INTERVIU Niculae deschide cinci combinate chimice, cu gaz rusesc. „La noi nu pot să iau nici gaz, nici credite, nici garanții, Rusia m-a ajutat”

Înainte de citi tot interviul, iată cele mai importante declarații:

Cinci din cele șase uzine chimice din grupul Interagro vor fi redeschise în acest an, două au fost deschise deja. Omul de afaceri caută să angajeze circa 4.000 de oameni.

Combinatele chimice vor consuma circa 2,7 miliarde de metri cubi de gaze pe an, grupul lui Niculae devenind de departe cel mai mare consumator de gaze din țară.

Gazul consumat este integral rusesc, Niculae a semnat contract direct cu Gazprom, care poate fi prelungit. Este singurul consumator din România cu contract direct cu gigantul rus.

Omul de afaceri acuză că niciun producător român nu vrea să-i vândă gaze, sub nicio formă. Mai mult, acuză producătorii de gaz că nu respectă reglementările ANRE și pun pe bursă mai puțin gaz decât sunt obligate. Cantitățile sunt mici și nu sunt de niciun folos pentru industria românească.

Niculae spune că nimeni nu vrea să spijine investitorii români din industrie, băncile refuză și finanțările, și chiar emiterea de garanții, iar ajutoarele de stat pe care le acordă Guvernul în această perioadă sunt în special pentru marile companii străine. A avut totuși o discuție pozitivă cu premierul Orban, despre care are o părere bună. Aduce acuze lui Victor Ponta.

A încercat asocieri cu Romgaz, benefice pentru ambele părți-spune el, dar a fost refuzat constant, din vina directorul Romgaz, care se opune la orice, în condițiile în care Romgaz închide sonde pentru că nu are cui vinde gazul.

Există interes pentru costruirea de noi capacități chimice în România, pe lângă cele existente. Niculae spune că a investit 600 de milioane de euro în fabricile sale.

Prețul gazelor se va menține scăzut și în viitor, pe fondul concurenței LNG-ului american și al gazului caspic. Nu se va mai ajunge niciodată la nivelul de 500 de dolari mia de metri cubi, preț cu care ne-au vândut rușii gaze, în trecut, crede omul de afaceri.

––––––––––

Ați anunțat deschiderea a două combinate chimice. Urmează altele?

Da, este vorba despre Slobozia, care merge de anul trecut de fapt – mers relativ constant, cu perioade de întrerupere în ultimii doi ani de zile,  iar acum, de aproape o săptămână a intrat în producție deplină și Turnu Măgurele după o perioadă de teste și verificări de o lună și jumătate  A fost destul de dificil să repornești un combinat după o perioadă de cinci ani de zile, aceste fabrici trebuie să meargă tot timpul.

Graficul de repornire al celorlaltor patru combinate este cam așa: Combinatul de la Bacău depinde de o piesă care vine din Italia pe 18 septembrie, deci, deci cu încă două săptămâni de montaj ar însemna începutul lunii octombrie. Acesta ar fi al patrulea.

Înaintea lui sper să repornească Azochim Piatra Neamț, acolo avem niște lucrări destul de ample pe partea de construcții civile, nu neapărat de echipamente, este vorba despre reconstrucție, schimbarea clădirii fabricii de azotat de amoniu, schimbăm tot, pereți, sablare, vopsire, o clădire de 40 de etaje se reface complet. Termenul asumat de constructor este 8 august, sper să se țină de cuvânt. Mai avem nevoie de echipamente, sitele de platina, care sunt catalizatorii de la fabrica de acid azotic, comandate la Krasnoiarsk, în Rusia, am toată convingerea că se vor ține de cuvânt și că se vor livra în primele două săptămâni din august. Cu toate celelalte lucrări, sperăm ca în jur de 15 septembrie să pornim Azochim Piatra Neamț.

Viromet va fi gata de pornire la jumătatea lunii august, cu reactorul vechi, probabil vom da drumul la combinat în jurul acestei date, urmând ca în două luni să terminăm regăturile, montajul final, alimentarea cu catalizatori a reactorului nou, cumpărat de la Doljchim Craiova.

Al șaselea combinat, Nitroporos Făgăraș, necesită investiții mult mai mari, zeci de milioane de euro. Avem o gândire pentru el, e vorba despre 45 de milioane de euro investiție, ar trebui să facem o fabrică nouă de acid azotic și de azotat de amoniu, ca tot amoniacul să fie folosit în acel combinat, sau cea mai mare parte.

Deci, când vor merge toate cele patru combinate chimice și fabrica de metanol, câți angajați veți avea?

Încărcătura normală pentru aceste unități este de circa 1.000 de persoane pentru fiecare. Noi sperăm ca, urmare a investițiilor și a automatizărilor, mai ales că nu prea mai găsim nici oameni, ne-ar trebui cam 800 de oameni pentru fiecare fabrică. Deci am avea nevoie de 4.000 de oameni pe care să îi angajăm, în condițiile în care nu avem niciun cel mai mic ajutor din partea statului roman

Ce fel de ajutor v-ați dori?

De exemplu, noi nu avem acces la credite…

Dar sunteți încă în insolvență…

Firma care operează combinatele nu are nicio treabă cu insolvența, este o firmă nouă, solidă, stă foarte bine financiar-contabil, numai că acest impediment al noutății contează la bănci. Apoi, este vorba despre o normă a Băncii Naționale, care a distrus capitalul românesc, care spune că dacă ai un proces penal pe rol, nu te mai califici la credite, indiferent când se va pronunța instanța.

Doar gazul, pe lună, la aceste combinate, înseamnă 25 de milioane de dolari, gândiți-vă că noi nu avem niciun cent credit la o bancă românească. Iar gazul trebuie să-l plătești în avans, să-l aduci la fabrică, să procesezi, să vinzi îngrășămintele chimice și să aștepți să încasezi banii. Peste 40-45 de zile, și nu mai vorbesc despre cum se dă TVA înapoi în România.

Reticența băncilor față de investitorii români este fantastică. Au venit cu programul ăsta pentru IMM, suntem înscriși și noi cu mai multe firme, pentru două am primit comunicat oficial că am fost selectați, nu ni s-a dat niciun ban până acum, nu ne-a invitat nimeni la vreo bancă. La investițiile pentru marile întreprinderi, vorbim de cele cu mii de angajați și câteva sute de milioane de dolari, poate chiar un miliard cifră de afaceri, n-am văzut decât vreo două, Alro Slatina și Combinatul siderurgic de la Galați. Despre investitori români care să-și redeschidă afacerile nu am văzut nimic. Trăim în continuare într-o țară care nu ne e prietenă.

Totuși, trebuie să fac o paranteză, am avut o discuție cu premierul României, care s-a arătat deschis la a găsi soluții pentru a reface măcar o parte din industria românească. M-a surprins cât de bine știa situația, lucruri de amănunt din această industrie, și a gazului și a energiei electrice. Știa chiar de câte ori se multiplică valoarea gazului prin industria chimică, comparativ cu energia electrică. Alți prim-miniștri habar n-au avut de ele.

V-a oferit ceva?

Mi-a spus un lucru pe care îl înțeleg, așa este. Cele două firme mari producătoare de gaze nu prea discută cu noi, chiar dacă una e controlată de stat, pentru că sunt firme independente. Băncile sunt rezistente la investitorii români, și CEC și Eximbank, nu înțeleg de ce, suntem firmă cu potential de export de zeci de milioane de dolari pe lună și nu putem găsi o finanțare să plătim gazul. Nici măcar nu cerem bani, le cerem o garanție bancară pentru a ne plăti gazul în luna de livrare. Nu am găsit înțelegere sub nicio formă, la nicio bancă. Și ca mine sunt mulți români cu investiții în producție.

Cât gaz ați consuma dacă ar merge toate combinatele, într-un an?

Cu toate șase, am consuma cam 3,1 miliarde de metri cubi de gaz, pe an. Mergând patru fabrici, consumul este de circa 1,5 milioane de metri cubi pe zi pe fabrică, deci 45 de milioane pe fabrică pe lună, deci vreo 180 de milioane de metri cubi numai pe cele patru fabrici de îngrașaminte, din cele cinci, plus 30 de milioane de metri cubi pe lună pe care i-ar consuma Viromet. Dacă mai adăugam gazul pe care îl cumpăram pentru centrale-la fiecare fabrică am făcut centrală de cogenerare ca să ne producem energia electrică și aburul – ne apropiem de 220 de milioane de metri cubi pe lună la fabricile pe care le pornim în acest an. Deci aproape 2,7 miliarde de metri cubi de gaz pe an, fără Făgăraș.

Romgaz a recunoscut că a închis sonde pentru că nu are cui să vândă gazul și oricum, nu pot să vândă la orice preț. Decât să închidă sonde, nu mai bine vă vindeau dvs. gaze?

Am avut o discuție cu directorul general Volintiru, una cu o doamnă din Consiliul de Administrație al Romgaz, ea s-a arătat deschisă, ei asta caută, contracte cu livrare pe termen lung, mai ales pe perioada de vară, când nu există consum de gaze.  M-a pus să fac o adresă către Consiliul de Administrație, am făcut-o, după aceea, timp de patru luni nu s-a întâmplat nimic. N-am primit un cuvânt, un telefon, o întrebare de la nimeni.

Am ieșit pe piață, că au zis că ANRE a elaborat acel program de tranzacționare (gas release program – n.red.) cu obligație de tranzacționare de 30% și apoi de 40%. Au făcut o șmecherie care numai în România se poate întâmpla – sper că ANRE a rămas românesc și va verifica – au oferit pachete foarte mici, pe care niciun producător industrial din lume, nu doar din România, nu poate merge: 100 MW, 500 MW, și pe ultimele zile, ca să ocolească acea prevedere legală care îi oblige să vândă pe bursă. Li s-a dat și posibilitatea să mute livrările dintr-o lună în altă, și tot mută, din iulie vor muta în august și așa mai departe, deci acea prevedere, bună pentru industria românească, de a fi redeschisă cu prețurile corecte la gaze de astăzi,  nu se aplică pentru că cei doi, OMV și Romgaz au găsit această chichiță din lege, sau poate i-a învățat cineva, nu știu.

Noi avem pusă pe bursă oferte. De exemplu, cumpărăm 660.000 MWh pe luna iulie. Vom menține și probabil vom crește cantitatea pe august. Sunt convins că nu vom avea nici un răspuns. Nu pot justifica faptul că nu au avut cui să vândă gaz, cererea noastră de ofertă e pe bursă. Noi vrem să cumpărăm 700.000 MWh de gaze pe lună, din România, la prețul minim stabilit de ANRE, ba chiar am oferit și mai mult, 35 de lei. Nu am putut să cumăpărăm nimic, niciun MWh, ca consumator final. Totul se duce la furnizorii de gaz. După aceea, furnizorul vine să-mi vândă mie, dar nu am ce să fac cu acele cantități mici, care mi-ajung două-trei zile.  Am nevoie de un contract bilateral, negociat, la prețurile pieței, dar așa nu e permis în România, însă este permis cu furnizorii străini.

Ei mi-au oferit această posibilitate. Îmi dau gaz, de câțiva ani de zile numai cu gaz rusesc merg, sunt singurii care mi-au dat această posibilitate, mi-au spus să scriu președintelui Consiliului de Administrație de la Gazprom, am scris, și după două luni am primit gaz.

Am așteptat din 5 mai până la jumătatea lunii iunie. Pe 27 iunie, anul trecut, am primit răspuns de la Moscova că pot cumpăra gaz din Federația Rusă la un preț mult mai bun decât îl vindeau ei pe piața europeană.

Deci cumpărați direct de la Gazprom, nu de la AIK

Direct de la Gazprom, și atunci și acum. Am cumpărat o vreme și de la AIK (fosta Valahia Gaz, cel mai mare importator de gaz în 2019 – n.red.) câteva luni, aveau un preț foarte bun. Am hotărârea lor definitivă (a Gazprom n.red.), vom merge în continuare, pe o formulă de preț care să îmi asigure menținerea producției de îngrășăminte chiar și în condiții vitrege.

Deci aveți contract pe termen mai lung, doi ani, trei ani?

Este pe un an și poate fi prelungit, pe încă patru ani. Este un contract direct cu Gazprom, suntem singurii din România care avem contract direct cu Gazprom.

Îngrășămintele le vindeți înapoi în Rusia, aveți o înțelegere de acest fel?

Nu, nu. Rusia e mare producător de îngrașaminte. Mare parte vindem în piața românească, mai puțin acum că e vară, iar restul la export. Avem vapor după vapor, avem acum unul de 30.000 de tone în Constanța pentru Nitron, cel mai mare comerciant de îngrășăminte din Statele Unite. Tot ei vor să mai cumpere 50.000 de tone în august. Și mai avem, Elveția, Marea Britanie.

Și merge business-ul, adică e profitabil acum?

Nu pot eu să fac atât cât e cererea, că mai apar probleme.

Deci, ca să revenim, ce vreți de la stat

Nu vreau a jutoare de stat, am văzut ca la firmele străine e această modă. Aș mai vrea să am o discucție cu domnul prim-ministru, care m-a primit, a vorbit cu mine, am explicat că nimeni nu vrea să ne bage în seamă. Am avut o discuție în februarie, înainte să mă duc în Rusia să încep să negociez contract pe cinci ani și am spus: Domnule prim-ministru, dacă mă duc să semnez trebuie să onorez contractul, altfel mă dau în judecată. Mi-a spus că mă înțelege. Am spus că cei din țară nu-mi răspund nici măcar la telefon. Romgaz îmi răspunde, la două minute după ce am dat o cerere, că nu are gaz, invariabil, iar OMV nu răspunde nimic.

Și-au adus aminte de mine acum vreo lună de zile. M-a căutat Franck Neel, (directorul responsabil cu Downstream Gas la OMV Petrom-n.red.) să ne întâlnim, să discutăm, că o să scoată gaze pe bursă – abia apăruse ordinul 79 al ANRE. Am cerut să discutăm un contract bilateral, chiar dacă îl trecem prin bursă. Nu pot să cumpăr câțiva MWh pe zi, ca la piață să cumpăr roșii. A spus să vedem, m-a trimis să cumpăr pe bursă. Legea e permisivă, pot să cumpăr oricum, vreau să cumpăr, dar el trebuie să vrea să vândă!

Deci nu vor să vă vândă, nici pe bursă, nici direct, nici prin gas release program

În niciun fel. Dar haideți să nu vorbim despre ei, că ei sunt străini și poate nu ne ne iubesc. Dar de ce nu vor românii să vândă?

Pai acum haideți să vă întreb cum e în final cu datoria Interagro către Romgaz, că poate de acolo vi se trage…

E bine că mă întrebați. Poate se lămurește și lumea. Am văzut că instanța supremă s-a cam lămurit (Ioan Niculae are un proces penal pe rol – n.red.). Interagro, în 25 de ani de când a cumpărat primul combinat chimic, nu a primit niciodată vreun metru cub de gaz subvenționat. Noi primeam gaz ca toată lumea, erau politici de disounturi care se aplicau în funcție de consum, de capacitatea de a putea întrerupe…Acele datorii despre care vorbesc ei sunt majorări și penalități la un contract din care noi am plătit toată datoria de bază, plus patru rate de dobândă.

În contractul inițial, din 2009, s-a stabilit că, după ce plătesc suma de bază, care era de circa 120 de milioane de lei – pe care am plătit-o integral, lună de lună –  era o clauză specială prin care trebuia să mai plătesc două milioane de dolari pe lună în plus, din datorie, dar Romgaz în toată această perioadă nu poate să taie contractul de gaz.

Când a apărut Coldea, impusa lui Alina Bica, dosarul cu Niculae cu gazul, Romgaz s-a speriat și a spus că nu îmi mai dau gaz. Dar ce motiv aveți? Am vreo datorie? Ei zic: nu.

Plăteam în avans, și gazul pe care îl consumam pe luna respectivă și cele două milioane de dolari, lună de lună, iar clauza era că dacă nu plătesc trei luni îmi opresc gazul. Nu au ținut cont de ea, și au tăiat gazul brusc, fără niciun motiv, după o singură notificare, pentru că a început acel dosar penal.

Și atunci, în 2012, a fost pentru prima dată, când am avut un contract direct cu Gazprom. Am fost chemat la Moscova, am avut o discuție cu Alexei Medvedev (directorul Gazprom Export de atunci), știa cine sunt, mi-au oferit contract cu gaz-nerusesc, din cotele de gaz pe care le primesc ei de la țările din jur, Kazahstan, Turkmenistan, Cecenia, etc. Era aprilie 2012. Mi-au oferit un preț mai bun, care să îmi asigure funcționarea, prețul era cu 112 dolari pe mia de metri cubi sub cel la care vindeau ei în România, dar nu am avut voie să revând un metru cub de gaz, putea fi folosit doar pentru mine, pentru industria chimică. Nu aveam de unde să iau gaz după ce m-a oprit Romgaz, nu era vorba doar de preț.

Tot Rusia m-a ajutat, și atunci, să dau drumul la fabrici. În mai mersesem cu 248 de milioane de metri cubi, mergea și Făgărașul, și am mers până la finalul lui 2012. În 2013 a venit Ponta, care a dat o Hotărâre de Guvern, nr 22, din 22 ianuarie 2013, prin care a dublat prețul la gaz românesc de la 1 martie. În fiecare trimestru, prețul gazului creștea cu 25%. Deci la 31 martie 2014 gazul trebuia să fie, de la 45 de lei, la 90 de lei/MWh. Am ajuns la el să îi explic că acest lucru înseamnă distrugerea economiei românești. Mi-a râs în față, și mi-a spus că e gazul lor…discuta de gazul celor de la OMV. Eu i-am spus că știu că este gaz românesc și doar a fost concesionat însă…dacă dumneata zici că e gazul lor, ce să mai vorbim?

A spus totuși că se vor găsi soluții și pentru români, dar a uitat. Și de atunci toată industria românească a început să meargă în gol. Ca să-l convingem că e cea mai mare prostie pe care a făcut-o, am comandat un studiu Deloitte împreună cu Borș de la Sidex. Deloitte a adus specialiști din Spania, ca să nu fie sub niciun fel de inflență, și șase luni de zile au lucrat la studiul de impact al prostiei lui Ponta. Ce se spune la concluzii: industria României se va contracta cu 32-35%, vom pierde cel puțin 525.000 de locuri de muncă, o serie e industrii vor dispărea, iar România nu este nici pe departe pregătită să liberalizeze prețul la gaz, având în vedere că România nu are surse alternative de gaz – abia acum le are. Spunea că până în 2022, concluzia Deloitte, România trebuie să aibă o politică să susțină economia proprie.

Am făcut o conferință de presă apoi, am dat studiul președintelui României, era Băsescu, ministrului Economiei, șefului SRI, prim-ministrului, să citească ei raportul, că poate noi suntem tâmpiți și nu înțelegem. Exact ce îi spusesem lui Ponta s-a întâmplat. În 2013 România consuma 17 miliarde de metri cubi de gaz, am ajuns acum la 11 miliarde, când ar trebui să fim self-sufficient, dar nu pentru că am fi descoperit noi ceva, ci pentru că am omorât industria. Și acum vorbim despre relansare.

Vă aduceți aminte ce a zis cel din Ungaria, acum vreo trei ani când ne-a întrebat ce facem cum gazul și a zis să facem un foc mare cu el? Acolo am ajuns, la vorba lui, însă între timp Ungaria a avut un program de dezvoltare fantastic, MOL cinci miliarde de euro doar în industria chimică și petrochimică. Fără să găsească ei vreun gaz în Ungaria, ci mizând pe faptul că gazul din Marea Neagră, vrând-nevrand, va ajunge la ei, că noi nu mai avem ce face cu el, dacă ne-am omorât industria.

Bine, nu va ajunge că nu l-am scos…

Se va scoate. Nu anul acesta, poate nu anul viitor, dar se va scoate, e acolo, e descoperit. Presiunea pe preț există. De ce după anunțurile deste Marea Neagră din 2017, cea mai mare conferință din lume pe  petrochimie a fost la Budapesta, când MOL a anunșat investiția de cinci miliarde de euro. Pe care o și  fac. Sunt oameni deștepți, și-au dat seama că cel mai mare potențial al gazului este în industria chimică. Noi nu ardem gazul, nu-i dăm foc. Gazul se transformă.

Să revenim la Romgaz. Au renunțat la ideea de a face un combinat chimic, a rămas că vor să facă o fabrică de metanol. Dumneavoastră aveți una, ei au gazul pentru care nu au clienți. Ați încercat un joint venture măcar așa?

Am încercat, am făcut propuneri scrise de mai multe ori, Consiliului de Administrație. Scrisoarea mea a stat o lună ascunsă o lună într-un birou la Mediaș, Volintiru n-a vrut să o predea Consiliului de Administrație. Apoi am discutat în Consiliul de Administrație, ne-au invitat și pe noi, să găsim o soluție amiabilă, chiar dacă și ei știu din ce provin acele datorii. Să găsim o formă în care voi să luați nu la 17% din sumă, cât scrie în planul de restructurare pe care l-ați votat și voi, poate vă dau 50% din suma cu care v-ați înscris la masa credală. Am zis: vrem să cumpărăm gaz de la voi, constant, la un preț rezonabil și pentru voi și pentru noi, ca să poată să funcționeze fabricile fără întrerupere. M-au ascultat, câțiva au fost de acord cu mine în ședință, dat atât! După aceea, nimic!

A fost o discuție de preluare, de vânzare a unui activ?

Da, asta am și scris. Ca suntem de acord, pe baza unei evaluări, reciproce…

Care combinat era în discuție?

Nu a fost un singur combinat, au fost mai multe . Puteau să zică, nu vreau la Piatra Neamț, vreau la Slobozia, vreau la Turnu Măgurele, vreau la Viromet, poftim, dacă vrea fabrică de metanol!

Am văzut că ați avut o afacere cu Tinmar, le-ați vândut Intercereal, care e tot a dvs. De ce cu Tinmar, ei vând curent, gaz…

Am și un drept de răscumpărare acolo. Am avut cu Tinmar o relație comercială foarte bună, de 10 ani. Cumpărăm energie electrică de la ei, ei au crescut și au devenit Tinmar-ul de azi vânzând curent la fabricile mele de îngrașaminte. Așa a crescut. Am o relație bună cu Oancea (Augustin Oancea, patronul Tinmar-n.red.), eu am avut nevoie de finanțare pentru industria chimică și el mi-a oferit-o. A dorit o garanție, era firesc, am vândut cu drept de răscumpărare și banii i-am investit în industria chimică.

Credeți că veți mai ajunge vreodată, ca grup Interagro, sau fabricile nu neapărat grupul, la nivelul de acum 10-15 ani, în termeni de capacitate, business, bani?

Nu pot să fac o astfel de apreciere că nici atunci nu am vrut să ajung undeva, nu am avut un target. Noi ne-am văzut de treabă, și faptul că am muncit zi de zi ne-a dus acolo unde am fost. Fabricile acestea există și azi, nu am tăiat un fier din ele, ci, dimpotrivă, am construit enorm de mult. Am peste 600 de milioane de euro investiți în fabricile chimice. Fără aceste investiții, ele nu mai existau, de la 1 ianuarie 2014 nu mai puteau să funcționeze din cauza restricțiilor de mediu. Am obținut autorizație de mediu la fiecare, pe zece ani, numai investițiile în mediu au fost penste 380 de milioane de euro. Pe lângă investițiile în retehnologizare. Sigur, este o industrie destul de eficientă financiar, avantajoasă, dar trebuie să bagi și bani…

Acum situația de piață ar trebui să va ajute, cu acest preț mic al gazelor

Mă ajută enorm, nu am întâlnit niciodată în ultimii 40 de ani o astfel de turnură favorabilă. De regulă, când creștea ureea (prețul-n.red.), creștea și gazul. Acum, ureea a mai crescut, dar gazul a scăzut.

Credeți ca va persista această tendință și peste un an, să zicem, gazul să fie tot așa ieftin?

Cred că niciodată gazul în Europa nu va mai ajunge la 500 de dolari mia de metri cubi, cum ne vindeau nouă rușii acum șase-șapte ani. Dacă va mai ajunge la 150 de dolari, va fi bine, deocamdată e mult mai ieftin. Este o presiune, geografic lucrurile s-au schimbat fantastic. Atunci erau singurii mari producători care livrau gaze către Uniunea Europeană. Acum nu mai e cazul. Avem Statele Unite, dezvoltarea LNG este fabuloasă, nu este săptămână să nu se anunțe un proiect pe LNG în Europa, Spania a anunțat două noi terminale, pe lângă cele din Polonia, Belgia, Irlanda, Franța, Spania, Grecia, Italia și în scurt timp Croația. Este clar o concurență aici, și americanii nu vor ceda, pentru că au cantități imense de gaz de șist, iar tehnic o sondă de gaze pe șist nu poate fi oprită.  În următorii ani, vom avea și gazul care va curge liber din țările caspice, au rezerve imense. Ele vor fi legate la conducta TAP-TANAP, care va ajunge în Europa – mai e puțin și se face conexiunea cu Serbia, Ungaria, deci va fi o presiune pe preț, pentru că va fi o concurență reală între furnizorii de gaz pentru livrările către Europa, știindu-se că Europa este un bun platnic. Am primit semnale și de la Socar, că vor să facă în România fabrică de îngrșăminte chimice, ca să și aducă gazul, am primit semnale de la turci, de la cel mai mare distribuitor din țară, că vor să vină la mine. Când spui că ai un consum de trei miliarde de metri cubi, pe an, știind că toată Bulgaria consumă 2,4 miliarde de metri cubi pe an, Moldova 1,4, Serbia spre trei miliarde, noi…pe industria chimică ce a rămas în picioare, nedărâmată, încă putem să consumăm trei miliarde de metri cubi, fără dezvoltările ulterioare.