Timpul presează, pieţele se îngrijorează, iar ţara supraîndatorată şi aflată în recesiune întârzie să adopte decizii urgente şi dificile, însă niciun scenariu nu prevalează imediat.
Adevăratul învingător al scrutinului de duminică şi luni, fostul umorist Beppe Grillo, a cărui Mişcare Cinci Stele (M5S) a cristalizat votul de protest obţinând un sfert din buletinele introduse în urne, a refuzat ferm un acord asupra unui program comun de reforme concrete (tăieri ale cheltuielilor de natură politică, măsuri destinate şomerilor şi muncitorilor săraci) care i-a fost propus de liderul stângii.
Grillo a mers mai departe, caricaturizându-l pe Pier Luigi Bersani, pe care l-a catalogat drept „un zombi”, pe blog, acuzându-l că îi „hărţuieşte politic” alegătorii, prin încercarea de a-i atrage în tabăra sa.
Beneficiind de o majoritate solidă în Camera Deputaţilor, coaliţia lui Bersani este minoritară în Senat şi ar avea nevoie să primească fie susţinerea M5S, care are 54 de mandate în această Cameră, fie a coaliţiei de dreapta a lui Silvio Berlusconi, pentru a trece de testul unui vot de încredere iniţial ce permite unui guvern să intre în funcţiune.
Il Cavaliere s-a declarat dispus să îi ofere, în anumite condiţii, o susţinere lui Bersani, o ipoteză pe care activiştii de stânga şi anturajul liderului stângii o resping cu fermitate.
Nici Il Cavaliere şi nici Grillo nu intenţionează, în schimb, să încheie o alianţă între ei.
„Beppe Grillo va fi cel care va decide dacă vrea noi alegeri sau nu. El are un rol central, mingea se află în terenul său”, a apreciat Roberto D’Alimonte, un profesor de ştiinţe politice.
Colorând şi mai mult scenariul italian, numeroşi activişti M5S l-au contestat pe Beppe Grillo atunci când acesta a respins în mod aprioric un acord cu stânga.
Într-o încercare de a calma îngrijorarea la nivelul Uniunii Europene (UE), preşedintele italian Giorgio Napolitano a promis joi, în cursul unei vizite în Germania, că peninsula „îşi va asuma responsabilităţile şi partea sa de sacrificiu” în vederea construcţiei europene. El a recunoscut, totuşi, că „nu există posibilitatea unei accelerări” a formării unui guvern, care are de aşteptat până la jumătatea lui martie.
Îniante de aceasta, Constituţia italiană prevede o fază exploratorie, în cursul căreia preşedintele primeşte diverse partide la consultări pentru a vedea dacă poate fi formată o majoritate.
Rezultatul alegerilor italiene a provocat stupoare şi jenă în UE, în general, dar şi în Germania, principala promotoare a austerităţii.
El a relansat, totodată, dezbaterea asupra politicilor de austeritate promovate de Bruxelles şi Berlin, care reclamă o continuare a eforturilor bugetare din partea unor ţări fragilizate membre ale zonei euro.
„Un singur lucru este clar după alegeri, şi anume acela că Italia are o majoritate împotriva (cancelarului german Angela) Merkel”, scrie cotidianul berlinez Tagesspiegel, citând un jurnalist italian.
Pieţele financiare au dat totuşi dovadă de o rezistenţă surprinzătoare, convinse de faptul că se va forma o coaliţie care să guverneze ţara.
„Piaţa a învăţat să suporte acest sentiment de incertitudine politică din zona euro”, a apreciat Renaud Murail de la Barclays Bourse.
În opinia profesorului Guglielmo Meardi de la Warwick Business School, „Italia, obişnuită cu instabilitatea parlamentară”, ar trebui să fie în măsură „să se menţină în direcţia bună până la toamnă, pentru a organiza noi alegeri atunci, în acelaşi timp cu Germania”.
„După această dată, având în vedere că nu mai sunt programate alegeri (în ţări importante UE, după cele franceze, germane şi spaniole), va fi posibil să aibă loc discuţii mai serioase între principalele ţări din zona euro asupra guvernanţei economice în Europa”, a conchis Meardi.