Italia, în linia întâi a crizei datoriilor de stat, după salvarea băncilor spaniole

„Italia este urmărită atent, ceea ce nu se va schimba după acordul cu Spania. Asta nu înseamnă că Italia va fi atacată, ci că investitorii vor fi foarte atenţi la orice informaţie înainte de a decide dacă vor cumpăra sau vor vinde obligaţiuni italiene”, comentează pentru Bloomberg un analist de la Glendevon King Asset Management, din Londra.

Italia are o datorie de stat de peste 2.000 miliarde euro, a treia din lume ca procent din PIB după Grecia şi Japonia. Trezoreria italiană este nevoită să vândă obligaţiuni şi titluri de peste 35 miliarde euro în fiecare lună.

Ministrul spaniol al Economiei, Luis de Guindos, a anunţat sâmbătă că va solicita un ajutor de 100 miliarde euro de la zona euro pentru a sprijini sistemul bancar, care se clatină sub povara unor credite neperformante de peste 180 miliarde euro acumulate în urma prăbuşirii pieţei imobiliare.

Temerile privind băncile şi finanţele publice din Spania au împins în luna mai costurile de finanţare ale statului la noi recorduri. Neîncrederea din pieţe a provocat şi creşterea dobânzilor Italiei.

„Problema Italiei este că există în permanenţă percepţia că s-ar putea duce după Spania. Nu este suficientă diferenţiere în pieţe. E clar ca lumina zilei şi a fost întotdeauna că situaţia Spaniei este mult mai gravă decât a Italiei. Asta nu a apărat Italia de efecte de revărsare din Spania”, potrivit unui analist d ela Spiro Sovereign Strategy, Londra.

Moneda euro s-a apreciat luni pe pieţele asiatice, datorită ajutorului convenit în weekend pentru băncile spaniole. Moneda unică europeană a urcat la Tokyo cu 0,9% faţă de dolar, la 1,263 dolari/euro.

Indicii bursieri din Asia au înregistrat de asemenea creşteri importante, cu MSCI Asia Pacific în urcare cu 1,7%.

Italia este în grafic pentru atingerea ţintei de deficit bugetar pentru acest an, de 3% din PIB, iar guvernul a trecut deja pe excedent în cazul balanţei care exclude serviciul datoriei de stat. Astfel, datoria de stat a Italiei ar putea trece în curând pe scădere, după ce a atins vârful la aproximativ 120% din PIB.

Şomajul este de 10,2% în Italia, mai puţin de jumătate faţă de nivelul de 24% din Spania, iar economia italiană nu a trecut prin prăbuşirea pieţei imobiliare, astfel că băncile din peninsulă sunt relativ stabile.

Anul trecut, deficitul bugetar al Italiei a fost de 3,9% din PIB, mai puţin de jumătate faţă de cel al Spaniei.

Pe de altă parte, serviciul datoriei de stat suportat de guvernul de la Roma este de peste două ori mai ridicat faţă de cel plătit de Spania, situaţie gravă într-o ţară unde creşterea economică a fost sub media UE pentru mai bine de 10 ani.

Economia italiană se va contracta în acest an cu 1,7%, iar cea spaniolă cu 1,6%, estimează Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Italia este percepută în mod normal drept un debitor mai riscant decât Spania, în principal din cauza gradului ridicat de îndatorare, însă trendul s-a inversat de la începutul acestui an, odată ce pieţele au început să înţeleagă cât de serioase sunt problemele din sistemul bancar spaniol, iar guvernul s-a văzut nevoit să ridice ţinta de deficit bugetar.

Totuşi, randamentul Italiei pentu obligaţiunile cu maturitatea la 10 ani a urcat în luna mai peste pragul de 6% pe pieţele secundare, iar spread-ul faţă de bund-urile germane de referinţă era de 5,47 puncte procentuale pe 1 iunie.

Maria Cannata, directorul general al agenţiei care administrează datoria de stat în Italia, a declarat săptămâna trecută că în ultimele luni licitaţiile de titluri de stat au atras tot mai puţini investitori străini, notând că guvernul s-ar putea finanţa şi la dobânzi de până la 8%.

Trezoreria italiană depinde astfel în mare măsură de băncile locale, care s-au finanţat masiv la începutul anului prin operaţiunile de refinanţare ale Băncii Centrale Europene.