Isărescu: Menţinerea stabilităţii financare nu este un moft. Relaxarea fiscală fără stabilitate este o păcăleală
‘Definiţia (stabilităţii financiare – n.r.) ne arată că stabilitatea financiară este un bun public, iar insistenţa noastră de păstrare a stabilităţii financiare nu este câtuşi de puţin un moft. Economia de piaţă nu poate funcţiona corect şi se prăbuşeşte dacă stabilitatea financiară nu este asigurată. Foarte importantă este coordonarea politicilor macroeconomice şi a instituţiilor care au rol macroprudenţial pe diferite segmente: economic, social…etc.’, a explicat marţi guvernatorul BNR în cadrul conferinţei de prezentare a Raportului asupra Stabilităţii Financiare.
În acest context, Isărescu a menţionat că şi relaxarea fiscală, pusă în contrapondere cu macrostabilitatea, reprezintă un non-sens. ‘Dacă relaxarea fiscală se face în condiţiile nepăstrării unei macrostabilităţi, este o păcăleală, pentru că dai ceva cuiva, celor care beneficiază de reduceri de impozite şi apoi taxezi întreaga societate prin inflaţie, prin dobânzi mai mari, depreciere de curs şi, poate cel mai grav, prin arierate la plăţile bugetare, care sunt tot o taxă, netransparentă şi greu de cuantificat’, a mai spus Isărescu.
Şeful băncii centrale a arătat că şi la nivel european a fost expusă, de către şeful băncii centrale a Germaniei, ideea că stabilitatea macroeconomică nu poate fi asigurată doar de banca centrală, scrie Agerpres.
‘La noi există încă multe neînţelegeri legate de macrostabilitate. Uneori se promovează ideea că este un fel de lux pe care noi, românii, nu ni-l putem permite. Se pune în contrapondere stabilitatea financiară cu creşterea economică. S-a avansat ideea că pentru o creştere economică rapidă, să lăsăm macrostabilitatea pentru că nu avem nevoie de ea. Nu este adevărat!’ a spus Isărescu.
Pe de altă parte, guvernatorul BNR a menţionat faptul că stabilitatea preţurilor nu garantează stabilitatea financiară, dovedit şi de criza financiară. Potrivit lui Isărescu, instabilitatea financiară poate să distrugă în ambele părţi stabilitatea preţurilor, fie prin deflaţie, fie prin împingerea în extrema unei inflaţii, dacă eventualele costuri ale asanării financiare sunt foarte mari, determinând deficite bugetare şi datorie publică mare.