Ioana Petrescu (Pro România): Ce facem cu oamenii care se întorc după un hard Brexit? Criza e mai aproape de noi decât pare
Ajungeţi mâine la guvernare. Care e prioritatea numărul unu?
O să spun câteva. Ne-am întâlnit de multe ori cu mediul de afaceri, din mai multe judeţe, şi practic de la ei ne-am inspirat pentru programul de guvernare. Din ordinea priorităţilor lor am văzut că prima ar fi predictibilitatea fiscală. După ce am repara nişte lucruri cum ar fi prevederile OUG 114, problema cu Pilonul II de pensii, tot de-acolo, taxarea pe forţa de muncă part time, am lăsa Codul fiscal aşa cum este pentru 5 ani. Ce am urmărit şi cu Codul fiscal din 2015.
A doua ar fi forţa de muncă. Imediat ar trebui ca acele prevederi legate de forţa de muncă din afara UE să fie relaxate. Apoi, pe termen mediu, trebuie avută în vedere educaţia. Să existe consiliere în şcoală către domeniile în care e nevoie de forţă de muncă şi îndrumare funcţie de aptitudini. Modalităţi de încurajare a învăţământului dual.
O a treia ar fi că legea prevenirii nu se aplică în spiritul ei. Ni s-au plâns în continuare de foarte multe controale, care se suprapun. Şi atunci, ideea în sine a fost bună, dar trebuie cercetat dacă problema e la norme sau pur şi simplu dacă trebuie discutat cu instituţiile de ce nu se aplică.
Nimic despre relaxări fiscale?
Sigur, toată lumea vrea asta. Dar în momentul în care promiţi aşa ceva trebuie să ştii că ai şi resurse. Antreprenorii nu s-au plâns că taxele sunt mari, s-au plâns că se schimbă de pe o zi pe alta şi nu-şi pot face un pland de afaceri solid pe următorii cinci ani.
Ce mai e în neregulă acum la Codul fiscal?
Afară de prevederile OUG 114, pentru care vom aduce şi acum amendamente în Parlament, ar trebui mai multă atenţie la Pilonul II. Când te joci cu pilonul II, practic pui pensiile viitoare sub semnul întrebării. Încet, contribuţia ar trebui să ajungă de la 3,75% la 6%, treptat. Şi apoi eliminate şi unele prevederi care pun presiune pe companiile de asigurări din pilon. În viitor, cei care contribuim azi, să ne bazăm pe venituri mai mari din pensia privată.
N-ai altă soluţie. Populaţia e tot mai redusă, iar asta înseamnă mai puţine salarii care să asigure pensiile viitoare. Trebuie făcut de azi ca să ai un efect în 20-30 de ani.
Odată ce aceste lucruri sunt rezolvate, Codul fiscal ar mai trebui modificat doar în situaţii de urgenţă. Nu cum se face acum ,când ghiar ai o urgenţă. O criză mondială, când nu te mai poţi eventual finanţa. Sau în caz de dificultăţi de implementare, cum s-a mai întâmplat, dar numai după ce toată lumea le vede şi se ajunge la un acord. Adică transparent.
Citeşte şi interviul luat de economica.net reprezentantului USR – Claudiu Năsui: Aş desfiinţa Compania de autostrăzi, Inspectoratele şcolare, monopolul Casei de Sănătate şi impozitul pe salariul minim
Toată lumea vorbeşte acum despre faptul că vine criza. De regulă, când toată lumea ţipă “vine criza”, ea nu prea vine. Dar, acum, să zicem, PSD scapă, iar după aceea aţi veni voi şi vă treziţi cu o situaţie de genul ăsta. Aveţi un scenariu de acest fel?
Nu ştiu cine “scapă”. Ideea este că există din păcate mai multe semnale din afară. Evenimente care ar putea avea efecte asupra economiei româneşti. Cel care ne poate afecta direct şi destul de mult este un Brexit fără acord, probabil la sfârşitul lui octombrie.
În primul rând pentru că avem legături comerciale strânse cu Marea Britanie. Şi în lipsa unui acord, te duci automat pe nişte tarife stabilite de Organizaţia internaţională a Comerţului, deci nu mai ai comerţ liber. Vor suferi investiţiile din Marea Britanie în România, pentru că economia britanică va suferi. În plus, avem legături foarte strânse cu ţări care vor fi lovite de o asemenea situaţie. Germania e un mare exportator în Marea Britanie, iar noi exportăm în Germania.
Şi nu în ultimul rând e vorba de românii care muncesc acolo. Ei au fost asiguraţi până acum că nu se va întâmpla nimic, că pot lucra liniştiţi. În schimb, guvernul Marii Britanii a început să spună în ultima vreme că ar vrea să oprească libera circulaţie a muncii.
Poate de asemenea să fie panică pe pieţele financiare. Nu ştie nimeni ce se va întâmpla pentru că nu există precedent, dar îngrijorările sunt mari.
Şi atunci ar fi fost bine, acum este cam târziu, ca guvernul să-şi facă un plan despre cum ar putea să administreze o astfel de situaţie. Cum ne descurcăm cu mărfurile de-acolo la vamă? Mai important, ce facem cu oamenii care ar putea veni de-acolo? Cum facem cu legăturile financiare cu Londra, dacă nu există un acord? Nu poţi elimina efectele, dar le poţi atenua, dacă te gâdeai la lucrurile astea din timp. Alţii au făcut-o, noi n-am făcut nimic. Ne rugăm să nu se întâmple.
Mai sunt evenimente deosebite afară
Bineînţeles. Războiul comercial dintre SUA şi China. Pare foarte îndepărtat, dar dacă escaladează, şi se pare că o face, are efect şi asupra noastră. Avem relaţii comerciale mai mici cu ei, dar ne afectează prin terţi. Exemplu este iar Germania, care este afectată de acest război.
Există scenariul, de pildă, că Trump va impune tarife automobilelor fabricate în Europa. Noi suntem clar loviţi pentru că suntem pe lanţul de producţie. Noi exportăm componente în Germania, Germania exportă maşini în SUA.
Dacă suntem deştepţi putem găsi şi oportunităţi. Vedem, ce nu se mai exportă din SUA în China şi invers. Să vezi dacă sunt sectoare dezvoltate deja în România care pot substitui unele produse lovite de tarife.
Sigur, sunt scenarii, inclusiv se stinge războiul comercial, iar guvernul britanic ajunge la un acord cu UE. Dar dacă nu, n-aş vrea să văd iar politicieni ridicând din umeri că a venit criza de-afară. Trebuia să ne pregătim.
Mai mult, dacă vine ceva, ne prinde din nou într-o situaţie bugetară dificilă. La maximum de deficit posibil. Deci nu ai spaţiu bugetar pentru o criză. Spuneai de relaxare fiscală. Sigur, dacă vine o criză, ai putea da un boost economiei printr-o relaxare fiscală. Dar tu nu mai ai de unde. Nu suntem precauţi.
Care e rolul economistului în partidul Pro România?
Economia e prioritară la noi, scrie şi în program. Trebuie să ne dăm seama că atâta timp cât eonomia merge bine, ai bani şi pentru celelalte lucruri importante. Educaţie, Sănătate, Infrastructură.
Aţi văzut asta pentru că aţi mai trecut pe la guvernare?
Eu zic că e mai degrabă un lucru de bun simţ. Mai întâi trebuie să ai bani ca să poţi să-i cheltui. Atunci poţi să-ţi faci şi priorităţi.
Viteza vieţii politice din România a scos din absurd că aţi putea ajunge repede la guvernare. În acel caz aţi fi iar ministru de Finanţe?
Nu ne-am făcut calcule din acestea. Ce pot să zic sigur este că nu suntem mulţumiţi de guvernarea care e acum. Credem că se poate mult mai bine. Dar să ştiţi că nu ţinem neapărat să ajungem la guvernare în orice fel de formulă şi cu oricine. Am învăţat asta şi când am fost la guvernare. Ai nevoie de o echipă bună de miniştri. Şi atunci, să intri cu orice echipă, de exemplu, alături de doamna Viorica Dăncilă, mi se pare exclus. Sau cu miniştrii dânsei. Dacă există posibilitatea să intrăm cu o echipă bună, e ok. Cred că rolul politicianului este să ajungă la guvernare, nu să stea pe margine, dar să ajungă într-o formulă în care să poată face ceva.
Acuma ce faceţi? Că poate se întreabă cineva ce mai face fostul ministru de Finanţe
Îmi împart timpul între Harvard şi România. La Harvard, titlul meu oficial e de Senior Fellow la Mossavar-Rahmani Center for Business and Government şi…
Trebuie să caut cum se scrie că…
(rade)… Da, şi Visiting Research Fellow la Ash Center Harvard Kennedy School.
Sunt cercetător la Harvard Kennedy School. E facultatea de politici publice a Harvardului. Şi, practic, scriu o carte despre experienţa mea din România. Vin la o lună în România şi încerc să păstrez contactul cu colegii de-aici şi să-mi derulez proiectele. Fac un fel de navetă trans-atlantică.
Care e orientarea ideologică a partidului pe parte economică?
Pe această parte, suntem de factură liberală, scrie şi în program. Dar avem şi o componentă de incluziune socială. Pentru că de la început am vrut să luăm ideile de dreapta pe partea de business şi pe cele bune de stânga pe partea de muncă şi asistenţă socială şi să le combinăm.
Majoritatea măsurilor de dreapta sunt cele de reducere a intervenţiei statului în economie. Apoi sunt măsuri de incluziune socială şi de reducere a inegalităţilor care sunt uşor de stânga. Probabil că asta a venit şi din faptul că avem un mix în partid de oameni care sunt ca mine, de centru, alţii care au venit din ALDE, care sunt de centru-dreapta şi mulţi care au venit din PSD şi care sunt de centru-stânga.
Aţi fost mulţumită de cum aţi încheiat guvernarea în 2015?
Îmi pare bine că am reuşit să fac nişte lucruri. Reducerea CAS, Loteria fiscală, Spaţiul Privat Virtual. Mai erau multe însă de făcut. De exemplu finalizarea transformării Trezoreriei în acceptator de plată. Am semnat un acord cu 52 de state pentru schimb de informaţii pentru reducerea “optimizării” fiscale a multinaţionalelor. Şi din păcate acest transfer de date nu se face. Partea de modernizare pe preţuri de transfer iar nu se face. Şi, din păcate, e un lucru extrem de important, din care pot veni foarte mulţi bani la buget.
Ar fi interesat de aflat ce proiecte aveaţi în derulare în acel moment la Ministerul Finanţelor şi după ce a venit guvernarea tehnocrată au fost oprite.
Păi planul cu Trezoreria a fost oprit. S-a făcut doar partea de plată cu cardul. Acum la ANAF ai POS, dar nu s-a transformat Trezoreria în acceptator de plăţi. Iar partea de preţuri de transfer s-a oprit aproape de tot. Modificasem Codul de Procedură Fiscală, făcusem partea de advice price agreements, care însemna înţelegeri cu companiile despre cât ar trebui să plătească în viitor în baza acestor preţuri de transfer. Însemna şi prevenţie şi mai mulţi bani la buget. Şi, la fel de important, acest sistem de schimb de date, care cum funcţionează? Dacă firma încearcă să transfere profit din România într-o ţară cu care eu am acord, eu pot vedea că au făcut aşa. Acordurile au fost aprobate şi de Parlament. Dar ANAF n-a semnat nişte înţelegeri bilaterale pentru schimbul automat de date. Acum se pot cere date în baza acordurilor, dar trebuie să ceri expres pentru compania X. Or, alta e să primeşti totul prin schimb automat de date.
Care credeţi că a fost motivul pentru care mecanismul ăsta nu s-a finalizat?
Nu ştiu. Ori nu s-a dorit să se oprească această practică a exportului de profituri din România, ori delăsare, lipsă de interes. Şi îmi pare rău, pentru că vorbim de sume foarte mari de bani. Vreau să fie foarte clar, nu e o practică ilegală, dar ei întind legislaţia cât le permitem. Orice stat are interes să-şi păstreze o cât mai mare bază impozabilă în interiorul ţării. Să taxeze aici profiturile, pe cât posibil.
Care credeţi că a fost cea mai mare greşeală făcută de actualul guvern în economie?
Clar, impredictibilitatea fiscală. Cu tot cu OUG 114. Taxe mari puse peste noapte. Nimeni nu mai ştie ce are de plătit de la o zi la alta. Şi asta sperie şi companiile mici, care nu au bani mulţi bani în cont, dar şi companiile mari, care poate încep săse uite de două ori la o ţară ca a noastră pentru că deja riscul devine prea mare. Degeaba ai taxe mici în comparaţie cu alte ţări europene. Degeaba eşti în UE, care ajută. Dacă o companie vede că schimbi nu numai niveluri de taxe, dar şi legislaţia cu totul peste noapte.
Ultima întrebare, şi răspundeţi doar dacă vreţi la ea. Cum vi se pare că dincolo de toate, aţi rămas în media drept “domnişoara usturoi”?
(râde) Cred că aş sfătui oamenii să citească articolul respectiv. Şi dacă nu sunt de acord cu ce am scris acolo…Scrisesem ceva de genul, e bine să vă plătiţi taxele ca şi bunicuţele să aibă din ce trăi. Că din taxele de azi se plătesc pensiile de azi. Cam asta spuneam. Dacă nu suntem de acord că e bine să ne plătim taxele ca bunicuţele să nu moară de foame, bun! Practic, noi avem un contract social. Bunicuţele de azi au plătit pentru mamele şi bunicii lor. Noi plătim azi, ca ele să-şi primească pensia azi. Asta am zis. Că nu e normal să vedem atâta sărăcie în rândul celor în vârstă. Că nu e normal să vezi oameni de 80 de ani vânzând la colţul străzii.