Interviu cu Sorin Gal, ANRM: Proiecte petroliere de 100 de milioane de dolari sunt blocate pe zona de explorare

În opinia sa, legislaţia din sectorul petrolier trebuie modificată cât mai repede, întrucât în acest moment prevederile legislative nu sunt suficient de clare pentru a rezolva situaţia.

El a mai spus, în interviu, că, în urmă rundei 11 de concesiuni, pe care ANRM o va lansa cât mai curând, întreg perimetrul Marii Negre româneşti va fi licitat şi concesionat pentru explorări petroliere.

Totodată, Sorin Gal a arătat că, în urma unor analize realizate de ANRM alături de asociaţiile patronale ale investitorilor din industria de petrol, există premise pentru a fi desecretizate, pe viitor, toate informaţiile geologice şi acordurile petroliere din România.

 Agerpres: Cât de interesate mai sunt companiile petroliere de explorări, în contextul în care preţul petrolului este foarte scăzut?

Sorin Gal: Chiar dacă în România se exploatează petrol de 160 de ani, încă mai există resurse şi potenţiale rezerve. Sigur că marile companii îşi rezervă dreptul de a renunţa la unele zăcăminte care au un randament mai scăzut. Dar există companii mici care, datorită noilor tehnologii, cresc factorii de recuperare în zăcămintele deja exploatate şi reuşesc să extragă ţiţei la costuri mai mici decât marile companii.

AGERPRES: De ce ANRM scoate la licitaţie perimetre care au fost exploatate anterior de alte companii?

Sorin Gal: ANRM reprezintă statul în domeniul explorării şi al exploatării, precum şi al concesiunii tuturor perimetrelor. În ultimii ani au apărut metode moderne de cercetare geologică – precum prospecţiunea seismică 3D, care aduce un plus de acurateţe în colectarea datelor -, au apărut metode moderne de foraj vertical, de stimulare a zăcămintelor mature, deci există un potenţial care poate fi exploatat în continuare. ANRM are rolul de a colecta cât mai multă informaţie geologică, pentru că noi gestionăm Fondul Geologic Naţional şi, pentru a completa FGN cu cât mai multe date, suntem obligaţi să scoatem la explorare, prin runde de licitaţie, cât mai multe perimetre.

În urmă rundei 11, pe care o vom lansa cât mai curând, întreg perimetrul Marii Negre va fi licitat şi concesionat. Deci vom finaliza toată zona Marii Negre, iar în România cred că vom avea undeva spre 90% din zonele cu potenţial petrolier.

AGERPRES: În acest moment mai avem în România companii care derulează lucrări de explorare pentru a găsi gaze de şist?

Sorin Gal: Nu mai există niciun perimetru şi nicio lucrare care să aibă ca ţintă gazul de şist. A existat o mare companie americană care şi-a canalizat eforturile în această direcţie, în Moldova şi Dobrogea, dar acea companie s-a retras din România. În acest moment nu există niciun acord petrolier cu o companie care să facă explorări pentru gaze de şist.

AGERPRES: De ce ANRM nu face publice toate acordurile petroliere? De ce unele dintre ele sunt clasificate?

Sorin Gal: La mijlocul anilor 2000, odată cu modificarea legii secretului de stat şi apariţia legii secretului de serviciu, ele au fost secretizate. Pe de altă parte, unele documentaţii care erau secret de stat au fost trecute într-o categorie inferioară, iar altele au fost desecretizate total. În ultimul an am trecut la o analiză alături de asociaţiile patronale ale investitorilor din industria de petrol ROPEPCA şi ARCOMN şi există premise de a desecretiza prin ordin al preşedintelui ANRM toate informaţiile geologice şi acordurile petroliere din România cu păstrarea confidenţialităţii anumitor date. În altă ordine de idei, tot ce s-a licitat la Runda a 10-a şi tot ce s-a referit la zona de vest a ţării nu vizează gazele de şist, ci doar hidrocarburile convenţionale, care sunt exploatate acolo de mai bine de 50 de ani, iar companiile care lucrează acolo au cerut şi cer în continuare desecretizarea acordurilor petroliere.

AGERPRES: Sunt foarte multe companii străine care sunt interesate de aceste perimetre. Care este cauza dezinteresului companiilor româneşti?

Sorin Gal: Sunt puţine companii româneşti de profil, avem doar doi mari jucători, Petrom şi Romgaz. Companiile foarte mari se canalizează spre offshore, iar proiectele mai mici din zona de onshore se adresează companiilor mici, dar în acest moment nu prea există capital românesc. Sunt nişte încercări, dar din păcate prea puţine. Şi atunci vin companiile străine care au în spate fonduri de investiţii, iar acestea investesc în proiecte punctuale.

AGERPRES: Ce se întâmplă în cazul în care companiile nu reuşesc să termine etapele de prospectare şi de explorare?

Sorin Gal: Companiile care câştigă o rundă publică de licitaţie îşi asumă un program minim obligatoriu. Acesta are în general o durată stabilită de doi-trei ani. În ofertă, urmează o fază opţională, faza a doua. În general, perioada de explorare este stabilită la 10 ani în noile acorduri petroliere. Acestea sunt încheiate, în baza Legii nr. 238, pe 30 de ani, cu posibilitatea de a fi prelungite pentru încă 15 ani. Companiile au deci posibilitatea ca timp de 45 ani să exploreze, să dezvolte şi să exploateze, până la abandonarea zăcământului şi închiderea acordului petrolier. Neîndeplinirea programului minim obligatoriu şi neexecutarea lucrărilor din faza obligatorie duc la plata către bugetul de stat a tuturor operaţiunilor petroliere neefectuate, care sunt cuantificate atât fizic, cât şi financiar în oferta. Avem cazuri în care unele companii au plătit către bugetul de stat peste 10 milioane de dolari.

AGERPRES: Au existat cazuri de diferende între companiile petroliere şi proprietarii de terenuri care refuză să le acorde acestora accesul pe teren. La ce soluţii apelează companiile?

Sorin Gal: Pot intenta procese sau, prin organizaţii asociative, patronale, pot lansa iniţiative de modificare a Legii petrolului, pot face memorii sau informări către diferitele structuri ale administraţiei publice centrale şi locale. Din păcate, legea din România nu este foarte clară. Ne aflăm în situaţia în care avem un ou, proprietarii terenurilor au coajă, iar statul gălbenuşul – asta spune Constituţia. Proprietarul se opune că altcineva să vină să spargă coajă că să ajungă la gălbenuş. Noi căutăm soluţii de a modifica Legea petrolului prin care să putem interveni în acest proces fără a afecta dreptul de proprietate, care este garantat de Constituţie. Însă, aflându-ne în an electoral, eu sunt pesimist de rezolvarea pe termen scurt a problemelor..

AGERPRES: Când credeţi că se vor rezolva aceste probleme legislative?

Sorin Gal: De exemplu, Legea petrolului poate fi amendată printr-o ordonanţă de urgenţă. Eu cred că este o urgenţă pentru că pe zona de explorare sunt blocate proiecte de peste 100 de milioane de dolari, iar pe orizontală şi pe verticală efectul este mult mai mare. Toate companiile româneşti de foraj sunt în insolvenţă şi sunt într-o situaţie critică. Vom ajunge, la un moment dat, să pierdem foarte multe locuri de muncă şi venituri colectate la bugetul de stat din taxe şi redevenţe.

AGERPRES: Puteţi estima câte locuri de muncă s-au pierdut până acum în această industrie?

Sorin Gal: Nu pot să vă dau o estimare, dar pot să vă spun că fiecare loc de muncă din industria petrolului creează cel puţin cinci locuri de muncă în domeniul serviciilor.

AGERPRES: Se spune că statul nu câştigă destul de mult din punerea la dispoziţie a acestor rezerve naturale pentru companiile petroliere. Care este punctul dumneavoastră de vedere?

Sorin Gal: Sunt două lucruri complet diferite: redevenţele şi proiectul de impozitare a profitului companiilor petroliere. Din punctul nostru de vedere, redevenţele, care sunt între 3,5% şi 13,5%, reprezintă un venit sigur la bugetul statului şi vor fi păstrate în noua lege. Sigur că toată lumea îşi doreşte mult mai mulţi bani, dar trebuie să luăm în consideraţie şi situaţia internaţională: preţul ţiţeiului nu mai este cel din 2013, când s-au iniţiat cele trei ordonanţe (5, 6 şi 7), care într-adevăr au contribuit substanţial la bugetul de stat, au adus venituri secundare generate de industria petrolieră, au creat locuri de muncă, etc.

În general, în ceea ce priveşte redevenţele suntem undeva peste vecinii noştri membri ai UE. Sunt ţări din UE care au redevenţă zero, pentru că au foarte multe zăcăminte mature. Costurile noastre de exploatare sunt foarte mari, avem un număr mare de sonde în producţie, de peste 11.000, şi cea mai mică producţie de ţiţei per sondă din lume, de 9 barili. Dacă stabileşti o redevenţă foarte mare, toate zăcămintele mature, câteva zeci, nu mai sunt rentabile economic şi se vor închide. Şi se vor pierde locuri de muncă, se pierd inclusiv acei bani care vin ca redevenţă la bugetul de stat, se pierd impozitele pe salarii, TVA etc.

În 2013, împreună cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială s-a gândit o metodă modernă de taxare, pentru a avea stabilitate în domeniul petrolier. S-a intenţionat de la început să ajungem la media europeană a taxării, în jur de 60%. Primul draft a fost trimis către cele două mari asociaţii patronale şi urmează să ajungă la Ministerul Finanţelor răspunsul lor, după care va fi pus în dezbatere publică. Din punctul meu de vedere, oportunitatea proiectului trebuie foarte bine analizată, pentru că înainte vorbeam de un preţ al barilului de petrol de 115 dolari, iar acum vorbim de 50 de dolari. În ianuarie a fost şi 27 de dolari. Trebuie avut în vedere faptul că preţul gazelor a scăzut masiv, în acest moment vin gaze din import comparabil cu cel din producţia internă şi creează deja o problemă pentru companiile româneşti, şi, nu în ultimul rând, consumul intern, care se află pe un trend descrescător.

AGERPRES: Companiile se plâng că la prelungirea unei faze a acordului petrolier, de la primirea avizului ANRM până la apariţia hotărârii de guvern care consfinţeşte prelungirea, se scurge un interval foarte mare. Cum se interpretează această situaţie: compania respectivă se opreşte din activitate sau are voie să desfăşoare activitatea prevăzută în acordul petrolier?

Sorin Gal: Acordul petrolier este făcut pe 30 de ani. Expirarea unei faze obligatorii nu înseamnă o expirare sau o încetare a acordului. Acordul petrolier încetează în condiţiile Legii petrolului, în urmă emiterii unei decizii de încetare – deci el rămâne valid. Sigur că acest interval ar trebui să nu existe sau să fie mult mai scurt. În procesul de avizare au fost nişte sincope pe care le-am rezolvat între timp. Intervalul s-a scurtat deja, pentru că în urmă cu doi ani erau şapte ministere avizatoare, iar acum au mai rămas doar două.O soluţie mult mai buna ar fi modificarea articolului 31 din Legea Petrolului pentru a da o mai mare libertate şi responsabilitate ANRM în aplicarea legii şi a normelor metodologice la legea petrolului.

AGERPRES: Ce se întâmplă cu un perimetru după exploatare?

Sorin Gal: De ceea ce rămâne după exploatare se îngrijesc foarte multe autorităţi. În primul rând, pentru orice operaţiune petrolieră există un aviz de mediu, orice sondă forată primeşte un aviz de gospodărire de la Apele Române şi primeşte de la Mediu o autorizaţie. În momentul în care o sondă este abandonată, procesul începe din nou. Noi dăm acordul de abandonare, se face abandonarea sondei, tot terenul care a fost afectat se decopertează şi se aduce pământ proaspăt. În general, în ariile agricole noi tăiem la 2,5 m sub nivelul solului şi acoperim cu sol vegetal. Totul trebuie să rămână exact ca în momentul în care s-a forat sonda.

Când dăm decizia de încetare, facem control şi facem poze, avem o notă de constatare de la Garda de Mediu şi de la agenţiile de mediu locale, avem o descărcare de obligaţii de mediu. Terenul se predă către primărie sau către proprietar printr-un proces-verbal, de către o comisie din care fac parte primăria, titularul de acord petrolier şi cei de la Mediu.

 Bineînţeles că mai sunt sincope, eu primesc săptămânal reclamaţii, de pildă sunt sonde care au fost abandonate în anii 60 şi care nici n-au fost puse niciodată în producţie. Un titular de acord petrolier este direct răspunzător chiar şi după încetarea acordului petrolier. Dacă se găsesc vicii ascunse sau apare o poluare accidentală la o sondă abandonată de companie, răspunderea este tot a companiei, pe principiul ‘poluatorul plăteşte’.