Potrivit unui raport intitulat „Pariuri Riscante”, ONG-ul american Natural Resource Governance Institute (NRGI) estimează că societăţile petroliere naţionale ar putea investi 1.900 miliarde de dolari în următorii zece ani, ceea ce înseamnă că o cincime din aceste investiţii (aproximativ 414 miliarde de dolari) nu vor fi profitabile, exceptând cazul în care preţul petrolului va rămâne peste 40 de dolari per baril.
O serie de mari companii petroliere precum BP, Total şi Royal Dutch Shell şi-au redus deja estimările privind evoluţia pe termen lung a cotaţiei petrolului, care în prezent sunt în intervalul 50-60 de dolari pe baril iar unii analişti se aşteaptă chiar şi la preţuri mai mici în funcţie de modul cum va evolua tranziţia energetică.
„Cheltuielile companiilor petroliere de stat sunt un pariu extrem de riscant”, susţine David Manley, analist la NRGI şi unul dintre autorii raportului. „Ar putea să aibă succes sau ar putea să deschidă calea unor crize economice în statele emergente şi în curs de dezvoltare şi să implice programe de salvare care să coste scump fondurile publice”, a adăugat David Manley.
Raportul estimează că, deşi grupul petrolier Saudi Aramco şi alte companii petroliere de stat din Orientul Mijlociu au proiecte care vor rămâne profitabile şi la un preţ al petrolului mai mic de 40 de dolari pe baril, deciziile viitoare de investiţii vor fi mult mai dificile pentru firmele Staatsolie Maatschappij Suriname NV (Surinam), Ecopetrol SA (Columbia), Petroleos de Venezuela SA (Venezuela) şi Pertamina Persero PT (Indonezia), printre altele.
NRGI susţine că o atenţie deosebită trebuie acordată firmelor SOCAR din Azerbaidjan şi NNPC din Nigeria. Aproximativ jumătate din investiţiile viitoare ale NNPC în proiecte petroliere viitoare ar putea să se transforme în pierderi dacă tranziţia energetică globală avansează mai rapid. Alte state unde investiţiile ar trebui revizuite cu atenţie sunt Algeria, China, Rusia, India, Mozambic, Venezuela, Colombina şi Surinam.
ONG-ul susţine că guvernele pot introduce politici care încurajează companiile petroliere de stat să adopte abordare mai conservatoare cu privire la gestionarea riscurilor, însă declinul structural al preţului petrolului este un motiv de îngrijorare pe termen lung cu privire la orice proiecte viitoare.