La doi ani după lovitura de stat de la 1 februarie 2021, care a înlăturat guvernul civil condus de Aung San Suu Kyi, situaţia este o „catastrofă care se agravează”, a declarat responsabilul ONU pentru drepturile omului, Volker Turk, adăugând că armata operează în „totală impunitate”.
Într-un raport care examinează situaţia în Myanmar după primii doi ani de la lovitura de stat militară, Înaltul Comisariat al ONU pentru drepturile omului arată că cel puţin 2.940 de persoane au fost ucise, dintre care aproape 30% au murit în detenţie.
Totuşi, adevăratul număr al morţilor este probabil mult mai ridicat, recunoaşte James Rodehaver, responsabil pentru Myanmar în cadrul Comisariatului ONU, dar nici el şi nici colaboratorii săi nu au acces direct în ţara respectivă.
Potrivit acestuia, forţele armate luptă în prezent activ pe aproape 13 fronturi diferite.
„Armata este din ce în ce mai solicitată”, a declarat el într-o conferinţă de presă la Geneva.
Ea se sprijine din ce în ce mai mult pe puterea aeriană şi artilerie, cu peste 300 de lovituri aeriene anul trecut.
„Nu a existat niciodată vreun moment sau situaţie până acum ca o criză în Myanmar să fi atins o asemenea amploare în toată ţara”, a declarat James Rodehaver.
Rapoartele ONU arată că aproape 39.000 de case în toată ţară au fost incendiate sau distruse în cursul operaţiunilor militare din februarie 2022, „ceea ce reprezintă o creştere de peste 1.000 de ori” în raport cu 2021.
Armata şi forţele de ordine au recurs la 17.572 de arestări de la lovitura de stat, conform documentului.
Junta utilizează o strategie aşa-zisă a celor „patru lovituri”: restricţii la hrană, recrutări, comunicaţii şi acces la bani şi la mijloacele de subzistenţă ale adversarilor săi, a declarat Rodehaver.
„Ceea ce fac ei acum este să trateze poporul din Myanmar ca opozantul şi adversarul lor”, a declarat el. „Avem de a face cu o armată care duce un război cu propriul popor!”.
„Ei au creat cu adevărat o criză care antrenează o pierdere, un regres al tuturor drepturilor omului şi aceasta include capacitatea de bază de a trăi şi de a avea un viitor economic”, a denunţat Rodehaver.