„Tărăboiul acesta care este efectiv exagerat, l-am văzut şi într-un jurnal de astăzi, cu deprecierea cursului. Leul nu s-a depreciat în ultimele luni. S-a apreciat în vară de pe la 4,76 la 4,72 (de lei pentru un euro – n.r.) şi apoi s-a dus spre 4,75. Deci e mai rău decât o exagerare să spunem „leul e în fundul prăpastiei” sau aşa mai departe. În ceea ce priveşte evoluţia leului faţă de dolar, nu putem să ţintim două lucruri şi nici să ne uităm în zeci de părţi cât am vrea. Este vorba de o apreciere a dolarului şi o depreciere a monedei euro. În contexul unui război comercial în toată regula cu componente de război valutar. Deci ea în mod normal constituie o preocupare, dar nu prea avem că se facem. Cu euro nu putem să influenţăm noi evoluţia cursului euro faţă de dolar”, a spus Mugur Isărescu.
El a menţionat că dacă am asistat la o deprecierea mai sensibilă în zona noastră acesta a fost a forintului unguresc şi a zlotului polonez.
„Dacă luăm bază 2018 leul s-a depreciat faţă de euro cam cu 3%, iar forintul cu 8% şi zlotul cu vreo 4-5%. Deci aici întrebarea este următoarea. Ne permitem să apreciem leul faţă de forint în condiţiile în care avem deficite comerciale mai ales pe partea de produse agricole cu Ungaria? Acesta nu este o sugestie. Atenţie! Este o întrebare. Un singur lucru cred că nu ne putem permite, să mai mai continuăm cu marota asta că la orice mişcare a cursului de un ban în sus, în jos, a venit sfârşitul lumii. Cred că trebuie să lăsăm cursul şi piaţa să funcţioneze”, a spus Mugur Isărescu.
Conform guvernatorului, leul „s-a plimbat” în această vară într-o marjă mai mică de 1%.
El a spus că în ceea ce priveşte balanţa contului curent sunt semne de uşoară ameliorare în sensul că dinamica importurilor a mai slăbit. Isărescu a menţionat că există o deteriorare la servicii, un sector care în trecut au a avut o contribuţie importantă în prima parte anului când a compensat soldul negativ al balanţei comerciale.
El a declarat că o depreciere a cursului nu poate să echilibreze situaţia balanţei contului curent. Pentru ajustarea deficitului de cont curent este nevoie de o combinaţie de măsuri monetare şi fiscale, şi, în măsura în care se poate, reforme structurale.