acasă şi mai toţi dintre ei se îndreaptă către activităţile educative din penitenciar, către specialişti, către preot, către psiholog, către asistent social, către medic. Dorinţa oricărui om închis într-o cameră, şi cu atât mai mult a unui deţinut care e închis perioade lungi de timp, e de a ieşi cât mai repede dintre cei patru pereţi şi atunci se orientează către oamenii care intră în penitenciar pentru a vorbi cu ei, pentru a le preda problemele, pentru a soluţiona problemele lor pe de o parte. Pe de altă parte, cea mai mare dorinţă a lor e de comunicare, de a comunica fie ei între ei, fie ei cu angajaţii penitenciarului, fie cu familiile lor. Cea mai mare preocupare a lor este pentru activităţile religioase în principal şi pentru cele sportive, să îşi menţină tonusul şi să fie iertaţi de Dumnezeu pentru greşelile pe care le-au făcut.

AGERPRES: Spre ce cursuri de formare se îndreaptă deţinuţii?

Marius Vulpe: Din păcate, în ce priveşte cursurile de formare profesională, anul acesta nu am avut un succes atât de mare pentru că singurul nostru partener important este, în acest domeniu, în fiecare penitenciar, în fiecare judeţ, Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă. Din fericire pentru comunitate şi din păcate pentru noi, ca penitenciar şi pentru deţinuţi, selectează sau finanţează cursuri de formare profesională, de calificare pentru nevoile societăţii, nu pentru ale deţinuţilor. Şi, din păcate, au număr limitat de locuri. Ce e specific anului trecut şi nu s-a întâmplat faţă de alţi ani – nu au fost finanţate din fonduri europene astfel de cursuri, aşa că nu am avut un număr foarte mare de deţinuţi, dar îşi doresc foarte mulţi dintre ei să se califice în penitenciar pentru a putea ocupa un loc de muncă când ies. În plus, mulţi dintre ei îşi doresc să se şcolarizeze în penitenciar, pentru că foarte mulţi nu s-au ocupat de acest aspect şi sunt analfabeţi sau semianalfabeţi. În toate penitenciarele funcţionează o şcoală cu dublă subordonare – majoritatea au până la opt clase, sunt câteva penitenciare care au şi zece clase, însă depinde de inspectoratele judeţene care alocă ore şi profesori pentru aceste şcoli. (…) Este o dublă subordonare – penitenciarul asigură spaţiile şi cele necesare, rechizitele, şi inspectoratele asigură profesorii şi învăţători.