INTERVIU Năstase, Alro: Industria care n-a murit în ultimii cinci ani va supravieţui, dar depinde de taxe

El susţine că subvenţiile pe care le plătesc atât industria, cât şi populaţia pentru energia regenerabilă au ajuns nejustificat de mari şi trebuie ajustate de urgenţă, întrucât afectează puterea de cumpărare a populaţiei şi competitivitatea produselor româneşti.

Potrivit lui Năstase, românii vor plăti degeaba 13 miliarde de euro producătorilor de energie regenerabilă în următorii 15 ani, dacă se va menţine actuala schemă de certificate verzi, în condiţiile în care ţara noastră şi-a atins deja ţintele asumate pentru anul 2020 privind producţia de energie verde.

Năstase a adăugat că, în cazul Alro, ponderea costurilor cu energia a ajuns la 47% din totalul costurilor de producere a aluminiului, faţă de nivelul normal de 33-35% în alte fabrici de acest tip. El a subliniat că nu a cerut scăderea preţului energiei cumpărate de la Hidroelectrica, ajuns acum la 182 de lei pe MWh, ci reducerea eco-taxelor din factură.

Oficialul Alro a mai vorbit în interviu despre situaţia de acum a industriei româneşti, precum şi despre estimările pentru anul viitor.

Alro Slatina, din grupul rus Vimetco, este singurul producător de aluminiu din România şi, totodată, cel mai mare consumator de energie electrică din ţară.

AGERPRES: Care este în prezent situaţia fabricii din Slatina?

Marian Năstase: Situaţia este destul de dificilă, din cauza eco-taxelor, deşi condiţiile din piaţă nu mai sunt cele din 2008. Adică, dacă în 2008 am constatat o dispariţie a comenzilor şi practic nu mai existau clienţi, acum constatăm, pe anumite segmente, chiar o întărire a cererii, adică avem clienţi, avem comenzi, avem contracte, avem ordine de cumpărare. Vedem o industrie auto care este în plin avânt, atât europeană, cât şi la nivel mondial, vedem că pe piaţa construcţiilor, deşi mai puţin în România şi Europa, dar în alte părţi ale globului a început o redresare. Vedem o piaţă aeronautică în creştere atât datorită cererii asiatice de avioane, cât şi a altor ţări, inclusiv în SUA. Deci sunt segmente pe care situaţia merge foarte bine şi în creştere şi alte segmente pe care deocamdată nu se simte o redresare spectaculoasă. Apoi există aplicaţiile speciale pentru aluminiu, care, în marea majoritate, funcţionează destul de bine. Alro are avantajul că are o bază de clienţi consumatori finali şi nu intermediari, ceea ce ne conectează direct la pulsul economiei reale fără să fim expuşi la fluctuaţiile determinate de oportunitatea pe care de obicei traderii o induc în economie.

Vedem un sentiment faţă de produsele Alro la un nivel foarte ridicat. Am efectuat un studiu de satisfacţie a clienţilor la începutul anului şi, spre deosebire de un studiu similar acum câţiva ani, percepţia clienţilor faţă de Alro s-a îmbunătăţit semnificativ cam la toate capitolele.

AGERPRES: Faţă de ce perioadă?

Marian Năstase: Faţă de 2008-2009, deci cam în patru ani am reuşit să schimbăm percepţia pieţei.

AGERPRES: Credeţi că a contat şi faptul că în perioada aceea Alro a fost implicată în scandalurile cu bileţelul sau că Alro era văzută ca o companie care plimbă valize de bani?

Marian Năstase: Din punctul meu de vedere, clienţii sunt interesaţi de produse şi de calitatea lor. În general, partenerii de afaceri se uită mai puţin la scandalurile mediatice, ei se uită dacă au marfa la timp, dacă au condiţii de plată corecte, preţ corect şi dacă, mai ales, calitatea produsului este foarte bună.

AGERPRES: Care sunt principalele pieţe de desfacere ale produselor Alro?

Marian Năstase: Europa este principala piaţă de desfacere, în general ţările vestice, Germania este pe primul loc, ţările scandinave, Austria, Italia, Polonia. Am dezvoltat în ultimii ani piaţa noastră din Statele Unite.

AGERPRES: Ce livraţi acolo?

Marian Năstase: Produse procesate de tip plăci. În general, plăci şi table, pentru că acestea, fiind produse cu valoare adăugată foarte mare, pot fi trimise la distanţe foarte mari, se pot exporta pe tot globul. Încercăm să dezvoltăm Mexicul, dar şi America de Sud. Sud-estul Asiei rămâne o ţintă pentru noi.

AGERPRES: Şi România?

Marian Năstase: În România am crescut volumul de livrări în ultimii ani. Există din ce în ce mai multe societăţi, clienţi, care au depăşit un anumit nivel tehnologic şi acum îşi pot permite să activeze în sectoare industriale manufacturiere sofisticate: aplicaţii pentru corpuri de iluminat, pentru frigorifice. Sunt firme care în timp s-au dovedit foarte serioase.

Eu zic că în momentul de faţă, din punctul de vedere al pieţei şi al percepţiei, ne situăm foarte bine. Este la fel de adevărat că n-am fi ajuns aici fără să continuăm să investim. Am investit inclusiv în perioada de criză, deşi teoria economică spune foarte clar că, pentru protejarea lichidităţii, primul lucru pe care-l faci e să opreşti investiţiile. Dar noi credem că nu poţi fi performant fără să continui să investeşti şi în ultimii cinci ani investiţiile au cam rămas la acelaşi nivel.

AGERPRES: Cum vă explicaţi că, în timp ce producţia industrială creşte, consumul de energie scade în România?

Marian Năstase: Consumul de energie scade în România din mai multe motive. În primul rând, este reducerea efectivă a vânzărilor pe diferite segmente industriale, de exemplu retail, cu excepţia produselor alimentare, unde sunt scăderi de până la 70%, care, din 2009, din informaţiile pe care le am eu n-au mai fost recuperate niciodată. Acestea, evident, au dus la restructurări de companii, redimensionări etc. Deci reducerea efectivă a vânzărilor e principala cauză. A doua cauză este creşterea eficienţei energetice. În ultimii doi ani, mai ales din cauza poverilor rezultate din eco-taxe, companiile au devenit din ce în ce mai preocupate de reducerea consumului de energie, ceea ce se vede şi la nivelul populaţiei. În momentul în care factura la energia electrică devine din ce în ce mai mare, indiferent că e consumator industrial sau casnic, începi să te uiţi cu atenţie şi să iei măsuri să reduci consumul. Asta înseamnă eficienţă energetică. Izolarea clădirilor, folosirea becurilor economice, în cazul nostru am refăcut cuptoare, am adus instalaţii mai eficiente, până la măsuri simple cum ar fi oprirea curentului la laminoare în timpul alimentării cu metal.

De exemplu, la noi, consumul de gaze a scăzut cam de 10 ori faţă de 2003, iar cel de energie de vreo trei ori. Aici atingem un punct sensibil: preţul energiei. Toate lumea spune că preţul energiei a scăzut, însă e foarte important să înţelegem că preţul energiei este cel care vine pe factură acasă sau la fabrică. Iar, la consumator preţul energiei a crescut. Am văzut o analiză recentă cât înseamnă energia propriu-zisă, cât înseamnă costurile de transport-distribuţie şi cât înseamnă eco-taxele. Proporţia e covârşitoare. Între 30 şi 40% reprezintă costul efectiv al energiei, restul fiind taxe şi eco-taxe. Sunt taxe pe care trebuie să le plătim, cum sunt cele de transport, distribuţie, unde evident că fac parte din serviciul de livrare a energiei electrice. Şi sunt eco-taxele, care sunt nişte subvenţii şi care, astăzi, din punctul meu de vedere, în condiţiile în care România şi-a atins cota de 24% din anexa directivei europene (24% din consumul de energie în anul 2020 să provină din surse regenerabile – n.r.), dar şi cota internă de 38%, aceste eco-taxe nu-şi mai au justificarea.

Din punctul de vedere al eficienţei operaţiunilor noastre industriale, cu excepţia poverii pe care o reprezintă aceste eco-taxe, costurile au fost ajustate la maximum şi acum nu mai avem ce să ajustăm, iar factorii care ne afectează costurile nu mai depind de noi.

AGERPRES: În acest moment, din totalul costurilor, cât reprezintă energia?

Marian Năstase: 47%, deşi în mod normal ar trebui să reprezinte 33%, maximum 35%, ca în orice uzină de aluminiu din lume. Diferenţa sunt eco-taxele.

AGERPRES: Iar preţul aluminiului la ce nivel este?

Marian Năstase: Preţul aluminiului este în prezent la un nivel care nu ne avantajează sau nu ne place foarte mult, dar este o piaţă globală, liberă. Este în jur de 1.800 dolari pe tonă. Dar noi credem în fundamentele industriei de aluminiu. Acest metal este în proporţie de 99% reciclabil şi este în proporţie din ce în ce mai mare substituent, înlocuieşte oţelul în industria auto. Ford a anunţat că cea mai faimoasă camionetă pe care o fabrică în America va fi făcută integral din aluminiu. Şi în alte industrii se foloseşte din ce în ce mai mult aluminiul pentru că este mai uşor, greutatea specifică este mai mică, deci şi consumul va fi mai mic.

AGERPRES: Cât de importantă este Alro în grupul Vimetco?

Marian Năstase: Orice investiţie este importantă, în momentul în care investeşti sute de milioane de dolari, vă daţi seama că se uită cu interes. Nu cred că cineva îşi permite să nu trateze cu seriozitate orice fel de investiţie.

AGERPRES: Dar nu se pune problema închiderii fabricii, nu?

Marian Năstase: Noi sperăm că nu vom ajunge în această situaţie, pentru că în acest moment avem problema eco-taxelor şi aşteptăm cu interes să se recalibreze această schemă de sprijin. Adică am atins targetul de 24%, dar şi pe cel intern de 38%, prin urmare schema este obligatoriu să fie recalibrată.

Vă dau un exemplu, din informaţiile publice. Sunt 4,5 miliarde de euro aşa-zise investiţii în sectorul energiei regenerabile. Eu am făcut un calcul simplu: am pornit de la premisa că toţi aceşti bani au fost luaţi din bănci cu o dobândă de 7%, cam atâta e la lei, compusă, rezultă că la această sumă trebuie să plătească dobânzi de 950 de milioane de euro, ceea ce ne duce la un 5,4 miliarde de euro.

Dacă adăugăm cei 10% în medie (care este rata de rentabilitate garantată de legislaţie pentru energia regenerabilă – n.r.), rezultă o sumă totală de 6 miliarde de euro. Şi atunci de ce noi trebuie să plătim 19 milioane de euro (subvenţiile maxime pentru regenerabile în 15 ani – n.r.), care este valoarea maximală a acestei scheme de sprijin? În condiţiile în care noi, cu această sumă, ne-am atins toate obiectivele.

Aceşti 13 miliarde de euro diferenţă pot intra în economia reală, pot intra în consum, în schimb ele ies din buzunarul firmelor şi al populaţiei României. Ok, am plătit sau suntem pe cale să plătim 6 miliarde de euro către industria de regenerabile, dar de ce trebuie să păstrăm bugetul maximal de 19 miliarde de euro dacă ne-am atins deja ţintele?

Vă dau un alt exemplu. La energia fotovoltaică, un MW instalat a ajuns să coste 800.000 de euro, cu un randament de 15%, ceea ce înseamnă că, pe an, se produc 1.200 de MWh, pentru care se primesc subvenţii şase certificate pe MWh a 60 de euro, care înseamnă 360 de euro numai subvenţia pe MWh. Înmulţit cu 1.200 de MWh rezultă că, pentru un MW de solar construit anul acesta se vor plăti 432.000 de euro doar subvenţia pe un an. Prin urmare, recuperarea acestei investiţii se face în 1,8 ani. Eu nu ştiu să existe alte asemenea investiţii. Schema durează 15 ani, deci noi plătim 6.480.000 de euro pentru asta. Adică investeşti 800.000 de euro şi primeşti dintr-o subvenţie 6.480.000 de euro, în condiţiile în care, în mai puţin de doi ani, ţi-ai amortizat deja investiţia.

Eu cred că se vede nu din satelit, nu de pe lună, nu de pe Marte, nu din sistemul nostru solar, eu zic ca se vede din afara galaxiei că este ultrasupracompensată schema.

Industria românească îşi pierde competitivitatea, iar puterea de cumpărare a populaţiei scade, pentru că noi trebuie să plătim. Sunt mult prea mulţi bani pe care trebuie să-i plătim pe o schemă care, la momentul când s-a făcut, nu avea un calcul privind impactul asupra consumatorilor.

AGERPRES: Ce semnale aveţi de la autorităţi?

Marian Năstase: Noi avem semnale europene. Am observat o preocupare din ce în ce mai mare pentru ajustarea acestor scheme. Se încearcă inclusiv o abordare unitară la nivelul Comisiei Europene. O schemă atât de generoasă afectează competitivitatea produselor româneşti inclusiv faţă de competitorii din Uniunea Europeană. Şi nu e vorba doar de aluminiu, ci de toate produsele româneşti. Dezavantajul este şi mai mare faţă de competitorii din afara Europei, unde regiuni întregi nu au implementat sau vor să se retragă din protocolul de la Kyoto, în această perioadă de criză.

Comisia Europeană şi-a propus un nou 20% prin reindustrializarea Europei, în condiţiile în care contribuţia industriei a scăzut astăzi la 16%, dar cu sacrificiul a 40 de milioane de şomeri la nivel european. De asemenea, a definit care sunt industriile strategice: oţel, aluminiu, petrochimie, sticlă şi ceramică, pentru care deja a demarat studii de impact pentru care a vedea în ce măsură reglementările europene pun în pericol aceste industrii.

Deci este clar că industria fotovoltaică, aşa cum am văzut, este perfect matură, la fel şi la eoliene, unde randamentul este dublu, de peste 30%.

AGERPRES: Când expiră contractul pe care îl aveţi cu Hidroelectrica?

Marian Năstase: La 31 ianuarie 2018.

AGERPRES: Şi ce aveţi de gând după acestă dată?

Marian Năstase: Noi am avut planuri, dar dacă dau atât de mulţi bani pe eco-taxe de unde să mai fac investiţii. Avem în continuare proiectul nostru de centrală de la Tulcea, pe care nu l-am abandonat, dar acum căutăm surse de finanţare. Pentru că în momentul în care am de plată 70 de milioane pentru taxa de cogenerare şi certificate verzi, în trei ani făceam centrala cu banii mei, nu-mi trebuia niciun credit de la bancă.

AGERPRES: O să fie gata centrala până atunci?

Marian Năstase: Dacă o să fie bani, da. Dacă nu voi mai fi în situaţia să plătesc eco-taxe la nivelul asta, avem şanse.

AGERPRES: Cât plătiţi acum la energie?

Marian Năstase: Peste 300 de lei pe MWh costul total. Aici intră energia propriu-zisă, tariful de transport, nu avem tarif de distribuţie decât pe o mică parte, apoi avem taxa de cogenerare, taxa de certificate verzi şi acciza. Aceasta din urmă merge la bugetul de stat şi mi se pare normal să o plătesc.

AGERPRES: Şi energia de la Hidroelectrica la ce preţ o luaţi anul acesta?

Marian Năstase: 182 de lei pe MWh, cu TG inclus (taxa de injecţie în reţea – n.r.).

AGERPRES: Şi la anul?

Marian Năstase: E în funcţie de LME (cotaţia aluminiului la Bursa de Metale de la Londra – n.r.) şi de evoluţia pieţei OPCOM (bursa de energie de la Bucureşti – n.r.).

AGERPRES: Deci va scădea.

Marian Năstase: Nu va scădea. Dacă va fluctua, va fluctua în sus, în funcţie de LME.

AGERPRES: Aţi cerut modificarea preţului cu Hidroelectrica?

Marian Năstase: Nu, acesta este un contract. Noi am vorbit de taxe, care, dacă vor scădea, vor diminua factura. Dar noi să negociem preţul energiei nu ne-am propus.

AGERPRES: Ce prognoze aveţi pentru anul viitor privind industria românească?

Marian Năstase: Cred că dacă se rezolvă această problemă cu eco-taxele, care la anul o să fie şi mai împovărătoare, eu zic că avem premise bune. M-am uitat la partenerii noştri din industria românească şi cine n-a murit în ultimii cinci ani are şanse să nu mai moară, doar să nu fie omorât din exterior, administrativ, de către o taxă ciudată. De exemplu, uitaţi-vă la industria cimentului, unde piaţa a scăzut de la 16 milioane la 6 milioane de tone şi totuşi fabricile în continuare merg, şi-au ajustat costurile, şi-au ajustat modul de lucru şi sunt încă în funcţiune, la o scădere de o asemenea dimensiune. Ei depindeau de piaţa construcţiilor, care practic s-a oprit la noi. La fel la sticlă.

Deci cei care n-au murit până astăzi au o şansă bună să trăiască în continuare. Dar, revin, dacă această schemă de sprijin nu este ajustată, nu ştiu cum o să arate situaţia. Au supravieţuit crizei şi riscă să-i omoare eco-taxa. Ca şi cum scapi de cutremur şi-ţi aruncă unul o cărămidă în cap. Nici măcar nu-ti cade, că nu este un cataclism, ci o facem cu mâna noastră.