Funcţionând cu combustibil solid, „aceasta este o rachetă antirachetă şi antiaeriană care poate fi folosită împotriva elicopterelor, avioanelor de luptă şi avioanelor fără pilot„, a declarat generalul Dehghan, în cadrul unei ceremonii.
Televiziunea a difuzat imagini cu uzina, circa şase dispozitive expuse, precum şi imagini de arhivă ale testului de rachetă, anunţat în aprilie 2011. Este vorba despre o versiune îmbunătăţită a Sayyad-1, o rachetă sol-aer de apărare aeriană cu două etaje, capabilă, potrivit Teheranului, să ating ţinte la altitudine medie şi să dejoace bruiajele electronice.
În septembrie, forţele armate au prezentat 30 de rachete balistice de tip Sejil şi Ghadr cu o rază de acţiune anunţată de 2.000 de kilometri, teoretic capabile să atingă Israelul şi bazele militare americane din reigune.
Iranul şi-a dezvoltat în ultimii ani programul balistic, fabricând numeroase rachete cu raze de acţiune diferite.
Teheranul asigură că acestea nu au vocaţie ofensivă, ci servesc doar asigurării apărării sale, în timp ce Statele Unite şi Israelul agită spectrul unei acţiuni militare pentru a descuraja Iranul să se doteze cu arma atomică.
Moscova a încheiat în 2007 un contract de livrare de S-300, capabile să intercepteze în zbor avioane sau rachete, cu o valoare de 800 de milioane de dolari.
Dar acesta a fost anulat în 2010 de către Rusia, care a aplicat în acest fel o rezoluţie ONU privind noi sancţiuni împotriva Teheranului din cauza programului său nuclear controversat.