Justiţia română: Caz incredibil de motivare copy-paste a unui judecător într-un proces pe clauze abuzive

16 07. 2014
proces_55778090_61599000_49309300

Daniel şi Oana Moise au luat un credit de 38.500 de franci, pe 108 luni, de la Bancpost în iunie 2007. La un an după accesarea creditului, banca le-a crescut dobânda, prevalându-se de o clauză contractuală care îi dădea dreptul să modifice costurile contractului.

Soţii Moise au dat în judecată Bancpost în noiembrie 2012. Aceştia au cerut instanţei să constate că sunt abuzive mai multe clauze din contract. Tot în 2012, în martie, Alexandru Tică şi Viorica Popa au dat în judecată aceeaşi bancă, şi au cerut şi ei ca instanţa să constate că unele clauze contractuale sunt incompatibile cu legea. Ambele dosare au fost înregistrate la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În martie 2014, Tică şi Popa află că judecătoarea Mona-Marcela Prisăcaru le-a admis doar în parte acţiunea, respingând punctele esenţiale. În mai, soţii Moise primesc aceeaşi veste de la judecătoarea Lilica Viuleţ.

Soţii Moise află din motivarea judecătoarei Viuleţ că îi cheamă Alexandru Tică şi Viorica Popa, şi că au luat alt credit decât cel pe care ştiau ei că l-au luat de la Bancpost.

Judecătoare Viuleţ a ales să copieze aproape integral motivarea din cazul Tică/Popa, dată de colega sa Prisăcaru, uitând chiar să schimbe şi numele intimaţilor.

Pentru conformitate, vedeţi mai jos o parte din cuprinsul celor două hotărâri. Prima, cea din care s-a făcut copy. A doua, cea în care Viuleţ a făcut paste.

Abia mai târziu în cuprinsul motivării schimbă numărul contractului de creditare, însă păstrează aproape integral conţinutul din dosarul Tică/Popa.

Judecătoarea Viuleţ, în motivarea copiată de la colega sa din celălalt dosar, citează inclusiv hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pe care nu ştim dacă le-a parcurs vreodată, aşa cum se poate vedea din documentele ataşate.

Lilica Viuleţ a intrat în sistem, iniţial, ca auditor în justiţie la Judecătoria Câmpulung, apoi ca judecător la aceeaşi instanţă până în februarie 2013, când a fost numită judecător la Judecătoria Ploieşti, prin decret prezidenţial. Viuleţ a fost transferată la Judecătoria Sectorului 2, începând cu 1 aprilie 2014, printr-o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, de la sfârşitul lunii februarie.

Potrivit clienţilor, aceasta a judecat doar la ultimul termen din dosar, fără să ia parte la dezbaterile pe fond, unde au judecat, pe rând, alţi doi magistraţi.

Dobânda magică a soţilor Moise

Potrivit contractului de creditare, dobânda era de 5,7% în primul an de creditare, iar anexa arăta că marja de dobândă este de 0%. Din al doilea an, dobânda urma să fie egală cu „indicele de referinţă al Băncii pentru creditul de nevoi personale garantat cu ipotecă acordat în CHF” plus o marjă de 0 (zero) puncte procentuale”, conform definiţiei menţionate în „Scrisoarea de ofertă”, se arată în cererea de chemare în judecată a clienţilor.

Din al doilea an, banca a crescut dobânda la 7,85%. Printr-o clauză contractuală, banca îşi rezerva dreptul de a modifica unilateral nivelul dobânzii şi al comisioanelor. Clienţii au solicitat ca aceasta să fie declarată abuzivă, în baza legii 193/2000. Aceştia susţin că banca ar fi trebuit să calculze dobânda în funcţie de Libor 3M, referinţa pentru francul elveţian. Mai mult, după apariţia OUG 50/2010, care obliga băncile la transparentizarea costurilor de creditare, banca a emis un act adiţional aprobat tacit. Clienţii susţin că au solicitat ulterior actul adiţional de la bancă, însă costurile creditului nu erau precizate nicăieri.

În acţiunea lor, clienţii susţin că banca a încălcat şi OUG 174/2008, care spune că creditorii sunt obligaţi să calculeze dobânzile după indicatori transparenţi, iar dacă folosesc indicatori interni, aceştia trebuie să fie identici pentru toată oferta şi modul lor de variabilitate trebuie clar definit.

De asemenea, aceştia au cerut ca instanţa să anuleze comisionul de acordare a creditului şi pe cel de administrare de 0,1% din valoarea soldului, pentru că banca nu ar justifica în contract contraprestaţia acestuia, fiind o dobândă mascată.

Aceştia au solicitat şi daune interese de 10.000 de lei.

De cealaltă parte, în contractul Tică/Popa, clienţii susţin că marja de dobândă ar fi trebuit să fie de 2,92% peste Libor, pentru creditul de 119.000 de franci pe 300 de luni. Însă, în cazul acestora, prin emiterea unui act adiţional cu ocazia OUG 50/2010, banca a calculat o marjă nouă de dobândă de 6 puncte procentuale.

Ce a cerut şi ce a primit familia Moise

Folosind motivarea din dosarul Tică/Popa, judecătoarea Viuleţ a constatat ca abuzivă clauza care permitea băncii să modifice nivelul comisioanelor şi dobânzii, însă a respins cererea clienţilor de a constata că marja de dobândă este 0 pp, peste care se adaugă Libor 3M. De asemenea, a respins şi cererea privind eliminarea comisionului de administrare şi a celui de acordare, motivând că acestea sunt clauze clare în contractul de creditare. Jucecătoarea a mai respins şi cererea clienţilor privind daunele interese.

Decizia instanţei este apă de ploaie pentru debitori, pentru că stabileşte că banca nu mai are dreptul să crească discreţionar dobânda de acum înainte, după ce a crescut-o deja, în timp ce clienţii vor rambursa creditul la aceleaşi costuri şi nu vor vedea niciun ban înapoi.

Judecătoarea Viuleţ reţine, de asemenea, greşit, din motivarea colegei sale, că OUG 174/2008 ar fi neaplicabilă creditelor în derulare, deşi Curtea Constituţională a stabilit încă din 2011 că această ordonanţă, care modifică ordonanţa 21/1992 privind protecţia consumatorilor, se aplică inclusiv contractelor în derulare. Hotărârile Curţii sunt general valabile şi obligatorii pentru toate instanţele, şi ignorarea lor duce la încălcarea Constituţiei şi a statutului magistraţilor.

Clienţii susţin că nici măcar formula dobânzii nu a fost definită la fel în cele două dosare de credit. În timp ce în cazul Tică/Popa nu era prevăzută o formulă a dobânzii, aceştia solicitând instanţei să o deducă prin scăderea Libor de la momentul acordării creditului, în cazul lor marja era definită ca fiind 0 puncte procentuale.

Atât în cazul Moise, cât şi în cazul Tică/Popa, clienţii au atacat cu recurs decizia instanţei de fond la Tribunalul Bucureşti.

Primii cer casarea şi pentru motivul evident că judecătoarea Viuleţ nu a motivat acţiunea lor, ci acţiunea altora.

Practica magistraţilor de a se inspira din hotărârile anterioare ale colegilor este răspândită însă, din cazurile de procese pe clauze abuzive studiate de ECONOMICA.NET, până acum nu am indentificat o altă speţă în care un judecător să copieze integral motivarea unui coleg din alt dosar, inclusiv cu numele altor petenţi.

Puteţi consulta cele două sentinţe în fişierele ataşate.
– Motivare Tică-Popa, copy
– Motivare Moise, paste.