INTERVIU Năstase, Alro: Va fi o iarnă cumplită, dacă Guvernul nu ia măsuri: preţuri uriaşe, fabrici închise şi oameni în beznă

În acest moment este haos pe piaţa de energie şi ce e mai rău abia de acum încolo va veni, crede el. Schema de compensare a facturilor este de fapt „o fraudă a banului public de dimensiuni colosale”, pentru că banii se duc în conturile intermediarilor dintre producători şi consumatori. „Băieţii deştepţi” din energie încă există şi câştigă miliarde din bani publici, susţine Năstase, astfel că este necesar un mecanism de reglementare a pieţei pe termen scurt.

Alro Slatina, cel mai mare consumator de energie din ţară, care a închis 60% din electroliză, şi-a abandonat planurile de revenire la capacitate maximă pe care le avea pentru anul viitor şi se pregăteşte să trimită în şomaj tehnic 500 din cei 2.500 de angajaţi, până la finele anului.

Năstase se aşteaptă ca mai multe fabrici şi capacităţi industriale din România să se închidă în această iarnă, cu efecte sociale şi economice. Vor fi oameni care îşi vor pierde locurile de muncă şi vor sta în beznă şi frig, pentru că nu vor mai avea cu ce să-şi plătească facturile, spune el.

În opinia sa, producătorii de energie ar trebui să fie obligaţi să vândă o parte din producţie direct către consumatorii industriali, pe platforma specială care există pe bursă, eliminându-se în acest fel intermediarii.

Care este situaţia de la Alro în acest moment?

Marian Năstase: Încercăm să ne adaptăm la noile realităţi cu care ne confruntăm. Încercăm să ne adaptăm, pentru că eu cred că una dintre caracteristicile noastre fundamentale, care ne-a ajutat întotdeauna să supravieţuim tuturor crizelor care au început acum 15 ani, este adaptabilitatea şi e clar că şi modelele de business trebuie adaptate la noile realităţi. Şi asta am şi făcut începând de anul trecut, din primăvară, de când am văzut că situaţia tinde să devină critică din punct de vedere energie, am făcut mai multe lucruri.

În primul rând, am încercat să tragem semnale de alarmă că orice creştere a preţului energiei are foarte multe consecinţe negative. O consecinţă directă este că practic toate bunurile devin mai scumpe şi asta nu înseamnă neapărat că şi bunurile pe care noi le producem, creşterile astea putem să le transferăm către clienţii noştri. Sunt situaţii când poţi să le transferi, dar sunt industrii în care nu poţi să le transferi, pentru că ai o piaţă globală, care până la urmă recunoaşte doar preţul pieţei, care n-are legătură cu costurile europene.

Clienţii pot suporta această creştere de preţuri?

Marian Năstase: În principiu, nu. Pe piaţa noastră, cel puţin, clienţii nu vor putea suporta asemenea creşteri de preţuri. Apoi, am spus ceea ce am spus de ani şi ani de zile, în 2014 spuneam că bursa de energie din România arată ca-n Evul Mediu. Nu mai e ca în Evul Mediu, am mai progresat puţin, am ajuns pe la 1800. Nu suntem încă în secolul 21 şi suntem la sfârşitul Evului Mediu. În sensul că, în continuare, piaţa e lăsată, aşa-zisa piaţă, că nu e de fapt o piaţă, este lăsată să funcţioneze haotic.

De ce s-a ajuns aici?

Marian Năstase: Până la un punct există o anumită doză de înţelegere, pentru că este o situaţie cu care nu ne-am mai confruntat şi evident că nu ai un ghid de instrucţiuni cum trebuie să reacţionezi în situaţia respectivă. Şi bineînţeles că s-au luat nişte măsuri, despre care la momentul respectiv nu ştia nimeni dacă o să fie bune, o să fie proaste, ce efecte o să aibă.

Unele chestii se puteau vedea. De exemplu, această compensare a facturilor populaţiei n-a fost o măsură foarte inspirată. În primul rând, şi asta noi am semnalat, industria a semnalat, şi nu numai industria, au fost mai multe voci care au spus: aveţi grijă când faceţi o asemenea structură de compensare, că nu va duce la calmarea preţurilor. În sensul că, atâta vreme cât furnizorii de energie ştiu că vor primi banii de la stat, reprezentând diferenţa dintre preţul compensat şi preţul la care ei achiziţionează, n-au niciun interes să achiziţioneze mai ieftin. Dimpotrivă.

Există anomalii în piaţă, când preferă să achiziţioneze la un preţ, după aia revând între prieteni, ca să zicem aşa, şi cresc artificial preţul ca să ia cât mai mulţi bani de la stat. Şi cred că la asta se referă ANRE (Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei n.r) care a declanşat nişte investigaţii pe piaţa energiei. În cele din urmă s-a trezit şi ANRE şi bine că s-a trezit. Nu ştim dacă s-a trezit de tot. Dar măcar faptul că a lansat aceste investigaţii arată că şi ei sunt conştienţi că se pot întâmpla nişte fraude. Că de fapt chestiunile astea duc la fraudarea banului public, duc la fraudarea taxelor cetăţenilor. Strângem de la cei mulţi şi săraci şi băgăm în buzunarele câtorva puţini şi bogaţi. Cam acesta este conceptul.

Este o fraudare a banului public de dimensiuni colosale, iar bugetul României nu este fără sfârşit. Ne-ar plăcea să avem un buget aşa, abisal, să tot să iei şi să nu se simtă nimic. Dar este imposibil. O asemenea schemă de fapt este imposibil de susţinut pe termen lung. Dar probabil că raţionamentul a fost că o schemă de genul ăsta se implementează pe termen scurt, urmând să se normalizeze piaţa, ceea ce nu s-a întâmplat.

Al doilea factor negativ este că, punând o cupolă peste populaţie, populaţia nu a simţit impactul foarte puternic, Şi bineînţeles că acum deja situaţia faţă de august anul trecut s-a deteriorat exponenţial şi populaţia între timp nu şi-a prea pus problema să economisească, să mai stingă din lumini sau să caute oferte.

În primul rând, pentru cei ca mine, care vin din lumea comunistă, să faci economie îţi dă un sentiment foarte neplăcut. Adică nouă, care am trăit în epoca anilor 80, când aveai energie electrică două ore pe zi, între orele 8:00 şi 10:00 seara, şi învăţai la lumânare, ne dă o reacţie foarte neplăcută această întoarcere în timp. Acesta este un aspect.

Pe de altă parte, nici compensarea n-a avut un efect radical, în sensul că s-a aplicat pentru toată lumea, indiferent că sunt categorii mai defavorizate sau categorii care nu neapărat necesitau compensare. Şi există în momentul de faţă situaţii când familii de pensionari plătesc totuşi de trei ori mai mult.

Liberalizarea a avut vreun rol aici?

Marian Năstase: Bineînţeles. Era o obligaţie europeană, dar a fost făcută fără pregătire, fără niciun fel de Dumnezeu, în sensul că nu s-a pregătit populaţia, nu s-au făcut informări, deci a fost făcută fără cap şi fără coadă şi asta a amplificat, ca să zic aşa, această criză energetică.

Fundamental, s-a ignorat partea industrială. Astăzi suntem în situaţia în care industria este sub o tensiune enormă din punctul de vedere al costurilor energetice, suntem puşi în situaţia să punem oamenii în şomaj tehnic sau chiar să-i concediem. Şi suntem în situaţia în care ce le spunem noi oamenilor noştri, care sunt colegii noştri şi angajaţii noştri: „Vă punem în şomaj tehnic, e posibil să fiţi concediaţi, să rămâneţi fără loc de muncă, dar staţi liniştiţi, că acasă factura e compensată”?. Şi acest discurs nu prea are sens, pentru că degeaba e compensată factura, dacă la final persoana respectivă nu are surse de venit.

Ce măsuri aţi luat la Alro?

Marian Năstase: După toate semnalele pe care le-am tras anul trecut, am ajuns în situaţia în care spre sfârşitul anului am început să vedem această chestiune că preţurile nu scad, ci, dimpotrivă, cresc. Au explodat la sfârşitul anului trecut, moment în care noi am făcut câteva zeci de scenarii, şi am zis aşa: singura posibilitate pe care o avem este să eliminăm aceste costuri imense. Nu putem să le transferăm în preţurile către clienţii noştri, deci trebuie să eliminăm aceste costuri şi am închis 60% din capacitatea de electroliză. A trebuit să ne adaptăm la noua realitate, ceea ce s-a dovedit o decizie bună, pentru că preţurile energiei au explodat. A început şi invazia din Ucraina, care a creat un nou şoc în materie de produse energetice, în special, de data asta venind pe partea de gaz.

Practic, acum asistăm la un un haos generalizat atât pe piaţa europeană, cât şi pe piaţa românească a energiei. De ce spun eu că e haos? Pentru că atunci când segmentul politic îţi spune că singura soluţie este ca noi să economisim, înseamnă că n-au soluţii, n-au nicio idee cum să facem rost de energie şi cum să temperăm preţurile. Şi pe mine asta mă sperie, când nu există soluţii, pentru că sunt două posibilităţi. Ori se vor lua nişte măsuri care distorsionează şi mai mult realitatea în care trăim şi creează şi mai multe anomalii, ori ne oprim, cum să spun, toată lumea se blochează ca în faţa cobrei şi nu facem nimic. Şi atunci ne prăbuşim cu toţii voioşi în prăpastie.

Cum vedeţi propunerile Comisiei Europene?

Marian Năstase: În prima jumătate a anului, Comisia Europeană a zis aşa: „Avem o problemă cu gazele, avem o problemă cu preţurile energiei. Păi ce putem noi să facem? Trebuie să accelerăm tranziţia către economia verde”. La şcoala de şoferi am învăţat aşa: când vizibilitatea e redusă, încetineşti până la limita evitării oricărui pericol. Deci noi acum n-avem nicio vizibilitate, volatilitatea e maximă şi ne-am decis să accelerăm.

După aceea, mai pe la jumătatea anului, am simţit aşa o oarecare curbare a intenţiilor, adică din ce în ce mai multe voci la nivel european au început să spună, unii mai în şoaptă, alţii mai tăios: nu e bine să accelerăm cât n-avem vizibilitate. Hai să încercăm noi să dăm drumul înapoi la cărbune, măcar temporar, hai să vedem cum facem cu măsurile astea de de sustenabilitate şi de combatere a schimbărilor climatice, că s-ar putea, dacă le tot accelerăm şi le împingem înainte, s-ar putea să avem o iarnă în care să stăm în frig şi în întuneric.

Am mai constatat că foarte multe ţări au fost lăsate să ia măsuri proprii, la nivel local. Ceea ce înseamnă că nu există o gândire şi nu există o soluţie armonizată. Şi atunci s-a dat un anumit grad de libertate ţărilor, pentru că fiecare ţară are particularităţile ei.

De exemplu, noi avem un buget destul de strâmt. Diferenţa majoră, în afară de faptul că noi avem mai puţini bani decât alte ţări, diferenţa majoră e că în foarte multe state europene bătălia se duce pe un singur front, în speţă cu temperarea facturilor şi cu asigurarea nevoilor energetice la populaţie, industria fiind deja rezolvată. Adică acolo politicienii au spus aşa: întâi să asigurăm industria cu resurse energetice, pentru a le avea accesibile ca preţ şi ca şi cantitate, astfel încât rata de şomaj să fie relativ mică, oamenii să aibă un job, oamenii să aibă o sursă de venit prin care să-şi poată plăti facturile. Dacă nu reuşim să compensăm facturile la populaţie, măcar au din ce să plătească.

Cum au făcut-o?

Marian Năstase: Foarte simplu. În primul rând, la ei contractele bilaterale, de exemplu, există de foarte mult timp. S-au luat încă de anul trecut măsuri de protecţie a industriei. De exemplu, în Italia s-au pus deoparte 2,8 miliarde de metri cubi doar pentru industrie. În Spania, preţul la gaz s-a plafonat pentru industrie. Tot Spania, acum două săptămâni, a venit cu un nou pachet de măsuri, pentru că şi ei realizează că, în continuare, vin vremuri din ce în ce mai grele, cel puţin pentru o perioadă de timp.

Şi cel mai important lucru este să pui carul la locul lui corect, nu înaintea bolilor, ci să pui carul după boi. Adică, protejezi segmentul economic, ai implicit şi protecţie socială. Apoi, dacă mai ai instrumente şi resurse, te uiţi şi pe partea de protecţie socială, iar pe partea de protecţie socială nu deschizi robinetul pentru asemenea fraudare a banului public, introducând compensări.

Poţi să vii şi să faci altceva, poţi să vii şi să faci un tip de reglementare temporară. Comisia Europeană îţi dă voie să faci o reglementare şase luni, un an, prelungibilă, şi chiar, dacă e nevoie, probabil că la un moment dat îţi vor da voie să o faci pe o perioadă mai lungă, în aşa fel încât să nu storci banul public în favoarea câtorva beneficiari, pentru că statul are nevoie de bani pentru foarte multe alte lucruri, nu numai să compenseze nişte facturi. Adică eu mă uit la sumele care se vehiculează în această schemă de compensare şi mă ia spaima.

Unde se duc toţi aceşti bani?

Marian Năstase: Păi, toţi aceşti bani sunt câştigaţi de lanţul de intermediari dintre producători şi consumatori. Acolo se duc. Furnizorii, toate categoriile de intermediari, traderi, la grămadă. Şi furnizorii sunt de mai multe feluri. Sunt furnizori care au reţeaua în spate, distribuţii, şi furnizori care au licenţă de furnizare şi care sunt nişte intermediari, cumpără, vând, cumpără, vând, pe principiul oricum e piaţa noastră astăzi.

Băieţii deştepţi din energie?

Marian Năstase: Băieţii deştepţi din energie.

Deci încă există?

Marian Năstase: Întotdeauna vor fi băieţi deştepţi. Specula există de când lumea, există de când eram în epoca de piatră. Şi nici nu o să dispară în următoarele 10 milioane de ani.

Acum e clar, suntem setaţi spre dezastru. Şi bineînţeles că lăcomia asta, specula asta, e făcută inteligent, în sensul că, spre deosebire de alte perioade istorice, acum e făcută cu legea în mână, cu reglementările date de ANRE, cu diferite luări de poziţie care par ok. Dar, la final, când ne uităm unde-s banii, că m-aţi întrebat unde-s banii, acolo-s banii.

Care e diferenţa dintre preţul la care vând producătorii şi preţul din piaţă?

Marian Năstase: Producătorii au vândut cu 300-500 de lei pe MWh şi acum în piaţă se vinde cu 2.500. Deci unde-s banii? Adică la final consumatorul plăteşte 2.500 de lei şi de la producători a plecat cu 500 de lei, deci 2.000 de lei undeva sunt prin piaţa asta, aşa-zisa piaţă a energiei.

Şi apoi se duc la autorităţi să le deconteze această diferenţă.

Marian Năstase: Da. Şi sunt convins că, aşa cum a spus într-o formă foarte pseudo-ştiinţifică ANRE că sunt tranzacţii a-b, a-c, de fapt e o simplă speculă, să muţi marfa de la un intermediar la altul, printre prieteni, ca să creşti preţurile cât mai mult şi să iei cât mai mulţi bani de la stat.

Că statul e o chestie aşa, eterică. De fapt sunt banii mei, ai dumneavoastră, ai tuturor, sunt banii cetăţenilor care se duc fix în direcţia aia. Acolo unde se fac asemenea manipulări de piaţă, aici vorbim de o manipulare, să mulţi energia de la un intermediar la altul, mai ales dacă sunt de conivenţă şi sunt înţeleşi, ăsta este un caz penal clasic. Pe lumea asta poţi faci multe lucruri, dar de două lucruri nu scapi nicăieri, nici în Zanzibar: de manipularea pieţei şi de impozite.

Mai mult, intermediarii au luat toată energia din piaţă ieftin şi au generat această creştere. A dat norocul peste ei şi au apărut şi crizele astea europene şi invazia din Ucraina, le-a pus Dumnezeu mâna în cap, iar preţurile nu au crescut de 2-3 ori, cum se aşteptau ei, ci au crescut de 15 ori. Vă daţi seama, să dea un asemenea noroc peste tine, să devii miliardar într-un an, asta este o chestie care se întâmplă o dată la 300-400 de ani. Şi ei sunt fix în perioada corectă, la momentul oportun. Dar asta este interzis de Comisia Europeană, un caz clar de blocare a pieţei.

Care sunt consecinţele?

Marian Năstase: Această energie este apoi vândută în PZU (Piaţa pentru Ziua Următoare, piaţa spot – n.r.), unde preţurile sunt mult mai mari. Această piaţă ar trebui să fie una de reglaj, pentru nişte deviaţii predictibile cu 24 de ore înainte, nu principala piaţă a ţării. Astăzi e undeva la 53%.

Este normal ca preţul energiei în România să fie stabilit pe piaţa spot?

Marian Năstase: Bineînţeles că nu e normal. De fapt, aceşti intermediari au cumpărat toată energia din România şi îi forţează pe toţi consumatorii acestei ţări, inclusiv distribuţiile cu consumul propriu tehnologic, inclusiv furnizorii care au în spate populaţia şi inclusiv industria şi economia, în ansamblul ei, să vină să cumpere energie în PZU.

Şi în PZU ei fac preţul, că toată energia este la 5-6-7-10 intermediari, iar restul, milioane de oameni şi sute de mii de afaceri, trebuie să intre acolo, să cumpere. Deci e atât de disproporţionată chestiunea, atât de disproporţionat acest raport fictiv între cerere şi ofertă, că preţul se duce unde se duce, adică s-a dus în 2.500, a atins şi 3.000 de lei.

Ce credeţi că ar trebui făcut?

Marian Năstase: Trebuie o soluţie care să cuprindă toate aspectele problemei. Unu: să se oprească sifonarea banului public prin această structură de compensare care la un moment dat ne va sărăci, va duce la epuizarea banului public.

Schema este în vigoare până în martie anul viitor. Credeţi că se poate opri la mijlocul ei?

Marian Năstase: Ordonanţa 27 (OUG 27/2022 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei n.r) are măsuri. Există nişte instrumente în piaţă în momentul de faţă care pot ajuta la curbarea preţurilor. Vă dau un exemplu. După lupte seculare care au durat vreo 10 ani, am reuşit să facem Platforma Marilor Consumatori. Am reuşit să o implementăm pe două platforme bursiere, pe OPCOM şi pe Bursa Română de Mărfuri, şi e funcţională. Pe această platformă nu pot intra decât consumatori şi distribuţiile care achiziţionează pentru consumul propriu tehnologic. Ele nu sunt consumatori, dar decizia a fost să intre şi ele şi nu are sens să o mai comentăm acum, şi producători de energie, vânzători de energie. Nu numai producătorii de energie, pot intra şi furnizorii, dar furnizorii n-au niciun interes.

De ce nu au interes?

Marian Năstase: Furnizorii pur şi simplu preferă PZU pentru că ei forţează PZU la maxim, forţează aşa-zisa maximizare a profiturilor, conceptul de maximizare a profiturilor azi în piaţa de energie e echivalent cu specula, deci forţează specula la maxim prin PZU.

Cum se poate rezolva treaba asta cu PZU care este 50% din piaţă?

Marian Năstase: Prin alocare de cote. Pe Piaţa Marilor Consumatori de energie, pe PMC, sunt câteva avantaje. În primul rând că dispar intermediarii, consumatorii cumpără doar pentru consumul propriu, n-au voie să revândă energia decât către afiliaţii lor, firmele din grup, şi nu au voie să o exporte.

Câte tranzacţii s-au făcut acolo?

Marian Năstase: Una. Este o tranzacţie pe care am făcut-o cu Nuclearelectrica acum două luni, la un preţ care, mă rog, nu e satisfăcător pentru noi, dar am vrut să dovedim că se poate. Am vrut să înţelegem mecanica pieţei, am vrut să dovedim că se poate şi, din păcate, după aceea s-au mai pus oferte, s-au mai pus cereri de cumpărare, dar n-am mai avut oferte de vânzare. De ce n-am avut oferte de vânzare? Pentru că nu există o obligaţie legală pentru producătorii de energie să vândă o anumită cantitate pe PMC.

Noi am propus asta de când s-a revizuit Legea energiei, dar nu s-a acceptat. Au fost reacţii foarte puternice din partea unora dintre actorii din piaţă, inclusiv a reglementatorului, dar astăzi ar fi rezolvat problema. Adică, dacă fiecare producător de energie are obligaţia să pună 20% din energie pe PMC, practic energia respectivă va ajunge către distribuţii şi către industriaşi la un preţ neintermediat, fără speculatori. Deci nu va fi un preţ speculativ, va fi un preţ corect, va fi un preţ cu care să fie mulţumit şi producătorul şi cu care să fie mulţumiţi şi consumatorii.

De ce nu puteţi încheia contracte direct cu producătorii fără a fi nevoie de această obligaţie?

Marian Năstase: Producătorii de energie electrică de stat sunt foarte reticenţi în a face contracte bilaterale.

De ce? Din cauza trecutului legat de contractele bilaterale?

Marian Năstase: Nu pot să vă răspund exact la această întrebare. De exemplu, Oltenia, din câte ştim noi şi am citit în presă, are contracte bilaterale de vânzare a energiei pe termen lung. Celelalte companii, după ştiinţa mea, nu sunt foarte dornice să aibă contracte bilaterale. În sectorul privat e pe dos. Producătorii de energie regenerabilă sunt înnebuniţi să găsească contracte pe termen lung.

Poate facem o mică paranteză aici. Ce a făcut Comisia când a venit criza, în lipsă de idei, a zis „Dăm bani pentru investiţii”. Aşa a şi făcut. PNRR-urile sunt bani pentru investiţii şi reforme, apoi avem Fondul de Modernizare şi o grămadă de alte fonduri, granturi şi credite, care toate sunt pentru investiţii. Problema noastră este că toate aceste investiţii vor intra prin 2025-2026.

Dar noi ce facem din 2022 până în 2025-2026? Nu există nicio gândire, nu atacă problema crizei. Şi o să avem în 2025-2026 foarte multe capacităţi făcute pe energie, zeci de mii de GW de-a lungul şi de-a latul Europei, dar o să mai avem consumatori? Nu o să mai reziste industriile până atunci şi atunci o să vedem o colapsare a preţului energiei, că n-ai cui să o vinzi. Şi atunci ajungem în situaţia din 2008, când toată problema se transferă la bănci. O parte din aceste capacităţi vor fi făcute cu proiecte bancare, respectivele capacităţi nu vor putea să-şi ramburseze banii la bancă şi vor transfera problema băncilor şi bineînţeles că: hai să salvăm băncile, să salvăm şi investiţiile verzi, că „too big to fail”. Şi începem să băgăm nişte lozinci din astea propagandistice ca să ne justificăm iarăşi risipa de bani.

Acum, Comisia Europeană a dat un toolbox, pe care l-a revizuit în mai. Haideţi să vă explic cum e cu toolboxul. Adică o reducere de TVA de la 19% la 5%, înseamnă 14%, n-are cum să compenseze o creştere cu 2.000% sau cu 1.500% pe piaţa produselor energetice. Mai mult decât atât, are de-a dreptul efecte negative, pentru că scade încasările la bugetul de stat şi bulversează structurile de comerţ. Vă daţi seama, trebuie reschimbate softurile de emitere a facturilor, care înseamnă nişte costuri suplimentare pentru care tot consumatorul plăteşte.

Deci, de-aia vă spun că e haos, e haos şi la Comisia Europeană, e haos şi la noi. În schimb, sunt state care au fost mai decisive în deciziile pe care le-au luat. Şi se vede în preţul energiei. Spania, unul din exemple, Polonia şi cel mai probabil o să apară şi alte state care vor lua măsuri decisive, adică să repornească toate capacităţile de energie pe care le au, unde au resurse energetice. Polonia a pornit cărbunele, nici nu-l oprise.

Trebuie să terminăm cu naivităţile şi să luăm nişte măsuri decisive şi serioase. Una dintre ele este modificarea obligaţiilor jucătorilor prin introducerea de cote, ca să poţi să spargi această bulă speculativă în jurul PZU. Este singura soluţie. Eu nu văd altă soluţie. Ca măsură temporară, bineînţeles, toate astea-s măsuri temporare care trebuie să funcţioneze între 3 şi 5 ani.

De ce s-a opus ANRE? Au explicat sau credeţi că sunt şi acolo interese?

Marian Năstase: La momentul respectiv, ANRE făcea confuzie între piaţa haotică şi piaţa liberă. Piaţa liberă este o piaţă reglementată peste tot în lume. Toate bursele de pe lumea asta au reguli foarte, foarte stricte şi foarte dure care să împiedice manipularea cotaţiilor de pe pieţele respective. ANRE consideră că o piaţă nu trebuie să aibă niciun fel de reguli. Dar cu cât are mai puţine reguli, cu atât situaţia este haotică.

Iar amenzile sunt foarte mici. Dacă mă opreşte poliţia pe stradă şi îmi dă 50 de bani amendă, vă daţi seama că treaba devine ridicolă. Adică nici nu se mai pune problema să-ţi modifici comportamentul tău de actor în piaţă. Mai sunt alte instituţii ale statului care trebuie să lămurească chestiuni de genul acesta. De exemplu, ANPC ar trebui să aibă competenţe lărgite în acest domeniu.

Pe lângă cotele de energie, ce alte măsuri trebuie luate acum, de urgenţă?

Marian Năstase: Stabilirea unui mecanism de reglementare a preţului pe termen scurt. Reglementarea preţului nu trebuie să fie doar pentru populaţie şi nu prin compensare. Reglementarea preţului pe termen scurt trebuie să fie cost plus profit. Adică producătorii de energie să aibă o marjă de profit. Acesta este un mecanism prin care practic se va calma preţul în piaţă, pentru că dispar speculatorii.

Cum credeţi că va arăta iarna viitoare?

Marian Năstase: Ce e mai rău abia acum vine. Deci o să vedem la iarnă ceva ce încă n-am văzut.

Dacă nu se iau măsuri acum, o să vedem nişte preţuri imposibil de suportat, o să vedem nişte facturi imposibil de plătit, o să vedem un buget de stat gol puşcă, fără niciun fel de resurse şi o să vedem un cost al creditelor la care se împrumută statul din ce în ce mai mare.

La nivel european se vorbeşte de închideri de capacităţi pentru economia de energie, dar în România deja s-a întâmplat asta. Am închis noi, a închis Azomureş, deci ne încadrăm în cei 15% cu care trebuie să reducem consumul, lucru pe care l-a spus şi ministrul Popescu (ministrul Energiei, Virgil Popescu n.r).

Dar faptul că Azomureş a închis are repercusiuni în agricultură, în preţul îngrăşămintelor, avem şi secetă, deci avem tot ce ne trebuie ca să avem o iarnă cumplită. Dacă va fi şi iarnă geroasă, e clară treaba.

Ce se poate întâmpla cel mai rău?

Marian Năstase: Dacă nu se iau măsuri, o să mai vedem şi alte capacităţi industriale închise. Din discuţiile pe care le-am avut, colegii din asociaţie (Asociaţia Marilor Consumatori de Energie – n.r.) sunt la limita răbdării, la limita suportabilităţii. Au presiuni foarte mari din partea acţionarilor şi clienţilor lor, adică n-o să reuşească să susţină costurile astea. Ce să mai vedem? Fabrici închise, şomaj şi implicit oameni care nu-şi vor mai putea plăti deloc facturile.

E ca un domino. În momentul în care nu-şi vor mai putea plăti facturile, evident că distribuţiile vor avea de suferit şi furnizorii vor avea de suferit, pentru că ei vor avea facturi de încasat. Instrumentele pe care le are furnizorul este să îi taie curentul, dacă factura nu este plătită. Şi pe partea de încălzire la fel va fi.

Deci există riscul să vedem oameni care rămân în beznă?

Marian Năstase: Sper să nu, dar există o probabilitate destul de mare dacă nu se iau măsuri. Se poate face un coş în care să bagi toţi producătorii, inclusiv importul şi să scoţi un preţ reglementat pentru toată economia naţională şi pentru populaţie, pe o perioadă de şase luni.

Dacă mergem în continuare pe preţ reglementat doar pentru populaţie, eu cred că va fi o greşeală. Când s-a liberalizat piaţa energiei, cu excepţia populaţiei, presiunea a crescut masiv pe industrie. Deci, dacă se va merge pe o reglementare doar a populaţiei, o să vedem nişte preţuri la industrie gigantice.

Când ar trebui luate aceste măsuri?

Marian Năstase: Trebuie luate măsuri acum, în septembrie, până intrăm în iarnă. Trebuie să luăm măsuri radicale, decisive, în aşa fel încât să avem să avem o industrie care să rămână cât de cât în picioare. Şi nu mă refer numai la marii consumatori şi la industria de energie, ci la toţi.

Toată industria trebuie cumva sprijinită, inclusiv cei mai mici, pentru că şi noi avem furnizori. Avem, la nivelul asociaţiei, mii de furnizori locali în ţară, de la bocanci şi salopete până la tot soiul de piese de schimb, furnizori care foarte mulţi sunt IMM-uri. Alegi să sprijini IMM-urile, dar să nu mă sprijini pe mine? Păi eu dacă dispar ca şi client al lui, el rămâne fără obiectul muncii. Degeaba i-am dat banii IMM-ului, dacă îi condamn la pieire clienţii, n-are logică.

Care este situaţia Alro?

Marian Năstase: Am redus 60% din electroliză, dar compensăm aducând metal rece din piaţă. Am închis Alum, dar aducem alumină din piaţă, cumpărăm din import astfel încât să prezervăm cele două hale care au rămas deschise şi sperăm să putem opera cu ele. Planul iniţial era să operăm cu două hale anul acesta şi la anul să repornim cele trei hale. Şi cum a evoluat piaţa energiei este clar că nu se pot porni, cel puţin nu în 2023, şi trebuie să ne adaptăm la noua realitate, dar facem eforturi gigantice să păstrăm cele două hale în funcţiune şi să ne conservăm cifra de afaceri şi, bineînţeles, portofoliul de clienţi în aşa fel încât să fim şi competitivi. Dacă n-am fi luat aceste măsuri, n-am mai fi putut fi competitivi.

Ce se întâmplă cu angajaţii?

Marian Năstase: Avem în momentul de faţă 2.500 de angajaţi la Alro, dar avem în plan să avem nişte oameni în şomaj tehnic. Închizând electrolizele, am încercat să păstrăm în fabrică o parte din oameni, dar unii dintre ei nu şi-au dorit să plece pe alte posturi. Încercăm în continuare să minimizăm impactul social, dar nu prea avem cum, adică o să fie şomaj tehnic, în primă fază, până în 500 de oameni. Anul acesta sperăm să nu fie mai mult de 500 de oameni în şomaj tehnic. Ne punem speranţele în deciziile pe care pe care Guvernul le va lua.

Există riscul ca Alro să se închidă de tot?

Marian Năstase: Eu zic că nu, sperăm că nu. Sperăm ca aceste decizii să fie luate cât mai repede, să nu trecem la faza următoare de haos. Eu sunt convins că se poate face. Cred că pur şi simplu toţi factorii de decizie trebuie să se unească în jurul unei asemenea strategii, altfel o să avem o iarnă grea, foarte grea şi din care toată lumea va ieşi foarte rău. Da, şi e păcat. E păcat că noi avem posibilitatea asta, alte ţări n-au, dar noi avem posibilitatea asta. Nu este o opţiune să ne întoarcem la lumânare şi la frig, să mai punem o haină groasă pe noi.