Renzi acuză centralele sindicale că ‘apără doar bătălii ideologice şi nu (se ocupă de) problemele oamenilor’, iar lidera CGIL îl atacă pe premier, acuzându-l că ‘are în minte modelul (Margaret) Thatcher’, fosta Doamnă de Fier a Marii Britanii, scrie Agerpres.
Prima salvă a fost lansată de Susana Camusso, secretara generală a CGIL. ‘Şeful guvernului se gândeşte prea mult la modelul Thatcher’, a spus ea, criticând reforma muncii avută în vedere de Renzi. Răspunsul premierului, de o duritate fără precedent, nu s-a lăsat aşteptat: ‘Dumneavoastră apăraţi ideologiile, nu persoanele’.
Originea şi cheia acestei confruntări o reprezintă faimosul articol 18 din Statutul muncitorilor care limitează serios concedierile şi se referă la firme cu mai mult de 15 angajaţi. Rigiditatea de pe piaţa muncii face ca majoritatea companiilor din Italia, care dau de lucru la peste 80% dintre lucrători, să aibă mai puţin de 15 angajaţi. Astfel, au apărut două clase de lucrători, în care au mai multe drepturi şi sunt mai bine protejaţi funcţionarii publici şi angajaţii companiilor cu peste 15 lucrători. Dar această rigiditate blochează investiţiile străine. De fapt, de ani de zile, investiţiile străine în Italia sunt aproape zero, scrie ABC.
La cererea Bruxellesului şi a Băncii Centrale Europene, Matteo Renzi trebuie să flexibilizeze codul muncii şi, prin urmare, să modifice sau să elimine articolul 18. Însă sindicatele şi o parte dintre membrii propriului partid s-au revoltat. Susana Camusso a ajuns chiar să spună că ‘cine vrea să elimine articolul 18 anulează de fapt libertatea lucrătorilor’.
Totodată, sindicatele au ameninţat cu proteste şi cu o grevă generală, în timp ce o parte din membrii partidului lui Renzi îl sfidează şi-l atacă. ‘Va urma o luptă’, i-a spus fostul secretar al PD şi rival la alegerile primare din partid, Pierluigi Bersani, politicianul cel mai vizibil în revolta din rândurile PD.
Momentan, ultimul cuvânt i-a aparţinut lui Renzi. ‘Întreb şi eu acum sindicatele care protestează împotriva noastră: unde eraţi în toţi aceşti ani în care s-a produs cea mai mare nedreptate, între cei care au de muncă şi cei care nu au; între cei care sunt angajaţi pe durată nedeterminată şi cei care au posturi temporare?’ În fond, comentează ABC, Renzi acuză sindicatele de imobilism şi de faptul că s-au preocupat îndeosebi de cei care au deja un loc de muncă asigurat.