„Fără o majorare de capital, eventual după modelul Electrica, care să-i aducă resursele financiare necesare pentru investiţii, IOR Bucureşti nu va face faţă competiţiei din domeniile sale de nişă”, a declarat o sursă apropiată companiei, pentru ECONOMICA.NET.
În cazul Electrica, statul a a aplicat prima oară cu succes metoda majorării de capital prin care a acceptat diminuarea pachetului său de acţiuni sub pragul de 50%. Oferta a adus companiei 435 de milioane de euro şi acum ar putea să-şi răscumpere măcar una dintre filialele privatizate de nevoie şi în grabă acum 10 ani.
La rândul său, însă, fără investiţii, IOR Bucureşti (Întreprinderea Optică Română, simbol bursier IORB), producătorul român tradiţional de aparatură optică militară şi civilă, ar putea fi scos curând din competiţie de concurenţa externă, din cauza neputinţei acţionarului majoritar, Ministerul Economiei, de a-i asigura finanţarea dezvoltării.
Ministerul Economiei are peste 86% din acţiunile IORB, iar ceialţi acţionari relevanţi sunt două fonduri puternice de investiţii, care nu s-au remarcat, însă, prin finanţarea companiilor din portofoliiile lor: SIF Muntenia (SIF4, 7,9% din acţiunile IORB) şi Fondul Proprietatea (FP, 2,8%).
Compania este cotată pe piaţa Rasdaq a Bursei de Valori Bucureşti (BVB) la o valoare de peste 30 de milioane de lei, dar ultima tranzacţie a avut loc în aprilie.
IORB supravieţuieşte încă datorită exporturilor şi în ciuda scăderii comenzilor de stat, inclusiv ale celor militare. Exportul aduce peste 11 milioane de lei din cifra de afaceri de peste 13,8 miliane de lei din 2013, dar compania nu a rămas anul trecut decât cu un profit net de 30.662 de lei, potrivit raportului anual trimis la BVB.
Şi încă nu este sigur dacă IORB nu a ajuns pe plus ca urmare a vânzării unor active sau a recuperării unor creanţe mai vechi, căci rezultatul de exploatare a fost negativ: pierderi de peste 4,7 milioane de lei în 2013. „Alte venituri financiare au acoperit cheltuielile totale de peste 23 de milioane de lei.
Salariile au costat peste 12,3 milioane de lei, dar asta nu înseamnă decât că cifra de afaceri este mică, fiind normal ca specializarea personalului să fie costisitoare.
Cheltuielile de cercetare dezvoltare efectuate în exercițiul financiar 2013 au fost de 1,4 milioane de lei, din care 527.700 lei atrași de la buget prin trei proiecte.
Ce face IOR
Catalogul IOR Bucureştieste pare impresionant.
Problema este că pentru produsele civile este nevoie de o strategie de marketing specială, iar produsele militare din portofoliu sunt încorporate în echipamente integrate, ceea ce presupune realizarea de colaborări a căror perfectare este dificil de obţinut. Iar sistemul de sănătate şi cel de învăţământ nu prea mai cere microscoape.
Totuşi, IORB are propriile sale produse vândute bine pe piaţa extern, printre care dispozitive moderne de „ţintire termală şi pe timp de noapte”. Lunetele vândute în SUA, aparatura de măsură şi control şi componentele optice vândute în Germania au asigurat peste 73% din veniturile totale în 2013 şi era prevăzut să acopere 64% în acest an.
Compania vinde lunete de vânătoare şi are printre concurenţi nume sonore precum Swarovski (Austria), Leupold şi TASCO (S.U.A.), Nikon (Japonia) şi Zeiss (Germania). Pe piaţa lunetelor tactice concurenţii IOR se numesc Schmidt&Bender (Austria), Leupold, Nightforce, Millett şialte firme americane.
IORB a fost înființată în 1936 și este „singura societate autohtonă cu tradiție în proiectarea și realizarea de aparatură opto-mecanică”, potrivit propriei prezentări. În 1941 a fost militarizată și a lucrat cu precădere pentru armată. După 1949, la IOR s-au produs primele lentile de ochelari, în 1951 a fost realizat primul microscop didactic. Alte date mai curând pitoreşti spun că, în 1954 a fost produs – primul aparat foto. Aparatul s-a numit „Optior”, dar din 1965, i s-a schimbat numele în „Orizont Amator”.
Dezvoltare blocată
IOR se află în situaţia contradictorie de a-şi asigura „competitivitatea produselor” prin măsuri de reducere a cheltuielile tehnologice şi de salarii şi, pe de altă parte, de a deplânge lipsa „potenţialului financiar” pentru modernizarea tehnologiei, dar şi pentru „atragerea, formarea și stimularea personalului tânăr”. În schimb celmai recent program de restructurare prevedea concedierea altor 100 de angajaţi.
Cum, însă, printre planurile oficiale ale companiei nu există, însă, şi o majorare de capital printr-o ofertă de vânzare de acţiuni noi, ce altceva se poate face, astfel încât IORB să nu repete istoria altor glorii ale industriei româneşti, care au pierdut teren în domeniul lor până la desfiinţare, în absenţa resurselor de investiţii?
Oficialii companiei nu au răspuns nici la această întrebare a ECONOMICA.NET şi nici la altele ci, conform celor mai bune practici de guvernanţă corporatistă ne-au trimis la biroul de presă al acţionarului majoritar.
„Dacă va fi pregătită cum se cuvine, compania ar putea fi privatizată prin bursă, ca Electrica, astfel încât statul să-şi păstreze un pachet de control, având în vedere că IOR este furnizor al Armatei Române şi al sistemului sanitar. Ar putea fi păstrat profilul de activitate, în schimb, investitorii financiari ar putea veni cu resursele de care compania are nevoie”, a mai spus sursa citată.
Spre deosebire de Electrica, IORB nu are un cvasimonopol asupra unui sector. Dimpotrivă rapoartele sale invocă faptul că „piața internă, fiind deschisă, este vulnerabilă din punct de vedere al concurenţei, al creșterii nivelului calitativ și costului mai redus al produselor (importate, n.r.), la care participă furnizori externi cu un mare potențial economic și financiar”.
Managementul companiei recunoaşte, în raportul citat, că creșterea investițiilor în modernizarea tehnologiei constituie este „un factor hotărâtor în reducerea riscului de piață prin creșterea calității produselor, cu efecte pozitive în rezultatele financiare”.
Deocamdată, pentru a avea oarecari resurse de investiţie, ca să facă faţă situaţiei, IOR reducerea salariile, dar se plânge că nu are specialişti tineri, Reduce şi consumurile tehnologice, nu doar prin eliminarea risipei ci şi prin restrângerea activităţii.
Iată punctele slabe recunoscute de managementul companiei în raportul acesteia pe anul trecut:
„- avem echipamente și aparatură în dotare cu uzură relativ mare, fizică și morală, ceea ce generează productivitate redusă;
– avem încă un sistem informațional insuficient dezvoltat;
– deținem tehnologii și utilități energofage;
– nu am reușit modernizarea tehnologiilor aplicate datorita lipsei de fonduri pentru
investiții;
– avem un grad redus de utilizare a capacităților de producție;
– avem o rețea proprie de distribuție redusă la un singur magazin în București;
– avem o pondere redusă a personalului tânăr, ceea ce va avea implicații asupra
asigurării în perspectivă cu personal specializat;
– lipsa potențialului financiar de atragere, formare și stimulare a personalului tânăr;
– am pierdut un număr mare de personal specializat în anii anteriori datorită
modificărilor de natură organizatorică și reducerii nivelului de activitate”.
Sunt slăbiciuni care au nevoie de capital proaspăt. Acţionarul majoritar este Statul român.