INTERVIU Vasile Bar, CCIR: Mă aşteptam la ce s-a întâmplat cu Vlasov. Îl susţin pe Dărăban la preşedinţie

AGERPRES: Domnule preşedinte, în data de 6 iunie aveţi alegeri la CCIR, dumneavoastră sunteţi vicepreşedinte al acestei instituţii. Ce aşteptări aveţi de la aceste alegeri, după tot ce s-a întâmplat?

Vasile Bar: Nu am fost foarte surprins de întâmplările care au avut loc în viaţa CCIR. Îl cunoşteam foarte bine pe preşedintele Vlasov, îl ştiam în ceea ce priveşte capacităţile şi calităţile lui, dar în acelaşi timp îl ştiam şi cu defectele lui. Şi unul dintre defectele majore era acela de a practica jocuri de noroc, iar lucrul acesta l-a adus în punctul culminant al acelei arestări, a necesarului de lichidităţi. Sigur, nu mă pot eu pronunţa că este vinovat sau nevinovat, pentru că nu este menirea mea să spun lucrul acesta. Doar atâta spun, că mă aşteptam la chestiuni de genul acesta. Vizavi de ceea ce se va întâmpla în data de 6 iunie, eu cred că va fi ca o dată etalon în viaţa CCIR, în sensul că va începe o nouă etapă, cu un nou preşedinte, care va avea cu totul alte obiective, alte comportamente, pentru că deja începem să ne ferim de anumite riscuri. După cum mă gândesc eu, va urma o etapă de creştere în sistemul cameral al camerelor de comerţ şi industrie.

AGERPRES: Aveţi deja un favorit, v-aţi gândit pe cine aţi vota?

Vasile Bar: Noi avem un preşedinte interimar, este vorba de Mihai Dărăban, preşedinte al Camerei de Comerţ, Industrie şi Navigaţie Constanţa. Este cel mai tânăr preşedinte din sistemul cameral şi unul dintre motivele pentru care l-am susţinut şi îl susţinem este şi faptul că este cel mai tânăr, dar nu numai. Principalul motiv este că este un om de mare încredere, valoros şi un om care a demonstrat prin ceea ce a construit la Constanţa că merită această funcţie şi sunt convins că şi în data de 6 iunie el va fi noul preşedinte al CCIR.

AGERPRES: Au existat repercursiuni – nu doar asupra imaginii, dar şi asupra activităţii Camerei în urma arestării domnului Vlasov?

Vasile Bar: Sigur că au existat. Au existat pentru că imaginea negativă a preşedintelui a avut şi repercursiuni asupra CCIR, mai ales pe aspectele care au fost cel mai profund influenţate privind arbitrajul comercial. Aici s-a propagat foarte mult această situaţie, iar noi, din cauza acestor lucruri, am fost obligaţi de împrejurări să schimbăm radical tot ceea ce înseamnă conducerea Curţii de arbitraj de pe lângă CCIR şi nu numai asta. Acum vom schimba – şi în 6 iunie vom şi statua acest lucru – regulile în arbitrajul comercial din CCIR, în sensul că va dispărea acea funcţie de autoritate de nominare, pe care o ocupa Vlasov şi care decidea în multe situaţii cine este arbitrul într-un litigiu. Vom schimba în sensul în care părţile vor decide cine îi va arbitra: sau fiecare parte îşi va alege un arbitru şi va fi ales un supra-arbitru, sau un singur arbitru, convenit de ambele părţi.

AGERPRES: Criza încă nu s-a terminat, din ce vedem. De ce are nevoie, după părerea dumneavoastră, mediul de afaceri românesc pentru a ajunge la rezultatele pe care le avea înainte de anul 2008?

Vasile Bar: Semnalele care vin în România dinspre Vest sunt că această criză este pe sfârşite. Rezultatele anilor 2012 şi 2013 demonstrează lucrul acesta şi în România. Deja se semnalează creşteri, de exemplu din punctul de vedere al exporturilor. În judeţul Bistriţa-Năsăud, în anul 2013, a fost pentru prima dată când am depăşit 600 milioane euro, am ajuns la 630 milioane, o cifră extraordinară, pe care nimeni nu ar fi gândit-o în urmă cu zece ani, când era în jur de 100 milioane. De asemenea, noi n-am depăşit niciodată o cifră, să avem o cifră extraordinară a ratei şomajului, avem mereu între 4 şi 5%, ceea ce este o normalitate, adică într-o economie de piaţă normală şomajul trebuie să existe, pentru că doar atunci când sunt şi şomeri oamenii care sunt angajaţi simt o anumită presiune pozitivă în activitate.

AGERPRES: Dar ce îi mai lipseşte mediului de afaceri pentru a-şi reveni?

Vasile Bar: Lipsesc încă foarte multe. Lipseşte predictibilitatea legislativă. Este o situaţie foarte, foarte grea în ceea ce priveşte administrarea noianului de legi pe care îl avem. Au apărut legi peste legi. După părerea mea, ar trebui luate toate la mână, mai ales cele care influenţează activitatea economică, şi subţiat acest noian de legi. De asemenea, are nevoie de infrastructură. Dacă ne uităm la ţările din jurul nostru, nu mai departe decât Ungaria, care, chiar dacă a intrat cu trei ani înaintea noastră în Uniunea Europeană şi are o populaţie jumătate cât România, din fonduri europene a construit peste 2.000 kilometri de autostradă. Noi ne lăudăm că avem acum 300, din care 100 sunt făcuţi înainte, pe vremea lui Ceauşescu. Or, infrastructura este o condiţie obligatorie pentru dezvoltare. Niciun investitor străin nu vine acolo unde nu are condiţiile de a-şi plasa investiţia în condiţii normale, adică să aibă reţea de drumuri, reţea de apă şi canalizare ş.a.m.d.

AGERPRES: V-am auzit adeseori la Bistriţa, atunci când am avut vizite din partea unor miniştri sau chiar premieri, vorbind despre o iniţiativă, aceea ca marii contribuabili să nu mai trebuiască să vireze impozitele la Bucureşti, în coşul naţional, ci să lase banii să intre în judeţe. Ce ar însemna un astfel de proiect pentru firme, dar şi pentru judeţe şi pentru viitoarele regiuni?

Vasile Bar: Eu am ridicat o problemă, care pe jumătate este cum o enunţaţi dumneavoastră. E clar, agentul economic este mai puţin interesat direct unde merg impozitele lui şi taxele pe care le plăteşte statului. Nu este vorba că nu este interesat să rămână pe plan local, ideal aşa ar fi, dar, vedeţi dumneavoastră, este o situaţie pe care Guvernul nu o poate administra corespunzător, în sensul dezvoltării echilibrate a tuturor judeţelor ţării. Şi atunci ia nişte decizii, pentru a putea echilibra bugetele pe judeţe. Una dintre deciziile pe care le-a luat în urmă cu vreo zece ani un ministru de Finanţe – nici n-aş vrea să-i dau numele, pentru că nu-mi face nici plăcere – spun că a fost o găselniţă total aiurea. De ce spun că este aiurea? Pentru că a găsit lucrul acesta, de a împărţi contribuabilii în mari şi mici: impozitele celor mari merg în bugetul statului integral, iar pentru cei mici rămân impozitele şi taxele la bugetele locale. Şi n-au găsit altă soluţie pentru a rezolva această problemă, a echilibrării bugetelor, decât îngreunând activitatea agenţilor economici. Pentru că un agent economic din Satu Mare, din Sălaj, din Bistriţa trebuie să meargă la Ministerul Finanţelor, în Bucureşti, cu portbagajul plin de documente, prin care să demonstreze că şi-a plătit toate impozitele şi taxele şi are nevoie de o hârtie în acest sens. Or, această chestiune, de administrare fiscală a agentului economic, se poate rezolva pe plan local, asta spun şi o susţin de fiecare dată, pentru că e normal să fie aşa. Nicăieri în lume nu se iau decizii în defavoarea agentului economic, pentru a avea efectele de care spuneam. Sper că şi la noi se va rezolva odată această chestiune şi se vor găsi soluţii de a echilibra aceste bugete la nivelul României fără a îngreuna activitatea agentului economic.

AGERPRES: Speraţi să se întâmple odată cu regionalizarea?

Vasile Bar: Regionalizarea poate ar fi o soluţie de rezolvare. Dar chiar şi fără regionalizare se poate rezolva această problemă, pentru că nu trebuie găsite soluţii de a îngreuna activitatea agentului economic pentru a întreţine sute de posturi în Ministerul Finanţelor, când sunt posturi destule în administraţiile financiare judeţene şi oameni destul de competenţi la nivel local, care să administreze fiscal toate firmele din judeţ.

AGERPRES: În ceea ce priveşte regiunea de nord-vest, ce domenii economice, industriale credeţi că sunt de perspectivă, unde am putea să avem şi investiţii autohtone, şi investiţii străine?

Vasile Bar: În ceea ce priveşte regiunea de nord-vest, eu zic că este printre cele mai dezvoltate zone din România. Ardealul a fost dintotdeauna mai atractiv pentru investitori. Unde am dus noi o viaţă mai grea, să zicem aşa, a fost în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor pentru ca investitorii să vină şi să se aşeze pe termen lung în regiunea noastră. Sigur, în domeniul economic, regiunea de nord-vest are nişte profiluri care vin încă de pe vremea lui Ceauşescu, cum ar fi industria grea. În domeniul agriculturii, de asemenea avem viticultura şi creşterea animalelor, care în zonele de munte sunt preponderente. Toată treaba este legată, însă, de ceea ce spuneam, cu infrastructura, care a fost lăsată în urmă, din păcate, şi aşa este privită şi astăzi.

AGERPRES: Spuneaţi tot timpul despre rezultatele economice ale judeţului Bistriţa-Năsăud că ne plasează undeva în prima jumătate a clasamentului pe ţară şi că am prosperat de la un an la altul. Vreau să vă întreb de ce acest lucru nu se reflectă şi în salariile pe care le încasează bistriţenii, pentru că, din datele oferite de Direcţia de Statistică, suntem tot timpul cu salariile medii pe judeţ cu 25% sub valoarea acestui indicator la nivel naţional.

Vasile Bar: Acum, salariile oarecum sunt un pic mai mici decât în alte zone. Nu cred că este aşa de mare diferenţă, de 25%. Sunt un pic mai mici pentru că ele sunt influenţate şi de investitorii străini care sunt în Bistriţa şi în judeţ şi care n-au venit neapărat în Bistriţa să dea salariile din Germania, de exemplu. Ei au venit în primul rând pentru că aici forţa de muncă este mai ieftină. Or, o fabrică cum este Leoni, de 4.500 angajaţi, la nivelul taxelor şi impozitelor actuale, al preţului forţei de muncă exagerat de mare, cum este în România, e foarte greu să plătească 4.500 salarii. Şi RAAL, au 1.700 angajaţi. Să plăteşti salarii la 1.700 de oameni înseamnă o cheltuială foarte mare, în condiţiile în care ai o concurenţă extraordinar de mare pe piaţa europeană şi mondială. Ponderea în cheltuieli a forţei de muncă este foarte mare în România, din păcate.

AGERPRES: Dar rezultatele economice, profitul realizat de cei care conduc aceste afaceri sunt obţinute şi pe spatele oamenilor care muncesc pentru ei. Nu ar trebui să fie mai echitabilă situaţia?

Vasile Bar: Eu nu spun că nu este aşa, dar trebuie văzută şi partea pozitivă a acestor lucruri. Profiturile, în general, sunt îndreptate spre investiţii. Uitaţi, RAAL, spre exemplu, au investit şi au făcut fabrica de la Prundu Bârgăului. Or, această investiţie, făcută pe credite, trebuie returnată. Din ce să returnezi dacă nu din profitul pe care îl obţii? Leoni, de asemenea, are un program de investiţii de dublare a capacităţilor până la sfârşitul anului 2015. Din ce fac investiţii dacă nu au resurse? Trebuie văzute şi aspectele acestea foarte importante. Rombat, dacă nu făcea investiţii, avea condiţiile actuale? De ce este singura fabrică de profil din România, celelalte închizându-se? Pentru că au avut o politică managerială corespunzătoare. Sigur, toate politicile economice sunt îndreptate spre profit, doar că, în situaţia firmelor din regiunea noastră şi din judeţul Bistriţa-Năsăud, acest profit a fost îndreptat spre dezvoltare.