Ministrul afacerilor externe, Gunnar Bragi Sveinsson, a precizat într-un comunicat că a transmis această decizie Letoniei, ţară care deţine preşedinţia semestrială a Consiliului UE şi care a informat Comisia Europeană.
„Interesele Islandei sunt mai bine servite în afara Uniunii Europene”, a scris ministerul pe site-ul său.
Un guvern de stânga a depus candidatura într-o perioadă când o gravă criză financiară a zdruncinat încrederea cetăţenilor în instituţiile lor, stârnind dorinţa de a adera la zona euro după căderea valorii coroanei, aminteşte AFP.
Dar o întrebare rămâne fără răspuns: cum poate fi eliminat decalajul dintre Bruxelles şi Reykjavik asupra cotelor de pescuit, un pilon al economiei islandeze. Această problemă spinoasă nu a fost discutată niciodată în cursul negocierilor, între iunie 2011 şi ianuarie 2013.
Imediat după venirea sa la putere în aprilie 2013, partidul de centru-dreapta a pus capăt discuţiilor.
Partidul progresului (centrist şi agrar) al primului ministru Sigmundur David Gunnlaugsson se opune feroce UE, în timp ce Partidul Independenţei (conservator, apropiat de mediile de afaceri), mai divizat, a încercat să impună ideea unui referendum ce nu a avut loc.
Islanda a declarat că vrea să menţină „relaţii şi o cooperare strânse” cu UE, cu care ţara este legată prin intermediul Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) şi Convenţia Schengen, care permite libera circulaţie a persoanelor.