Ion Iliescu: România este încă în faza „postcomunismului”, nu a depășit „populismul feroce”

„Populismul a devenit viral în România contemporană. El a generat marea pandemie morală a societăţii noastre, faţă de care publicul nu a făcut anticorpi. Golănia a fost interpretată drept cinism, circul drept spirit ludic, demagogia ca mesianism providenţial. Din aceste pricini, chiar partidele politice au intrat în competiţia pentru populism, iar electoratul a început să privească la cine e dispus să dea mai mult, nu cine e capabil să facă mai mult.

Unii au încurcat lucrurile şi au pus semnul egal între populism ca set de măsuri guvernamentale pentru sprijinirea unor categorii sociale vulnerabile, ceea ce în mod tradiţional face parte din discursul şi acţiunile stângii, şi populism ca arta sforarilor politici, care seduc electoratul şi se duc la final de mandat fără a face nimic din ceea ce au promis. În timp, asta a îngreţoşat electoratul şi, prin urmare, a apărut în cote îngrijorătoare un fenomen periculos pentru democraţiile participative şi reprezentative: absenţa la vot”, a declarat Ion Iliescu, la podcastul fostului ministru al Culturii Ionut Vulpescu, cu ocazia aniversării vârstei de 94 de ani.

Potrivit lui Iliescu, astfel de derapaje au creat un teren fertil pentru „radicalisme şi polarizări, pentru xenofobii, naţionalisme excentrice, discursuri anti-sistem”.

„Le regăsim uneori comasate în ceea ce am putea numi (…) populismul soluţiilor simple. Adică, toate aceste cocktail-uri toxice de idei produc ideologii de substituţie, îmbrăţişate fanatic de cei care cred că avem un singur duşman: un sistem denaturat, corupt şi decadent. Faptul că sistemul e de vină, pentru unii politicieni, a devenit o cortină de refugiu: greaua moştenire îi apasă pe toţi. Ce au moştenit? O Românie liberă. Forme de libertăţi pentru care mulţi nu au luptat, dar pe care toţi le-au primit. Faptul că populismul s-a amplificat în ultimii ani nu e de mirare: e consecinţa absenţei voinţei politice de a construi ceva. E mai simplu să arunci o naraţiune dramatică – universalizarea corupţiei – şi să aştepţi „soluţii simple”, precum reforme, aplicabile unora, nu tuturor. Când liderii politici au vrut să fie populari, au alunecat în populism. Costul? Mai multe taxe, inflaţie mai mare, polarizări mai profunde”, a arătat Iliescu.

Fostul şef de stat consideră, însă, că aceste fenomene au drept cadru o problemă mai amplă, anume faptul că România nu are „un profil identitar care să depăşească populismul feroce”.

„Toate aceste lucruri se întâmplă pe fundalul unei crize mai largi, nenumită încă în spaţiul public ca atare: României îi lipseşte un profil identitar care să o facă să depăşească populismul feroce. Iar prin profil identitar nu trebuie să înţelegem un construct tributar trecutului ei: fostă ţară comunistă, ţară de la Est. România e încă o ţară a postdecembrismului, a postcomunismului. Unora nu le place postdecembrismul, au devenit alergici la el. În regulă, atunci să facă un brand de ţară care să dea un profil identitar, altul decât România scoasă din comunism în urmă cu mai bine de 30 de ani”, a punctat Ion Iliescu.

România e prinsă într-o „oarecare stagnare”

Fostul preşedinte al Românieiconsideră că România de astăzi „e prinsă într-o oarecare stagnare”, iar adversarii politici se respectă mai puţin, „au feudalizat domenii de intervenţie, au subestimat capacitatea dialogului, au ratat profesionişti”.

„E ceva în felul de a fi al României de astăzi care arată că e prinsă într-o oarecare stagnare. Mai simplu spus, iniţiativele ei de modernizare politică au încremenit pentru că ceea ce ar fi extraordinar de dificil azi, dar nu imposibil, la masa partidelor, e un Consens de la Snagov, adică, o cooperare între rivalii politici, dincolo de vanităţile lor provizorii, pentru binele de lungă durată al României. Cultura confruntării bate cultura construcţiei. E foarte greu, când singura ta recuzită politică e inducerea stării de tensiune, să mai creezi ceva”, a declarat Ion Iliescu.

Ion Iliescu a apreciat că momentul Consensului de la Snagov ar fi trebuit să fie un precedent pentru dialogul politic de acum, care ar presupune să nu fie sacrificat interesul naţional pentru „nişte mize minore de pe urma unor conflicte interpersonale”.

„Ce mi se pare însă semnificativ în plan moral e că, astăzi, adversarii politici se respectă mai puţin. Au feudalizat domenii de intervenţie, au subestimat capacitatea dialogului, au ratat profesionişti. Văd mulţi meşteri, nu maeştri ai politicului. Iar asta se traduce în vulnerabilităţile politice ale societăţii noastre. Dacă România a avut reuşite şi căderi, succese politice şi eşecuri lamentabile, ele sunt nu opera unui individ, ci a unei societăţi”, a spus fostul preşedinte.

El a mai apreciat că a lăsat în urma sa „o Românie modernă, liberă şi o societate open-minded”, menţionând că nu a crezut că egalitatea sau libertatea sunt „de dreapta sau de stânga”.

„Demersurile făcute pentru integrarea în UE şi NATO sunt nu doar calea cea mai bună pentru a răspunde celor care m-au privit maliţios ca pe un lider al comunismului reciclat în România postdecembristă, ele sunt cea mai bună dovadă a faptului că România de astăzi se sprijină pe aspiraţiile pe care eu le-am avut pentru ea în primii ani după Revoluţie. În decembrie 1989, nu am crezut că egalitatea şi libertatea sunt de dreapta sau de stânga, ci dincolo de ele. Aşa a fost posibilă democratizarea României. Retorica electorală a ultimilor ani le confiscă”, a arătat fostul preşedinte.

Potrivit lui Iliescu, „fiecare partid în dreptul lui are pretenţia că el şi numai el poate institui justiţia socială sau fraternitatea”.

„Îmi displace faptul că oferta electorală pretinde acest tip de exclusivitate astăzi, pentru că ceea ce lipseşte de multe ori e dialogul dintre idei şi ideologii. Am anticipat România de acum atunci. Toate excesele opresiunii fostului regim au fost refulate în excese de libertate ale noii lumi. E necesară o perioadă de echilibru, de aşezare. Adică, România să părăsească discursul tranziţiei şi să înceapă să crească aşa cum este: ca o ţară independentă, depăşind carenţele în formarea unui capitalism românesc coerent, fără a accelera conflictele dintre stat şi mediul privat şi reuşind să stimuleze cooperarea dintre ele”, a punctat fostul preşedinte al României.