Italia şi unele state est-europene s-au opus numirii lui Timmermans la conducerea CE (premierul polonez)

Economica.net
01 07. 2019
frans_timmermans_46235100

Potrivit lui Morawiecki, divergenţele între liderii europeni sunt încă foarte profunde şi în opinia sa nu este sigur că marţi dimineaţă, când se reia summitul european suspendat luni, se va ajunge la un acord privind nominalizările pentru posturile-cheie în UE.

El a insistat că este necesar un compromis şi a deplâns încercările de a se impune decizii statelor reticente faţă de unele propuneri avansate, estimând că astfel de procedee nu fac decât să submineze coeziunea viitoare a blocului comunitar.

În urma discuţiilor purtate de Franţa, Germania, Spania şi Olanda a fost avansată o soluţie de compromis pentru împărţirea principalelor posturi de conducere în instituţiile europene, prin care olandezul Frans Timmermans (S&D) ar urma să preia preşedinţia Comisiei Europene, Manfred Weber (PPE) pe cea a Parlamentului European, şefia diplomaţiei europene ar reveni liberalilor pentru daneza Margrethe Vestager sau belgianul Charles Michel, iar bulgăroaica Kristalina Gheorghieva (PPE) ar prelua preşedinţia Consiliului European, aceasta din urmă fiind însă infirmată de premierul bulgar Boiko Borisov.

Însă propunerea ca Timmermans să devină preşedinte al Comisiei Europene este contestată atât de unii populari europeni, cât şi de către ţările central-europene din Grupul de la Vişegrad, în special Polonia şi Ungaria.

”Frans Timmermans nu este un candidat al compromisului. Frans Timmermans este evident un candidat care divizează Europa şi cu siguranţă că el nu înţelege Europa Centrală”, a declarat premierul polonez Mateusz Morawiecki.

Guvernul de la Varşovia a avut numeroase dispute cu Timmermans pe tema situaţiei statului de drept în Polonia, Comisia Europeană activând împotriva acestei ţări articolul 7 din tratatul UE.

Viitorul preşedinte al Comisiei Europene va fi desemnat de liderii europeni printr-un vot prin majoritate calificată, el având nevoie de susţinerea a cel puţin 21 din cele 28 de state, care trebuie în plus să însumeze cel puţin 65% din populaţia UE.