Isar: Avem bogăţii, dar de ele profită alţii. INTERVIU

1) Care este modalitatea exactă prin care se vor transforma oraşe ale României în clustere zonale? De unde banii, exemple concrete de firme care ar susţine proiectul, cum se transpune sprijinul statului?

Primul pas al oricărei initiaţive de acest gen este identificarea sectoarelor de interes şi cu potenţial ridicat de creştere într-o anumită zonă, lucru pe care noi l-am făcut deja prin anunţarea polilor de creştere.

Această etapă este urmată de aducerea la aceeaşi masă a tuturor factorilor interesaţi: companii, autorităţi locale şi judeţene, unităţi de învăţământ. În anumite zone, există deja companiile interesate, un exemplu fiind Cluj-Napoca, unde există inclusiv o asociaţie a companiilor din domeniul IT. În altele autorităţile locale sunt cele care au făcut primii pași, precum Iaşiul, unde se promovează foarte hotărât proiectul Spitalului Regional de Urgenţe.

Iată deci că există factori cu care se poate conlucra şi a căror dezvoltare o putem accelera prin realizarea unor asemenea clustere. Sprijinul statului se transpune, în primul rând, prin facilitarea contactelor între factorii interesaţi, facilitare care se poate manifesta la diferite grade de intensitate. Poate fi vorba de conlucrarea cu unităţile de învăţământ pentru a modifica partea de curricullă a acestora, astfel încât să răspundă la exigenţele angajatorilor din clustere, sau de acces mai uşor la fonduri europene pentru transfer de know-how, şi lista poate continua.

Bineînţeles, multă lume întreaba direct „câţi bani le veţi da acestor companii, direct sau prin scutiri de taxe?”, însă nouă ni se pare o abordare greşită. Statul nu trebuie să arunce cu bani într-un domeniu sau altul, în primul rand pentru că nu-i are, şi, în al doilea rând, pentru că „industrializarea de stat” nu prea mai funcţionează niciunde, cu excepţia a unul – două sectoare (energie, infrastructură). Aceasta nu înseamnă, însă, că pe anumite tronsoane nu se pot disponibiliza fonduri pe activităţi clar focusate, precum susţinerea activităţilor de export, facilitarea contactelor şi a prezenţei companiilor româneşti la evenimente străine de importanţă pentru anumite domenii etc. Ministerul nostru are în administrare un buget de participare la târguri, însă aceste participări nu aduc întotdeauna mari beneficii, şi ar avea nevoie de un anumit grad de focusare, pe care concentrarea pe promovarea acestor clustere l-ar putea aduce.

2) S-a încheiat parteneriatul comercial strategic cu China. Ce prevede el mai exact? Cum se pot îmbunătăţi schimburile comerciale bilaterale şi cum atragem investiţii mari chinezești la noi?

Cu China este în lucru un acord pe partea de infrastructură. Relaţiile comerciale şi atragerea de investiţii, nu doar din China, se vor dinamiza în momentul în care şi partea română va da dovadă de seriozitate iar proiectele mari vor fi pregătite la nivelul la care să fie acceptabile pentru un investitor serios.

3) Ce s-a demarat în vederea constituirii acelor business angel care să investească în economie?

Nu sunt sigur că statul trebuie să se implice foarte tare în constituirea de business angels, în fond şi la urma urmei aceştia sunt factori privaţi, care acţionează pe baza unor acumulări de capital privat, făcute exclusiv în nume propriu. Însă, în mod cert, va trebui să fim mai energici în a comunica investitorilor privaţi, autohtoni sau veniţi din străinătate, oportunitățile de investiţii care există în România.
 

4) Cum se vor alege acei consilieri comerciali tineri care să promoveze prin lume produsele româneşti? Care e profilul lor şi cine îi selectează?

Funcţia de Voluntar în Relaţii Economice Internaţionale (VREI) va fi deschisă persoanelor între 21 și 28 de ani, care doresc să câştige experienţă în economie şi comerţ internaţional şi care deţin un set important de abilităţi. Selecţia va fi organizată de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi va fi competitivă, transparentă şi publică, contribuind la construirea prestigiului proiectului VREI. În acest moment este în curs de înfiinţare fundaţia VREI, care va derula în parteneriat cu Ministerul Economiei activităţile necesare pentru a dezvolta această reţea. Totodată, este de reţinut faptul că costurile pentru întreţinerea acestei reţele nu vor fi suportate din bugetul de stat.

5) Cum transformăm economia şi exporturile României în una/unele de valoare adăugată mare?

Este adevărat că, în acest moment, foarte mulţi dintre producătorii români se află în partea cea mai de jos a lanţului de producători, iar activităţile de prelucrare sunt cele de nivel scăzut şi care deci nu aduc mari beneficii. De foarte multe ori activitatea de prelucrare realizată în România pe o anumită materie primă, este doar un „preview” pentru activitatea mult mai complexă de prelucrare realizată pe acelaşi material în străinătate. Practic, noi exportăm oportunităţile de creştere către alte naţiuni. Din acest punct de vedere, faptul că avem multe resurse şi bogăţii naturale nu ne-a ajutat întotdeauna: le avem la dispoziţie în abundenţă (şi aici mă refer atât la materii prime cât şi la capitalul uman), aşa că nu există mare presiune să eficientizăm, dar în continuare ne mulţumim cu activităţi de prelucrare primară, în continuare ne mulțumim să facem outsourcing.

Toată strategia noastră legată de apariţia acestor poli de creştere urmăreşte tocmai acest aspect, crearea unor lanţuri de producători care să acopere cât mai mult din fiecare verigă a lanţului de producţie, pe câteva sectoare de producţie cu potenţial mare. Este mult mai simplu să faci concentrări şi să creezi conexiuni între agenţi economici, care să acopere tot acel lanţ al producătorilor, tot ciclul de producţie, decât sa încerci să mergi cu politici ineficiente gen alegerea unor „câştigători” la modul individual.

Totodată, explorăm posibilitatea de a disponibiliza mai multe fonduri, structurale sau de alt gen, către lanțurile de producători integrați, şi în general către producătorii cu valoare adăugată mare şi de asemenea încercăm, prin intermediul noii legi a IMM-urilor, să creăm mai multe oportunităţi pentru structurile gen incubator de afaceri.

6) Cum recâştigăm piaţa Rusiei unde, acum, suntem aproape inexistenţi?

Nu doar piaţa Rusiei lipseşte României din portofoliu ci şi America Latină, cu o populaţie de jumătate de miliard şi un dinamism economic de invidiat. Soluţiile utilizate se vor baza atât pe dorinţa agenţilor economici de a colabora, cât şi pe brokerii de relaţii şi oportunităţi.