‘Working for the Few: Political capture and economic inequality’ arată că, în condiţiile în care 46% din bogăţia lumii se adună în mâinile unei minorităţi, acest nivel de inegalitate fără precedent ameninţă cu ‘perpetuarea diferenţelor dintre bogaţi şi săraci până ce acestea vor deveni ireversibile’.
Raportul Oxfam, publicat luni, în săptămâna în care va avea loc Forul economic mondial de la Davos, la care se vor analiza cele mai îngrijorătoare probleme cu care se confruntă lumea, arată că jumătate dintre cei mai săraci locuitori ai planetei dispun de acelaşi nivel de bogăţie ca doar 85 dintre cele mai bogate persoane din lume.
În plus, 18,5 trilioane de dolari au fost semnalaţi drept nedeclaraţi sau prezenţi în bănci din ţări cu impozite mici, astfel că, de fapt, este mult mai ridicat nivelul real al concentrării bogăţiei în mâinile unei minorităţi, mai arată raportul Oxfam.
Numai anul trecut, 210 noi persoane s-au alăturat clubul miliardarilor, format de 1.426 de indivizi, care adună o bogăţie totală de 5,4 trilioane de dolari.
Oxfam critică faptul că, astfel, concentrarea masivă a resurselor economice în mâinile unei minorităţi provoacă ‘răpirea politicii’, întrucât guvernele ajung astfel să deservească o elită bogată cu ‘politici fiscale nedrepte, practici corupte şi luând cu forţa veniturile naturale ale cetăţenilor’.
În acest sens, Oxfam semnalează şi că măsurile de austeritate nu au făcut decât să adâncească breşa inegalităţii în Europa, unde averea celor mai bogate zece persoane depăşeşte costul total al măsurilor de stimulare a economiilor, aplicate în UE între 2008 şi 2010.
Creşterea inegalităţii, cu o tendinţă care nu a încetat să sporească în ultimii 30 de ani, poate avea urmări negative asupra creşterii economice şi eradicării sărăciei, precum şi să ducă la probleme sociale sporite, atrage atenţia organizaţia.
Textul raportului prezintă şi o serie de recomandări pentru reuniunea de la Davos, între care se subliniază necesitatea angajamentelor de a nu se folosi de paradisurile fiscale şi a nu da bani în schimbul unor favoruri politice şi li se cere totodată guvernelor să garanteze, din impozitele încasate, sistemele de sănătate, educaţie şi protecţie socială pentru cetăţeni.