Iohannis a întors în Parlament o lege care extinde interdicţia de concediere a celor din conducerile sindicatelor
Potrivit cererii de reexaminare, legea de modificare extinde interdicţia de concediere a persoanelor alese în funcţiile de conducere ale sindicatelor prevăzută de legislaţia muncii, pe de o parte, iar, pe de altă parte, modifică prevederile referitoare negocierea contractelor colective de muncă în unităţile în care nu există sindicate reprezentative.
‘Sub aspectul extinderii protecţiei legale a raporturilor de muncă a persoanelor alese în funcţiile de conducere ale sindicatelor, articolul unic punctul 1 din legea transmisă la promulgare (art. 10 alin.11 din Legea nr. 62/ 2011) instituie o interdicţie de concediere a acestor persoane, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională şi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate, sub sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de concediere’, relevă sursa citată.
Potrivit acesteia, în prezent, protecţia persoanelor alese într-un organism sindical este asigurată de dispoziţii din Codul Muncii, în acord cu prevederi din Constituţie, cu Convenţia Internaţională a Muncii şi legislaţia europeană, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale (CCR).
Astfel, Codul Muncii prevede că, pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.
‘În ceea ce priveşte regimul juridic al protecţiei legale de care beneficiază persoanele alese în organele de conducere ale sindicatelor în raporturile de muncă, Curtea Constituţională a statuat că protecţia acestor persoane trebuie să funcţioneze exclusiv în raport cu activitatea sindicală efectiv desfăşurată, iar nu şi în ceea ce priveşte activitatea profesională de bază a angajatului’, menţionează sursa citată.
Conform acesteia, CCR reţine că, în cazurile în care nu există o legătură între activitatea sindicală şi concediere, interdicţia de concediere a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, ci este un privilegiu al acestor persoane faţă de restul salariaţilor, contravenind astfel unor dispoziţii din Constituţie.
Mai mult, CCR a reţinut că interzicerea absolută a concedierii atât pentru motive care ţin de persoana salariatului, cât şi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă o limitare a activităţii economice, prin îngrădirea dreptului angajatorului de a hotărî cu privire la organizarea activităţii persoanei juridice.
‘Or, prin conţinutul său, norma prevăzută la art. unic pct. 1 din legea transmisă la promulgare reintroduce soluţii legislative constatate ca fiind neconstituţionale, cu ignorarea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale. În acest context, subliniem că instanţa de contencios constituţional a statuat constant că adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curţii Constituţionale, prin care se tinde la păstrarea soluţiilor legislative afectate de vicii de neconstituţionalitate, încalcă Legea fundamentală. De asemenea, în acord cu această jurisprudenţă, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta, soluţia fiind aceeaşi şi pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale’, se mai arată în cerere.