Justiţia obligă BCR să scadă la 2% dobânda plătită de un client. Acesta pierduse iniţial la Înalta Curte

M. Toma s-a judecat timp de cinci ani cu Banca Comercială Română pe dobânda din contractele de credit ipotecar. În decembrie 2013, Curtea de Apel Piteşi i-a dat acestuia câştig de cauză în mod irevocabil, şi a constatat ca fiind abuzivă clauza prin care dobânda curentă se calculează în funcţie de dobânda de referinţă variabilă a BCR. Astfel, în loc de o dobândă de 10%, acesta va plăti sub 2% (Euribor + 1,5 puncte procentuale) pentru împrumutul luat. Pentru asta a fost nevoie de două procese, care au avut însă abordări diferite.

Printre primii români care s-a judecat cu banca

Cu mult înainte ca OUG 50/2010 să stârnească vâltoare în relaţiile dintre clienţi şi bănci, M. Toma, fost director de sucursală bancară din Piteşti, dădea în judecată BCR. Acesta a pornit procesul cu banca în 2009, pentru două credite ipotecare în euro luate în 2008. Formularea privind dobânda curentă din contract era una standard pentru împrumuturile ipotecare oferite de BCR la acea vreme: după o perioadă de un an în care dobânda era fixă, aceasta devenea variabilă după formula „dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă a BCR, care se afişează la sediile băncii”, la care se adaugă o marjă fixă, în general de 1,5 pp.

De la o dobândă de 6,85% în primul an, clientul a trecut la una de 10,5% din cel de-al doilea. Nemulţumit de această situaţie, în condiţiile în care referinţa pieţei la euro (Euribor) scădea vertiginos în debutul crizei, clientul s-a adresat Protecţiei Consumatorilor şi apoi instanţei de judecată. (Despre evoluția divergentă a celor două tipuri de dobândă puteți citi mai multe aici)

Toma considera că din formularea din contract se înţelege că dobânda de referinţă variabilă este Euribor şi nu o dobândă internă a băncii, ca cărei mod de calcul nu era prezentă nicăieri în contract.

Acţiunea pornită în 2009 cu obiectul „obligaţia de a face” a fost respinsă de Tribunalul Argeş, apoi admisă în apel de Curtea de Apel Piteşi (februarie 2010) şi a ajuns în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Între timp, apărea OUG 50/2010, care a impus băncilor să calculeze dobânzile după indicatori transparenţi şi verificabili, precum Euribor. Astfel, în contractele de credit în derulare, băncile care foloseau referinţe interne au calculat noi marje de dobândă, mai mari, în defavoarea clienţilor. În cazul BCR, marjele de 1,5 pp s-au transformat în 9-10 pp, la care se adăuga un Euribor aflat la minime istorice.

La ÎCCJ, BCR l-a angajat pe avocatul şi politicianul şi fostul ministru al Justiţiei Valeriu Stoica. Argumentele acestuia (potrivit cărora dobânda nu poate fi mică, din moment ce România se împrumută cu dobânzi foarte mari şi că un fost manager din sistemul bancar, cu experienţă în domeniu, ar trebui să înţeleagă mai bine un contract) au fost primite de magistraţii de la ÎCCJ, printre care şi Adrian Bordea, actualul preşedinte al Consiliului Suprem al Magistraturii, care a intrat în completul de judecată chiar la ultima şedinţă (martie 2011) şi a tranşat cazul în favoarea BCR.

A pornit un nou proces cu banca

„Decizia la acel moment a fost cel puţin surprinzătoare”, ne-a declarat Toma. „Instanţa spunea cumva că întâi ar trebui să demonstrăm că este abuzivă clauza de dobândă. Astfel, dacă aş dori să merg pe chestiuni procedurale, ar trebui să schimb obiectul şi să plec de la Judecătorie”, adaugă acesta.

Ceea ce a şi făcut. A modificat capetele de cerere şi a depus un nou dosar, de data aceasta cu obiectul „acţiune în constatare„, în noiembrie 2011, la Judecătoria Piteşti, prin care cerea ca instanţa să constate ca fiind abuzivă clauza de dobândă, în temeiul legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Instanţa i-a admis în parte acţiunea (iunie 2012), şi atât clientul, cât şi BCR prin avocaţii de la Nestor Nestor Diculescu Kingsten Petersen (NNDKP) au atacat decizia cu apel.

Tribunalul Argeş a decis în favoarea clientului în martie 2013 şi a decis modificarea clauzei de dobândă contractele de credit cu prevederea: „dobânda curentă aplicabilă sumei împrumutate după primele 12 luni este formată din dobânda variabilă în funcţie de indicele de referinţă EURIBOR la care se adaugă marja fixă de 1,5%”, precum şi plata unor cheltuieli de judecată de peste 10.000 de lei.

Recursul BCR la această decizie a fost respins de către Curtea de Apel Piteşti în 20 decembrie 2013, astfel că decizia a rămas irevocabilă.

Toma spune că rata la credit cel mai probabil se va înjumătăţi, după ce BCR va pune în aplicare hotărârea instanţei. De asemenea, banca va trebui să îi restituie sumele încasate în plus de-a lungul anilor.

Acesta mai spune că deşi băncile acuză că unii clienţi vor să profite de procese şi să plătescă dobânzi foarte mici la credite, în opinia sa acestea „şi-au asumat acel Euribor de la momentul acordării”, dat fiind faptul că dobânzile de referinţă, cel puţin în cazul BCR, erau apropiate iniţial de cotaţia Euribor.

„Oamenii vor să îşi plătească ratele la credite, dar la un preţ al pieţei, transparent”, spune Toma.

Aceasta nu este primul caz în care BCR este obligată de justiţie să schimbe formula de dobândă în Euribor + o marjă de 1,5% sau chiar mai mică – un exemplu, aici. Mai mult, într-un caz instanţa a decis chiar eliminarea clauzei de dobândă, potrivit prevederilor legii 193/2000 care spune că o clauză abuzivă se elimină din contract.

BCR a pierdut mai multe procese pe clauza de dobândă în ţară. Le-a câştigat, însă, pe cele patru ajunse la ÎCCJ, cele mai multe cu obiectul „obligaţia de face”.

Potrivit dicţionarelor de specialitate, „obligaţia de a face” reprezintă o „îndatorire a debitorului într-un raport de obligaţie, de a executa pentru creditor anumite fapte, lucrări sau servicii”

„Acţiunea în constatare” este o „cerere prin care reclamantul urmăreşte obţinerea prin justiţie a constatării existenţei sau inexistenţei unui drept”

Iată poziţia BCR mai jos.

„BCR respectă legea, reglementările bancare şi rolul ANPC în protecţia drepturilor consumatorilor. Nu vom da satisfacţie, însă, celor care încalcă angajamentele contractuale asumate sau încearcă, pur și simplu, să evite rambursarea creditelor. Pe baza argumentelor juridice şi economice, instanţele au dat câştig de cauză băncii în majoritatea acestor tipuri de procese. Vom contracara cu fermitate toate pretenţiile pe care le considerăm lipsite de valabilitate.

Deciziie ICCJ prin care s-au solutionat irevocabil in favoarea bancii toate cauzele ajunse la nivelul acestei instante (vizand dobanda variabila perceputa de banca) sunt foarte relevante:

– critica constatarea identitatii intre „dobanda de referinta variabila” si Euribor;

– se concluzioneaza ca atunci cand „este sesizat un diferend in legatura cu un act juridic, indiferent daca este unilateral sau bilateral, ale carui clauze sunt clare si precise, judecatorul care solutioneaza fondul trebuie sa-l aplice in litera si spiritual lui, neavand dreptul sa-I dea alt inteles; instantei nu ii este permis sa treaca peste termenii conveniti de parti in contract, interpretand gresit actul de vointa al partilor sau atribuindu-i un alt inteles;

– se concluzioneaza ca, toate clauzele din contractele supuse analizei sunt clare si exprima vointa reala a partilor care au convenit in privinta modului de determinare a dobanzii variabile”.