Interviu cu şeful ALRO, Marian Năstase: Piaţa de energie este ca în Vestul Sălbatic. Nu e niciun şerif în oraş. Există „toate riscurile pe masă” ca Alro să se închidă de tot

Producătorul de aluminiu, care este şi cel mai mare consumator de energie din România, a închis trei din cele cinci hale de producţie din cauza preţurilor mari la electricitate şi estimează că în actualul context încă există „toate riscurile pe masă” ca Alro să se închidă de tot, scrie scrie Agerpres.

Haosul din piaţa de energie a fost cauzat în principal de lipsa unor reguli clare şi de amenzile foarte mici, pe care companiile preferă să le plătească, întrucât câştigă mult mai mult continuând comportamentul abuziv faţă de consumatori. Preţurile uriaşe de acum sunt cauzate în principal de intermediarii care speculează deficitul din piaţă, a declarat reprezentantul Alro într-un interviu pentru AGERPRES.

Năstase a vorbit, în interviu, şi despre măsurile pe care ar trebui să le ia autorităţile pentru reducerea preţurilor şi pentru evitarea unor situaţii asemănătoare pe viitor.

AGERPRES: Care este situaţia la Alro în acest moment?

Marian Năstase: Situaţia rămâne în continuare foarte complicată. Am terminat anul într-o situaţie extrem de complicată, volatilă şi nesustenabilă pe piaţa energiei, situaţie care pare că se prelungeşte, dar evident, la situaţii de genul acesta extreme pe piaţa energiei trebuie să luăm şi măsuri extreme pe partea noastră, pentru că, în principiu, trebuie să facem ce stă în puterile noastre să facem ca să menţinem continuitatea afacerii şi să eliminăm cât se poate de mult nevoia de a fi sprijiniţi din exterior.

Şi în situaţia în care la preţurile de final de an pe piaţa energiei costul cu energia ar fi însemnat aproximativ 3,5 miliarde de lei, în condiţiile în care noi am avut o cifră de afaceri de 3 miliarde de lei, evident că nu se putea continua activitatea fără măsuri adaptate situaţiei de criză de pe piaţa energiei. E un nonsens economic şi – o să ajungem şi la cauzele care au dus la asta – după foarte multe analize făcute şi după foarte multe scenarii rulate, au fost două săptămâni în care toate echipele au lucrat intens, pe diferite scenarii, am ajuns la concluzia că singura soluţie viabilă ca să putem să traversăm acest ciclon este să reducem cât se poate cheltuiala cu energia.

Şi atunci am decis să oprim temporar trei hale din cele cinci pe care le avem, ceea ce evident duce la o reducere substanţială a cheltuielilor cu energia, în condiţiile în care substituim metalul electrolitic cu metal primar rece, adică cumpărăm din piaţă lingouri, cumpărăm din piaţă T-Bars, astfel încât cifra de afaceri să rămână neafectată.

Cifra de afaceri estimată pentru anul 2022 este aceeaşi, chiar un pic mai mare, dar rămâne neafectată din perspectiva aceasta, dar evident că are impact pe partea de producţie, unde am redus nişte cantităţi produse. Din analizele noastre, cifra de afaceri rămâne la acelaşi nivel, şi chiar e în uşoară creştere pentru că strategia noastră pe care am implementat-o, de foarte, foarte mult timp, de la care nu ne-am abătut niciodată, dă rezultate şi aici mă refer la produse cu valoare adăugată mare şi foarte mare, care în momentul de faţă se produc la capacitate maximă, chiar uşor în creştere. Barele se produc la capacitate maximă, chiar uşor în creştere, iar la sârmă, care în momentul de faţă este produsul cel mai puţin profitabil din portofoliu, am redus producţia.

Evident că nu ne-am dorit asta. Evident că suntem într-o situaţia în care ne-am fi dorit să mergem cu toate cele cinci hale, să producem mai mult, piaţa ajutându-ne, am fi putut avea o cifră de afaceri mult mai mare, dar a fost singura soluţie, singurul scenariu în care am putut din analiza noastră să avem un buget care la finalul acestui an se va închide pe verde, adică se va închide pe plus, în condiţiile în care evident şi finanţatorii care se uita şi ei foarte atent la performanţele companiilor.

Nu suntem numai noi afectaţi afectaţi de această situaţie. Noi avem oarecum avantajul că putem să substituim metalul lichid cu metal rece cumpărat din piaţă, dar imaginaţi-vă o brutărie. O brutărie, dacă închide cuptoarele în care coace pâine, nu are cum să facă altfel pâinea, practic închide.

Deci sunt companii care sunt într-o situaţie chiar mai grea decât suntem noi. Evident că noi suntem cei mai afectaţi pentru că suntem cel mai mare consumator al ţării. Este păcat să oprim temporar cele trei hale. Evident ne-am fi dorit să mergem la capacitate maximă, pentru că e o oportunitate de piaţă în momentul de faţă. Adică aluminiul e un metal care e din ce în ce mai cerut de piaţă.

AGERPRES: De ce?

Marian Năstase: Aluminiul este o componentă foarte importantă în tranziţia ecologică pentru că e rezistent, uşor şi infinit reciclabil. Şi acum toţi marii fabricanţi de automobile vin cu noi modele de maşini electrice, au diferite planuri să îşi schimbe platformele de lucru, să facă investiţii astfel încât să ajungă la un număr foarte mare de autovehicule electrice.

Autovehiculele electrice vor fi mai scumpe pentru că vor fi făcute din aluminiu, dar vor atinge standardele necesare, adică minimum 800 de kilometri autonomie, ca să fie comparabile cu automobile clasice, pentru că, după cum ştim, problema este autonomia, deocamdată. Adică ai nevoie de baterii, care sunt foarte grele, şi atunci restul maşinii trebuie să fie făcută din ceva cât mai uşor şi în acelaşi timp să fie sustenabilă şi ca preţ pentru consumatori, pentru că nu poţi să le faci din fibră de carbon şi să te coste o maşină care în mod normal costă 10.000 să te coste 150.000.

Aşadar, din perspectiva asta, este evident că cel puţin temporar ratăm o oportunitate sau mai exact nu o valorificăm la întregul potenţial.

AGERPRES: Ne puteţi spune care e diferenţa dintre ce aţi fi putut câştiga şi ce câştigaţi acum?

Marian Năstase: Nu mai contează acum. Nu mai contează pentru că ne facem sânge rău, ne creează inutil sentimente negative şi este contraproductiv. Adică nu are sens să discutăm despre ce s-ar fi putut face. Pentru că, din păcate, dacă vreţi să discutăm despre ce s-ar fi putut face, şi iarăşi ne facem sânge rău, după criza de pe piaţa energiei din 2017 s-ar fi putut face foarte multe lucruri ca să nu se ajungă aici, şi iarăşi ne facem sânge rău pentru că nu s-a făcut nimic.

AGERPRES: O să vă întreb şi ce trebuia să facem…

Marian Năstase: Ce mai trebuie menţionat aici vizavi de Alro este că noi am estimat şi costurile de redeschidere a halelor. Noi sperăm şi planul nostru este ca de la 1 ianuarie 2023 să revenim la capacitate maximă. Costurile de deschidere a celor trei hale se ridică undeva la 34 – 36 milioane de dolari, pentru toate cele trei hale, şi din perspectiva asta în planul nostru este luată în considerare această sumă, astfel încât din 2023 să revenim la normalul capacităţii de producţie.

Ce mai trebuie spus este că în momentul de faţă, evident, încercăm să ne păstrăm tot efectivul de personal, pentru că e o întrebare care vine natural. Ce vreau eu să spun, şi mie mi se pare important asta, este ca în 2020, când a fost Covidul în toată splendoarea lui, ca să spun aşa, noi nu am pus niciun om în şomaj tehnic. Adică noi mergem pe principiul: ce putem noi să facem să sprijinim eforturile statului, autorităţilor? Peste tot în lume autorităţile au luat măsuri. Şi ce am putut noi să facem a fost să menţinem tot efectivul, toţi oamenii, astfel încât să nu-i punem în cârca statului, să punem presiune pe fondul de şomaj sau pe asigurările sociale şi aşa mai departe.

Şi asta încercăm să facem şi acum. Asta e dintr-o perspectivă, pentru că şi statul, autorităţile sunt preocupate de această situaţie şi încearcă să găsească soluţii şi atunci ce putem noi să facem, facem. Nu are sens să vrem să adăugăm nivele suplimentare de stres, mai ales stres financiar pe diferitele bugete.

AGERPRES: Câţi oameni lucrează acum la Alro?
Marian Năstase: În România lucrează aproape 3.500 de oameni.

AGERPRES: Şi faptul că s-au închis cele trei hale nu înseamnă că o parte din ei vor fi periodic lăsaţi acasă?
Marin Năstase: Noi încercăm în momentul de faţă să îi reaşezăm pe alte poziţii până repornim halele. Şi ajungem la punctul doi, care poate fi considerat şi punctul unu: e foarte greu să găseşti oameni profesionişti. Asta cred că ştim cu toţii, cu toţii ne confruntăm cu această situaţie, o criză a forţei de muncă bine pregătite. Şi atunci evident că ne interesează să ne păstrăm personalul, mai ales pe secţiile de electroliză este un personal foarte calificat, foarte bine pregătit.

Halele noastre sunt în mare parte automatizate şi ne dorim să păstrăm personalul, pentru că se formează foarte greu în industria noastră profesionişti. Nu se formează în trei luni, sunt nişte ani care trebuie să treacă pentru a ajunge la performanţa la care sunt colegii mei şi evident nu vrem să risipim această acumulare de experienţă.

AGERPRES: Deci le daţi asigurări că niciun om nu va fi disponibilizat?
Marian Năstase: Este evident că nu putem da astfel de asigurări, dar noi asta încercăm să facem şi speranţa noastră este că situaţia aceasta din piaţa energiei la un moment dat va începe încet, încet să se calmeze. Evident ne interesează să găsim energie. E clar că anul 2022 va fi compromis, însă încercăm, şi Ordonanţa 143 a creat premisele pentru consumatori de a avea un acces mai uşor, neîngrădit de intermediari la energie, astfel încât să securizăm energia pentru 2023 şi în 2023 să putem să repornim la capacitate integrală.

AGERPRES: Deci acum căutaţi să încheiaţi contracte pentru 2023?
Marian Năstase: Da. După asta ne uităm.

AGERPRES: În acest moment de unde luaţi energia?
Marian Năstase: De peste tot, cumpărăm cu săptămâna, cu ziua, cu ora. Avem propuneri să ni se dea cu ora.

AGERPRES: Dar de ce? Nu există energie disponibilă?
Marian Năstase: În momentul de faţă, din câte am înţeles, nu există energie disponibilă în piaţă. A fost toată achiziţionată de către intermediari. Nu suntem numai noi, ca şi industriaşi, sunt foarte multe fabrici din România, inclusiv companii din stat, din ce am citit prin presă, care suferă. Fie au cumpărat de pe piaţă de la intermediari la preţuri foarte mari, care le-au luat la preţuri mai mici şi evident acum încearcă să vândă la preţuri foarte mari, fie n-au avut energie şi a trebuit să închidă.

Este regretabil ce se întâmplă cu industria noastră. De exemplu, la Dumbrăviţa de Codru sunt patru fabrici moderne noi nouţe care produc pentru Boeing, o investiţie americană foarte mare, şi care sunt închise, pentru că nu au reuşit să găsească energie, aşa am citit în presă, că s-au închis temporar pentru că n-au reuşit să găsească energie.

Deci, cumva, energia, care e o materie primă pentru industrie şi o utilitate pentru populaţie, a plecat de la producător, dar n-a mai ajuns la consumator.

AGERPRES: Şi unde este?
Marian Năstase: În momentul în care a început să ajungă la consumator, a început să ajungă la nişte preţuri semnificativ mai mari decât a plecat de la producător. Şi asta e anomalie.

De altfel, la întâlnirea de lucru a miniştrilor Energiei de la Amiens, din Franţa (din 22 ianuarie – n.r.), nota Franţei, nota de deschidere, discursul de deschidere – Franţa având preşedinţia Consiliul Europei pentru următoarele şase luni – a ridicat exact această problemă, a intermediarilor din energie, a predictibilităţii preţurilor pentru consumatori, a profiturilor care nu se justifică, începând de la producători, trecând prin intermediari, aceştia au ajuns să facă profituri foarte mari, dar care n-au nicio justificare şi de fapt sunt în detrimentul consumatorilor. Deci e clar că e un topic, un subiect care este foarte acut şi foarte prezent în toată Europa.

România are, din păcate, nişte particularităţi. În România, de exemplu, pe Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU), se tranzacţionează între 35% şi 45% din producţia ţării, ceea ce nu vezi în alte ţări din Europa. În nicio ţară din Europa nu este aşa. Dacă nu mă înşel, Polonia a avut un maxim de 14% tranzacţie pe PZU, în general e între 5% şi 10%.

AGERPRES: Ce arată faptul că se tranzacţionează atât de multă energie pe PZU, care este o piaţă spot?
Marian Năstase: Arată un lucru foarte simplu, că intermediarul român cumpără de la producător cu 500 de lei, după aceea se duce pe alte platforme şi vrea să ţi-o vândă ţie ca şi consumator la 1.000 de lei, 1.500 de lei, sau 2.000 de lei, sau 2.500 de lei, cum a fost şi în decembrie. Dacă vede că nu o vinde acolo se duce cu ea la PZU, pe principiul dacă nu vrei să o iei bilateral de la mine, nicio problemă, că o să o iei cu forţa din PZU.

AGERPRES: Deci, cum ar veni, ei fac legea?
Marian Năstase: Clar. Deci este foarte clar. Adică, dacă nu îţi găseşti energie pe celelalte aşa-zise platforme, ei se duc pe PZU. Nu vrei să o iei de bună voie la preţ mare, poţi să o iei cu forţa la preţ şi mai mare. Cam aşa văd eu alternativele. Aşa se explică şi volumul foarte mare de energie din PZU, pentru că altfel eu nu-mi dau alte explicaţii de ce să se ajungă ca o piaţă de reglaj să devină principala piaţă de tranzacţionare a ţării. Şi bineînţeles că asta se poate corecta, dar trebuie să vrei să o corectezi. Dacă nu faci nimic, se întâmplă tot timpul.

AGERPRES: Deci încă există băieţi deştepţi în energie care fac legea?
Marian Năstase: Acum nu ştiu cât sunt de deştepţi, pentru că nu îţi trebuie foarte multă minte să iei ieftin şi să vinzi foarte scump. Adică e o strategie negustorească de 30.000 de ani să cumperi ieftin şi să vinzi scump, e sensul vieţii, ca să spun aşa. Problema e că, să ajungi într-o situaţie în care pui pe butuci toată economia şi pui în pericol populaţia doar făcând această chestie, după părerea mea simplistă, nu e în regulă pentru un stat modern şi nu e în regulă pentru lumea modernă.

Acum 30.000 de ani problema asta se rezolva simplu, pentru că se rezolva primitiv, cu bâta. Adică, dacă cineva voia să vândă trei piei de vulpe pe 250 de ciomege în loc să le vândă pe cinci ciomege, cel care vindea ciomegele îl ciomăgea pe ăla cu pieile de vulpe şi i le lua.

Dar eu zic că trebuie să depăşim această situaţie, pentru că noi în situaţia asta ne aflăm şi este o situaţie care nu duce la nimic bun, din punctul de vedere al populaţiei şi din punctul de vedere al consumatorilor industriali. Am făcut nişte investiţii, am creat atât de multă valoare, şi aici nu vorbesc numai de Alro, vorbesc de toţi colegii mei din ABIEC (Asociaţia Marilor Consumatori de Energie – n.r.) şi de alte industrii pe care le ştiu şi care nu sunt în ABIEC, nu sunt neapărat nici mari consumatori, nici în industria metalurgică, şi au făcut foarte multe investiţii în România în tehnologie de vârf şi acum sunt puşi în situaţia să închidă temporar sau total, sperăm să nu fie la niciunul total, pentru că nu pot să acceseze energie. Cam asta e problema cu PZU.

Iar acolo bineînţeles că se poate interveni prin reglementări. S-a făcut o încercare, în decembrie, prin Ordonanţa 143. Articolul 28 spune că producătorii de stat sunt obligaţi să vândă 40% pe alte platforme decât Piaţa Zilei Următoare, Piaţa Intraday şi Piaţa de Echilibrare. Acum, prevederea mie mi se pare neclară, din două considerente. În primul rând că se poate interpreta, iar noi, românii, suntem foarte buni la interpretat virgule, cuvinte. Se poate interpreta că 60% legal este voie să o pui pe PZU. Deci, dacă până acum erau între 35% şi 45% tranzacţii pe PZU, acum, prin lege, ai voie să pui 60%. Se poate interpreta şi aşa, orice jurist poate spune că da, se poate interpreta şi aşa. Şi a doua chestiune, nu exista niciun confort şi nicio certitudine că energia va ajunge totuşi la consumatori.

Vă dau alt exemplu interesant. Pe OPCOM există o platformă, o piaţă care se numeşte Piaţa Marilor Consumatori, faimoasa PMC de care a început să se vorbească în ultimele zile destul de mult. De 10 sau 12 ani de când a fost înfiinţată această piaţă nu s-a tranzacţionat niciun MWh acolo, nu a venit nimeni să vândă energie către marii consumatori. Noi suntem înregistraţi şi suntem singurii înregistraţi acolo. I-am întrebat şi pe colegii mei de ce nu s-au înregistrat. Pe bună dreptate, dacă au văzut că nu e nicio tranzacţie, de ce să se chinuie să se înregistreze?

Piaţa aceasta are o caracteristică. Ea a fost aprobată, a fost creată prin activitatea unui grup de lucru, la care a participat inclusiv reprezentantul Băncii Mondiale la vremea respectivă, şi a fost creată exact în acest scop de a facilita într-un mod transparent accesul consumatorilor la energia vândută de producător. Deci pe partea de cumpărare sunt numai consumatori finali.

Există nişte reguli stabilite acolo: consumatorii cumpără doar pentru consumul propriu, nu au voie să o revândă şi nu au voie să o exporte. Pe partea de vânzare poate intra pe platformă oricine, producători, furnizori, traderi şi aşa mai departe.

AGERPRES: De ce nu s-a încheiat nicio tranzacţie acolo?
Marian Năstase: În primul rând pentru că procedura, la final, deşi grupul de lucru construise o procedură mai flexibilă, Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) nu a fost de acord la momentul respectiv cu ea şi a făcut propria procedură, unde durează 30 de zile numai ca să ajungi să pui o ofertă. Deci a fost făcută să nu se facă.

AGERPRES: Repet întrebarea, de ce?
Marian Năstase: Asta nu am de unde să vă spun şi nu ştiu. Mie mi s-a părut un nonsens atunci. Adică de ce nu vrei să faci o piaţă funcţională, chiar nu am înţeles.

Revenind la prevederea din Ordonanţa 143, eu nu am certitudinea că o parte din aceşti 40% prevăzuţi de lege vor ajunge pe acea platformă. Probabil că ar fi fost mult mai indicat să fie o formulare, că sunt patru platforme cu totul, să fie un minimum 10% pe fiecare din pieţe cu excepţia celor trei pieţe, PZU, Piaţa Intraday şi Piaţa de Echilibrare. În felul acesta ar fi avut producătorii posibilitatea să-şi aloce cantităţile între aceste pieţe.

Bineînţeles că, punând mai puţin pe PZU, le rămâne în continuare un ecart. Ar fi avut în continuare şi multe alte cantităţi să le vândă şi să le aloce pe oricare dintre cele patru pieţe, dar un minim pe fiecare piaţă ar fi trebuit determinat, ca să fim siguri că nu ajungem în situaţia în care pe PMC nu se pune nimic, aşa cum e acum. Nu e obligatoriu pentru nimeni să pună acolo.

AGERPRES: Deci tot acolo vă aşteptaţi să încheiaţi contracte, tot pe OPCOM, dar pe piaţa marilor consumatori?
Marian Năstase: Ordonanţa 143 mai clarifică o chestiune, care e o chestiune puternic dezbătută şi la nivel european. Deschide şi posibilitatea clară de a avea contracte bilaterale. Noi, ca şi consumatori, aveam posibilitatea de a avea contacte bilaterale şi înainte, dar acum e stipulat în lege că se pot face contracte bilaterale fără probleme.

De exemplu, în nota prezentată de Franţa s-a mai ridicat o chestiune, se pune problema regândirii pieţei energiei la nivel european, care e clar că nu funcţionează, şi a stabilirii referinţei. De exemplu, deocamdată, la nivelul Comisiei Europene referinţa de piaţă este preţul energiei pe cărbune. De ce preţul energiei pe cărbune? Pentru că e cel care poluează, şi atunci cărbunele are costul lui de bază, plus costul carbonului şi dă un preţ.

În România va fi undeva între 700 şi 800 de lei, sau între 650-750 lei probabil. Tot ce s-a întâmplat până la 2.500 de lei e speculaţie. Şi sumele despre care vorbim aici sunt foarte mari. Vă daţi seama, una e să cumperi energia la 300 de lei sau sa vinzi un MWh la 300 de lei, cum era piaţa anul trecut, şi alta e să o cumperi cu 300 de lei şi să o vinzi cu 2.500 de lei, adică peste noapte ai devenit foarte bogat fără să munceşti prea mult.

Numai că întotdeauna chestiile care sunt duse la extrem strică la ceva. Nu există pe lumea asta afaceri care să îţi aducă fără risc 700%-800%. Nu e normal, nu e sănătos. Undeva, cineva a stricat ceva. Înţeleg să mergi cu 30%-40%-50%. Sunt industrii, de exemplu industria modei merge cu marja de 60%-70%, dar e un produs de lux. Dar energia nu este un lux, avem nevoie de ea să stăm pe lumină, seara, în casa, când apune soarele, trebuie să aprindem un bec, altfel stăm pe întuneric ca în peşteră.

Situaţia în care am ajuns e stranie. Au fost declaraţii ale unor oficiali, anul trecut, un secretar de stat de la Ministerul Energiei a spus că cel mai ieftin MWh este cel neconsumat şi a avut dreptate. Suntem fix în aceeaşi situaţie. Noi am închis trei hale ca să nu mai consumăm acel MWh, acele milioane de MWh, că erau cei mai ieftini. Dânsul probabil ştia ceva ce noi nu ştiam, dar a spus-o la televizor.

Am rămas cu gura căscată, pentru că la nivelul populaţiei asta în ce se traduce? Să stăm în frig şi în întuneric ca să facem economie, ceea ce nu e normal în secolul 21. Era normal acum 30.000 de ani, dar pentru secolul 21 nu e normal. Eu o văd ca pe o regresie, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimul an de fapt ne aruncă în timp înapoi. Să distrugi valoare, pentru că practic se distruge valoare, tot ce vă vorbeam, toate investiţiile făcute în România au pierdut din valoare, au fost scăderi la bursa, se pierde din valoare doar ca un grup relativ limitat de companii să facă nişte profituri extraordinare.

AGERPRES: Dar cine sunt acestea? Ne puteţi da nume?
Marian Năstase: Pot să vă dau nume şi prenume, dar eu aştept cu interes clasamentul pe care îl va publica ANRE, pentru că în fiecare an, pe la sfârşitul lui martie, publică un clasament. Producătorii evident că ştim, pentru că au raportat. Producătorilor poţi să le adresezi o critică, de exemplu de ce n-au vândut şi pe PMC, asta este o critică general valabilă.

Dar problema nu e neapărat la ei. Adică, dacă vine cineva la ei şi spune „îţi dau de cinci ori preţul de vânzare, la care vrei tu să vinzi”, de ce ar refuza? Dar vorbim de o materie primă şi de o utilitate. Şi aici de aia există o Autoritate Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, pentru că în piaţa aluminiului nu există nicio autoritate de reglementare.

AGERPRES: Există o bursă…
Marian Năstase: Există o bursă. În piaţa confecţiilor nici bursă nu există, există o piaţă. Nu exista nicio autoritate de reglementare a pantofilor, sau o autoritate de reglementare a genţilor, sau o autoritate de reglementare a burgerilor. În schimb în piaţa energiei există o autoritate de reglementare. De ce există această autoritate de reglementare? Pentru că energia este o utilitate, e o materie primă, iar consumatorii nu au putere de negociere suficient de mare şi pot fi abuzaţi, pentru că ceea ce ni s-a întâmplat nouă este un abuz, şi la nivelul populaţiei, şi la nivelul industriei. Deci am fost abuzaţi la maximum.

AGERPRES: Există riscul să închideţi de tot?
Marian Năstase: În ciuda tuturor eforturilor de a pune la punct un scenariu pentru anul 2022 care să conţină cât mai puţine riscuri, scenariu pe care l-am întocmit şi aprobat şi în care noi ca management credem cu tărie, în actualul context există încă toate riscurile pe masă. Toate riscurile. Noi mergem cu două hale, dar cumpărăm în continuare energie cu ora, cu săptămâna, cu luna, bucăţele, ce găsim, pentru că e şi o problemă de lipsă de energie. Dar riscurile s-au mai diminuat pentru că, cel puţin din ce observăm noi, a devenit o preocupare centrală, o preocupare principală la nivelul tuturor autorităţilor statului să adreseze problema şi să-i găsească soluţii.

Şi în momentul în care toată lumea vrea să găsească soluţii, trebuie să găsească soluţii, nu există posibilitatea să nu fie soluţii. Evident că îţi trebuie foarte mult curaj, trebuie să fii decisiv, adică la un abuz atât de brutal cum s-a produs în piaţa energiei eu nu sunt surprins că şi măsurile luate vor avea acelaşi tip de brutalitate.

AGERPRES: Este justificat caracterul brutal al măsurilor?
Marian Năstase: Da, e foarte justificat şi vă dau un exemplu comentat în presă. A ieşit cineva, cred că de la ANRE, care a zis ca au dat 1.000 de amenzi unui furnizor sau unui producător. Că au dat mii de amenzi. Eu pun întrebarea, ca simplu cetăţean: ce mi s-ar întâmpla mie ca şofer dacă poliţia mi-ar da 1.000 de amenzi într-un an? Nici nu cred că s-ar putea.

AGERPRES: Vă suspendă permisul.
Marian Năstase: Exact. Deci în momentul în care dai 1.000 de amenzi, dai sute de amenzi unor furnizori pentru comportament incorect în piaţă, asta te duce cu gândul la faptul că amenzile sunt nesemnificative, pur şi simplu preferă, nu îi deranjează să plătească amenzile în condiţiile în care e clar că nu şi-au schimbat comportamentul.

Comportamentul lor inadecvat de piaţă e semnificativ mai profitabil decât amenzile, deci caracterul de corecţie al amenzii dispare. Uitându-mă la cuantumul amenzilor, e ca şi cum ţi-ar da poliţia pe stradă pentru o infracţiune 50 de bani amendă. Cam aşa dacă raportezi la cifrele de afaceri, cam aşa arată amenzile, 50 de bani.

Deci este clar că aici se poate interveni uşor. În momentul în care dai amenda, aia trebuie să aibă un scop, adică să nu mai faci. Deci amenzile trebuiau mărite. Doi: contravenţiile trebuie corelate cu sancţiunile, în sensul că, deocamdată, de exemplu, în lege amenda din cifra de afaceri se dă pentru nişte chestiuni foarte puţin posibile. Toată lumea spune de ce nu se dă amendă din cifra de afaceri? Pentru că amenda din cifra de afaceri, dacă citim legea, se dă pentru nerespectarea legislaţiei europene, pentru refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control documente şi încă o chestie tot ceva de genul acesta, Dar orice abuz care se face asupra consumatorului nu se sancţionează cu cifra de afaceri. Toate amenzile s-au mărit, dar s-a mărit limita superioară, limita inferioară s-a mărit foarte puţin, iar toate amenzile se dau până la limita inferioară.

Deci evident că gândirea care s-a făcut la sfârşitul lui decembrie nu ajută să se calmeze situaţia. Pentru că mie dacă îmi dă poliţia o amenda pe stradă, nu mai fac. Există inclusiv, cum spuneaţi, ridicarea permisului. Câte licenţe am văzut noi suspendate? De ce nu se merge până la amendarea persoanelor fizice responsabile, ca în sistemul bancar?

De exemplu, Consiliul Concurenţei are amenzi mult mai dure. Acolo amenzile cu procent din cifra de afaceri sunt mult mai frecvente. Consiliul Concurenţei a amendat cu procent din cifra de afaceri când respectivele companii au abuzat consumatorii şi amenzile au fost drastice, sute de milioane de lei, la petrolişti, la farma, la ciment… Deci Consiliul Concurenţei a dat amenzi din cifra de afaceri pentru abuzuri săvârşite asupra consumatorilor.

Legislaţia din domeniul energiei nu are nici măcar o singură amendă cu procent din cifra de afaceri pentru abuzuri săvârşite contra consumatorilor. Niciuna. De ce s-a făcut legislaţia aşa nu sunt eu în măsură să vă spun. Şi cred că nici legislatorii nu sunt în măsură să dea un răspuns. Cred că răspunsul trebuie căutat în altă parte şi de către alte persoane, alte autorităţi ale statului.

AGERPRES: Cine să caute?
Marian Năstase: Ţineţi minte cum s-a întâmplat în Bulgaria în 2010 cred, sau 2012. Când factura la populaţia a depăşit salariul, oamenii au ieşit în stradă. Ce s-a întâmplat? S-a sesizat Procuratura, care s-a dus şi a investigat şi a şi găsit lucruri în neregulă.

AGERPRES: Credeţi că ar găsi şi la noi?
Marian Năstase: Nu ştiu, nu mă pronunţ, nu am informaţii de genul acesta, dar eu cred că toate autorităţile statului trebuie să-şi facă treaba, inclusiv pe partea aceasta.

Dar, revenind la contravenţii, e clar că atâta vreme cat abuzurile contra consumatorilor sunt sancţionate cu procent din cifra de afaceri de către Consiliul Concurenţei, nu văd de ce nu se poate şi pe piaţa de energie. Şi vă spun că ar disciplina rapid piaţa.

Ar duce şi la calmarea preţurilor, pentru că abuzurile de aici vin, din faptul că preţurile sunt atât de mari. Preţul în sine este un abuz. Nu are nicio logică: dacă tu ai cumpărat cu 300 sau cu 500 de lei, nu există logică economică să te duci să faci ofertă cu 2.000 sau 2.500 de lei. Nu are sens, este un abuz asupra unui consumator care nu are putere de negociere, care primeşte un template, un contract standard, pe care doar îl semnează. Şi la consumatorii industriali e cam la fel. Cei mari să zicem că au putere de negociere, dar gândiţi-vă la IMM-uri. Ce putere de negociere are un IMM cu un furnizor de energie. Niciuna.

AGERPRES: Va fi prelungit ajutorul de stat pentru marii consumatori de energie?
Marian Năstase: Pentru compensarea emisiilor indirecte, România a propus Comisiei Europene o schemă pentru 2019 şi 2020, în linie cu practica europeană şi a fost aprobată. În primul rând vreau să clarific o chestiune: noi am primit anul trecut, în noiembrie 2021, compensarea pentru energia consumată în 2020.

AGERPRES: Cât din cheltuielile cu energia?
Marian Năstase: Ca să facem o socoteală, am primit 386 milioane lei, în condiţiile în care pe noi ne-ar fi costat energia, dacă nu închideam halele, în jur de 3,4 miliarde. Asta e o chestiune, dar problema nu se pune aşa.

Problema se pune că banii pe care i-am primit, aproximativ 386 milioane de lei, i-am primit cu întârziere la sfârşitul anului 2021 pentru energie cumpărată şi plătită . Noi îi cheltuiserăm deja în 2020 prin împrumuturile luate de la bănci în aşteptarea acestor bani. De fapt aceşti bani care sunt practic din fonduri puse la dispoziţie de Comisia Europeană, pentru că vorbim de certificate de carbon transferate gratuit de către Comisia Europeană statelor membre, sunt pentru anul precedent, când eu banii îi cheltuisem. Deci mie mi s-au rambursat de fapt nişte bani pe care eu i-am cheltuit cu energia. Nu ne ajută pentru viitor, nu avea cum să ne ajute. Noi ne-am acoperit o parte din cheltuielile cu energia din 2020, compensarea e de 75%, nu 100% din costul emisiilor indirecte, dar e ok, ajută. Dar ne-a ajutat pentru 2020.

În 2020, certificatul de emisii de carbon era 23-25 de euro, în 2021 a fost 80 de euro. Nouă ne-au compensat din certificatul la preţul de 25 de euro. Acum în preţul energiei vorbim de 80 de euro, deci e clar că vorbim despre altceva.

AGERPRES: Şi pentru 2021?
Marian Năstase: Pentru 2021 nu avem încă niciun ban, pentru că 2021-2030 e o schema nouă. În octombrie, Comisia Europeană a clarificat ultimii indicatori din formulă şi din informaţiile pe care le avem, în urma discuţiilor cu Ministerul Energiei, înţelegem că schema de compensare a emisiilor indirecte pentru perioada 2021-2027 – deci Ministerul Energiei a promovat-o până în 2027, nu până în 2030 – este în circuit de avizare.

Pentru noi este foarte important şi aici trebuie să apreciem că, de la sfârşitul lunii noiembrie când s-au finalizat cei doi indicatori la Bruxelles, Ministerul Energiei a acţionat rapid şi a promovat această schemă de compensare. Înţelegem că e în circuit de avizare, speranţa noastră e că undeva la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie, să fie aprobată şi la nivelul Comisiei Europene. Dar evident, depinde foarte mult în primul rând şi de autorităţile române.

Ministerul Energiei din câte înţelegem a transmis-o spre circuitul de avizare, trebuie aprobată de Guvernul României şi notificată prin platforma Consiliului Concurenţei la Bruxelles. După aceea depinde foarte mult şi de Comisia Europeană de a acţiona cu celeritate pentru aprobarea ei, lucru care cred că la nivelul Comisiei se va întâmpla. Schema precedentă Comisia a aprobat-o în mai puţin de trei luni.

Este o schemă care e cunoscută la nivelul Comisiei, nu e o chestie nouă, Paşii procedurali sunt foarte bine cunoscuţi, urgenţa situaţiei e vizibilă la nivelul Comisiei pentru că se întâmplă cam peste tot în Europa, la o scară diferită. În România, este mult mai mare pentru că în restul Europei, în principiu, statele membre se luptă să sprijine populaţia pentru a-şi plăti facturile. Industria în principiu est protejată, pentru că acolo au contracte bilaterale în proporţii foarte mari, sunt foarte multe scheme implementate pentru sprijinirea industriei.

În România, practic, autorităţile se luptă pe două fronturi, să împiedice colapsul economic, să împiedice colapsul consumatorilor industriali şi al IMM-urilor şi să lupte pentru a reuşi să compenseze facturile populaţie. Deci practic se luptă pe două fronturi şi asta face procesul mult mai greu.

Cam asta este situaţia cu compensarea şi ne aşteptăm să fie aprobată. 2021 ar trebui încasată relativ repede, pentru că anul s-a închis, toate elementele formulei sunt cunoscute, e doar chestiune de depunere a dosarului, analiză şi plată.

AGERPRES: Ce măsuri ar trebui luate ca să nu mai ajungem aici?
Marian Năstase: Este o întrebare grea. În primul rând, din perspectiva consumatorilor industriali, trebuie operaţionalizată platforma marilor consumatori. Doi: trebuie impulsionate contractele bilaterale. Trei: trebuie modificată legislaţia în sensul creşterii amenzilor şi întăririi reglementărilor, pentru a descuraja abuzurile de piaţă, valabil şi la consumatorii industriali şi la consumatorii casnici. Patru: trebuie permisă concurenţa dintre Bursa de Mărfuri şi OPCOM. Noi de ani de zile spunem că OPCOM este o platformă extrem de rigidă şi care duce numai la asemenea tipuri de anomalii. Şi vă dau un exemplu care este vizibil pe site-ul lor: deşi au posibilitatea să facă şi tranzacţii cu gaz natural, la fel ca şi Bursa de Mărfuri, toate tranzacţiile cu gaz natural se fac la Bursa de Mărfuri, pe OPCOM nu se face nicio tranzacţie. De ce? Au costuri foarte mari, au produse rigide, nu există casă de compensare. Acesta este un lucru foarte important, trebuie o contraparte în piaţă, trebuie un organism aşa cum există la Bursa de Valori, care să asigure seriozitatea participanţilor la piaţă, o contraparte, un clearing house, adică să nu vinzi ceva ce nu ai.

La noi, anul trecut am avut 30% din furnizori care au capotat pentru că au vândut ce nu aveau. Asta se cheamă înşelăciune în înţelegerea omului obişnuit. Un alt punct: toată legislaţia energiei trebuie corelată şi cu Codul civil şi cu Codul penal şi de procedură penală. Pentru că, ştiţi cum e? E ca în Vestul Sălbatic, ca să mă apropii mai de lumea modernă, nu mai vorbim de Epoca de Piatră, şi acolo există similarităţi, dar suntem ca în Vestul Sălbatic, nu există niciun şerif în oraş.

Noi am semnat contracte în 2020 care au fost rupte în aprilie 2021, din două motive, fie nu aveau energie, au vândut ceva ce nu aveau, şi aici în Codul civil se numeşte înşelăciune, fie au preferat să rupă contractul, să plătească penalităţi şi să câştige din pieţe de cinci ori mai mult şi asta se numeşte abuz. Aici statul ar trebui să ia măsuri urgente şi hotărâte pentru a institui stabilitatea contractuală şi siguranţa raporturilor juridice şi comerciale, care constituie baza unei pieţe funcţionale, pe modelul burselor de valori mobiliare. Nu înţelegem de ce energia ar avea mai puţină importanţă pentru economie decât valorile mobiliare.

Nu se poate aşa ceva, trebuie să existe nişte mecanisme prin care contractele să valoreze ceva mai mult decât hârtia pe care sunt scrise. De exemplu, la vânzarea de energie pe care nu o ai, pe burse există instrumente. Adică, dacă eşti pe piaţa de acţiuni şi vrei să vinzi acţiuni pe care nu le ai, le împrumuţi. Şi dacă la final trebuie să le şi livrezi plăteşti toate acţiunile celui de la care le-ai împrumutat. Există diferite tipuri de opţiuni. Nu trebuie să existe posibilitatea să vă vând energie şi la final dacă vreţi energia să nu pot să o livrez pentru că de fapt nu o am.

AGERPRES: Lucruri care se întâmplă totuşi pe piaţa energiei…
Marian Năstase: Pe piaţa de energie astăzi pot să vă vând o energie şi, dacă nu vreau, nu o livrez.

AGERPRES: Şi nu păţiţi nimic?
Marian Năstase: Nu. La Bursa de Valori se ridică licenţa brokerului şi în general la toate bursele. Bursa de Valori din Bucureşti este puternic reglementată, este în linie cu toate bursele de valori din lume, foarte puternic reglementată pentru a se elimina abuzurile. Piaţa bancară e puternic reglementată, cu sancţiuni nu numai la nivelul băncilor. Numai dacă citiţi regulamentele Băncii Naţionale o să vedeţi că sunt sancţiuni pentru bănci ca şi entităţi şi sunt sancţiuni personale pentru managementul băncilor, care pot ajunge până la milioane de euro pe persoană fizică. Piaţa monetară este extrem de reglementată. Deci toate pieţele sunt extrem de reglementate. Asta nu înseamnă că nu sunt pieţe libere.

În plus, este clar că trebuie gândit un nou model de piaţă, pentru că ceea ce se întâmplă acum s-ar putea întâmpla din nou.

AGERPRES: Care este cel mai pesimist scenariu?
Marian Năstase: Noi am lucrat cu cel mai pesimist scenariu, scenariul cu doar două hale în funcţiune este cel mai pesimist scenariu. Mai rău de atât nu ar trebui să fie.

AGERPRES: Dacă se iau măsuri…
Marian Năstase: Măsuri se iau, nu ştiu însă dacă toate vor fi eficiente. De exemplu, anul trecut s-a plafonat preţul la consumatorul eligibil, preţul la furnizori, dar nu şi furnizorul de ultimă instanţă, care s-a dus şi la 4.000 de lei (pe MWh – n.r.). Deci cumva a rămas o oală neacoperită, aia a sărit în aer.

Dacă vrei să faci o arhitectură de calmare a preţurilor şi de eliminare a speculaţiilor… pentru că noi trăim acum într-o speculaţie, într-o bulă speculativă imensă, a fost şi în 2017, dar acum este şi contextul care să o alimenteze: preţul mare al certificatelor de carbon şi deficitul de gaze din piaţa europeană.

În plus a venit şi liberalizarea, care nu a fost bine pregătită. Mie personal mi-a luat o zi întreagă să mă lămuresc ce scrie prin contract, formularistica şi altele. Acum Hidroelectrica, spre exemplu, are o platformă simplă şi uşor de utilizat. Mai mult decât atât, trebuie revenit la schimbarea furnizorului gratuită. Acum s-au pus penalităţi, dar nu ştim nici cât sunt, urmează să fie aprobate de ANRE. Nu m-ar mira ca penalităţile de ieşire din contract să fie mai mare decât amenzile pe care le dă ANRE furnizorilor indisciplinat, că aşa se întâmplă: consumatorii plătesc tot în acest lanţ. Plătim şi energia, şi taxa, şi acciza, şi certificate şi cogenerare – care s-a mărit de cinci ori în ultimii doi ani fără niciun sens – plătim tarifele de distribuţie, de transport.

Ar trebui luat modelul de la Consiliul Concurenţei cu amenzi din cifra de afaceri. Aţi văzut că după fiecare anchetă şi amendă usturătoare dată de Consiliul Concurenţei, nu prea s-au mai întâmplat abuzuri în sectorul respectiv. Eu cred că se va aplica, pentru că situaţia este foarte gravă.

AGERPRES: În concluzie, cine sunt marii câştigători ai crizei facturilor?
Marian Năstase: Vom vedea când ANRE va publica raportul anual din 2021 şi clasamentul companiilor, cu cotele de piaţă şi profiturile. O să vedem atunci unde s-au dus banii, cine sunt marii câştigători, care sunt cam aceiaşi în toată Europa: intermediarii şi, parţial, producătorii.

AGERPRES: Intermediarii adică inclusiv furnizorii care au distribuţii în spate?
Marian Năstase: Nu ştiu. Aştept şi eu să văd. Pentru că am văzut preţuri licitate în piaţă haotic. Eu înţeleg acest comportament prin faptul că licitez oricât pentru că pot să pun în factură oricât, că pot transfera clienţilor mei toate costurile. Eu nu pot face asta cu clienţii mei. Dar acolo probabil se poate.

Mi-e teamă ca, pentru aceste compensări, profiturile producătorilor să nu fie suficiente şi atunci va trebui noi cu toţii să plătim aceste compensări din bugetul de stat, din taxele noastre.

AGERPRES: Credeţi că sunt prea mari compensările raportat la ce câştigă producătorii?
Marian Năstase: Aşa pare. Nu am făcut un calcul. Pot fi doar trei situaţii: fie se iau profiturile producătorilor şi sunt mai mult decât suficiente pentru compensarea, fie sunt cât compensarea, fie mai puţin.

AGERPRES: Dacă sunt mai puţin, înseamnă că e un câştig pe lanţ.
Marian Năstase: Exact. Dacă se iau profiturile companiilor şi nu sunt suficiente, înseamnă că sunt bani foarte mulţi care sunt pe alte verigi din lanţ şi care nu pot fi impozitaţi, taxaţi de către stat. Cel mai probabil aşa va fi. Problema este că va trebui să punem presiune pe bugetul statului, ceea ce mie mi se pare foarte rău, ca şi cetăţean.

AGERPRES: Atunci ar trebui taxaţi cei de pe lanţ?
Marian Năstase: Nu ştiu dacă se poate. Dar trebuie să aveţi în vedere că profiturile se distribuie sub formă de dividende în România din trei în trei luni, deci este posibil ca acei bani să nu mai existe, să fi fost deja distribuiţi sub formă de dividende, iar dacă se aplică impozitarea să nu existe cash în compania respectivă şi să se pună pur şi simplu în insolvenţă.

AGERPRES: Să creeze şi mai mari probleme în piaţă…
Marian Năstase: Posibil, foarte posibil. Trăim nişte vremuri foarte interesante.

AGERPRES: Aţi mai trăit vreodată astfel de vremuri?
Marian Năstase: Nu. Credeam că le-am văzut pe toate, dar se pare că nu le-am văzut pe toate. Iar frenezia cu care am reuşit să dăm de gard toată economia românească… N-am crezut vreodată că se poate întâmpla aşa ceva. Ne-am repezit cu atâta ferocitate s-o facem praf, că eu am rămas cu gura căscată. Văzusem din luna mai că ne ducem într-o direcţie proastă, dar nu mi-am imaginat că se va ajunge într-un asemenea haos.