Contrar temerilor exprimate înainte de introducerea unui salariu minim pe economie în Germania, acesta „nu a antrenat o scădere a gradului de ocupare”, a explicat Christian Dustmann, de la University College London (UCL). Această măsură a condus chiar la „creşterea eficienţei globale a producţiei, graţie redistribuirii muncitorilor din întreprinderile mai puţin productive spre întreprinderile mai productive”, a adăugat Christian Dustmann.
După introducerea unui salariu minim, anumiţi angajaţi cu salarii scăzute au migrat spre companii mai mari care ofereau locuri de muncă în regim full time şi mai bine calificate, precum şi o recompensă salarială mai mare pentru aceiaşi muncă, au observat cercetătorii de la University College London (UCL) şi Institutul german pentru piaţa muncii (IAB).
În regiunile unde salariul mediu era mai modest, iar introducerea unui salariu minim a complicat situaţia, s-a constatat o scădere a numărului de mici companii cu cel puţin trei angajaţi în beneficiul marilor companii, ceea ce a îmbunătăţit mix-ul companiilor în aceste regiuni, arată autorii studiului.
Coaliţia guvernamentală condusă de Angela Merkel a votat în 2014 o lege, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2015, privind introducerea salariului minim de 8,50 euro pe oră şi de care urmau să beneficieze 15% din angajaţii din Germania, care până atunci primeau un salariu mai mic.
În 2017, salariul minim pe economie în Germania a fost majorat până la 8,84 euro pe oră, iar în luna ianuarie 2019 a fost majorat din nou la 9,19 euro pe oră. Următoarea revizuire este prevăzută pentru anul 2021.
Introducerea salariului minim a avut loc în contextul în care economia germană a traversat un ciclu de creştere susţinută, iar rata şomajului a scăzut până la 5%, cel mai redus nivel înregistrat de la reunificarea ţării în 1990.
Cu toate acestea, autorii studiului subliniază că „rezultatele nu pot fi generalizate pentru alte pieţe ale muncii sau alte perioade”.