„Înverzirea” sectorului energetic ar putea să coste statele și companiile cel puțin 92 de trilioane de dolari

Aceasta este cea mai recentă estimare a analiştilor de la BloombergNEF, potrivit cărora aceste investiţii uriaşe sunt necesare pentru a o electrificare rapidă a economiei mondiale şi a elimina dependenţa de combustibilii fosili.

Investiţiile în infrastructura necesară pentru a permite tranziţia energetică vor trebui să crească de la 1.700 miliarde de dolari în 2020, până la o medie cuprinsă între 3.100 şi 5.800 miliarde de dolari pe an până în 2050, susţin analiştii BNEF. Aceasta înseamnă că nota de plată finală ar putea să se ridice chiar la 173.000 de miliarde de dolari, adică de opt ori mai mult decât Produsul Intern Brut al SUA în 2019.

Acest nivel al cheltuielilor ar ajuta la limitarea creşterii temperaturii medii globale la 1,75 grade Celsius, comparativ cu încălzirea de 1,2 grade Celsius existentă deja. Însă fără noi acţiuni, fenomene precum valuri de căldură, inundaţii şi incendii de pădure vor deveni mai frecvente, periculoase şi costisitoare. Extinderea rolului energiei electrice stă la baza tuturor speranţelor pentru o reducere drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră. Potrivit BNEF, peste trei sferturi din reducerea potenţială a emisiilor în acest deceniu ar urma să vină din furnizarea de electricitate şi utilizarea crescută de energie eoliană şi fotovoltaică, susţine BNEF. O altă reducere de 14% a emisiilor în acest deceniu ar putea fi atinsă prin tranziţia vehiculelor, locuinţelor şi industriilor de la arderea de combustibili fosili la energie electrică. De asemenea, hidrogenul ar urma să joace un rol important, iar cererea pentru hidrogen va exploda.

Pe ansamblu, producţia de electricitate va trebui cel puţin să se dubleze până în 2050, până la 62.200 de Terawaţi oră, fiind responsabilă pentru aproape 50% din consumul final de energie, comparativ cu aproximativ 19% în prezent. Un scenariu în care regenerabilele sunt sursa dominantă de energie ar necesita o producţie de electricitate şi mai mare. Însă toată această producţie de electricitate va avea nevoie de timp pentru planificare, finanţare şi construcţie.

„Nu avem timp de pierdut. Dacă vrem să atingem sau să ne apropiem de neutralitate climatică până la mijlocul secolului, trebuie să accelerăm introducerea soluţiilor cu emisii reduse de carbon pe care le avem în acest deceniu, ceea ce înseamnă mai multă energie eoliană, solară, baterii şi vehicule electrice, pompe de căldură pentru clădiri, reciclare şi o utilizare mai mare a electricităţii în industrie, şi redirecţionarea biocombustibililor spre shipping şi aviaţie”, a declara economistul şef al BNEF, Seb Henbest.

Până acum liderii mondiali nu par să fi primit mesajul de avertizare. Mai puţin de 15% din cele aproximativ 2.400 de miliarde de dolari pe care guvernele vor să le cheltuiască pentru revenirea economică post-pandemie vor merge spre investiţii în energie curată, un nivel inadecvat pentru a aduce lumea pe traiectoria spre emisii zero în 2050, arată un raport recent al Agenţiei Internaţionale a Energiei.

Sunt mai multe tehnologii low-carbon care ar putea face parte din tranziţia energetică. BNEF a elaborat trei scenarii diferite: unul în care energiile regenerabile vor fi responsabile pentru cea mai mare parte a producţiei de energie, unul în care energia nucleară va creşte semnificativ şi unul în care centralele care funcţionează cu combustibili fosili dar vor fi echipate şi cu tehnologie pentru captarea emisiilor vor juca un rol dominant.

Însă în toate scenariile BNEF, hidrogenul va trebui să fie o sursă mai importantă de energie pentru domenii precum industria grea şi producţia de produse chimice. Aceasta ar putea conduce la o cerere de până la 1.318 milioane tone de hidrogen în 2050, responsabil pentru 22% din consumul final de energie, comparativ cu mai puţin de 0,002% în prezent.