Japonia importă cea mai mare parte a resurselor sale de energie, aprovizionându-se în special din Orientul Mijlociu, Australia şi Statele Unite. Strategia Guvernului prevede reducerea cărbunelui şi a gazelor naturale lichefiate sub 40% din mixul energetic până în 2030, de la peste 60% în prezent. Dar analiştii susţin că ritmul înregistrării obiectivului este pre lent.
„Modul de gândire al autorităţilor nipone este că trebuie importată energie deoarece ţara nu are resurse energetice. Dar cu dezvoltarea tehnologiilor din domeniul energiei regenerabile, cred că această opinie nu trebuie să fie adevărată”, a declarat Rystad pentru Reuters.
Conform datelor Rystad, până în 2060 Japonia ar putea avea suficientă energie dacă generarea energiei ar proveni din energia solară (45%), eoliană (30%), hidro (5%), biomasă (5%) şi combustibili sintetici lichizi (15%).
„Tot ceea ce trebuie să facă Japonia este să continue să instaleze tot atât de multe capacităţi de energie solară cum a făcut înainte de 2020. Din 2014, autorităţile nipone au instalat între 10 şi 12 gigawaţi (GW)”, explică Rystad.
Anul trecut, Japonia a instalat noi capacităţi de energie solară de aproximativ 4 GW, nivelul total ajungând la 87 GW, al treilea cel mai mai ridicat din lume după China şi Statele Unite.