Kim Jong-il, în vârstă de 69 de ani şi care avea numeroase probleme de sănătate, a utilizat propaganda, un cult exacerbat al personalităţii, o armată docilă şi lagărele de muncă pentru a-şi păstra puterea, aşa cum a făcut şi tatăl său înaintea lui.
El le-a dovedit că se înşeală tuturor celor care prevedeau o prăbuşire a regimului său după terminarea ajutorului sovietic la începutul anilor ’90. La finalul acestui deceniu, o foamete a ucis până la un milion de persoane. Dar el a rămas „Liderul iubit” şi a continuat un program de fabricare a armelor nucleare, marcat de două teste, în octombrie 2006 şi mai 2009. Coreea de Nord se confruntă în mod regulat cu penurii alimentare serioase.
Kim Jong-il a fost victima unui atac cerebral în august 2008. El ar fi avut de asemenea probleme renale, diabet şi hipertensiune.
Liderul nord-coreean, în vârstă de 69 de ani, a decedat din cauza unei „mari epuizări mentale şi fizice” la 17 decembrie, la ora locală 8.30 (1.30, ora României), a anunţat Agenţia centrală de presă coreeană (KCNA), agenţia oficială nord-coreeană.
Kim, a cărui mobilitate era redusă din 2008 când a suferit un accident cerebral, a decedat din cauza unui „infarct miocardic sever şi a unei crize cardiace”, în trenul său, în timpul uneia dintre deplasările sale tradiţionale pe teren, potrivit agenţiei oficiale nord-coreene, care a adăugat că o autopsie a fost realizată duminică.
Analiştii apreciau de mai mulţi ani că deciziile sale erau din ce în ce mai eratice, cum a fost cea de a distruge cu torpile în martie 2010 o corvetă sud-coreeană, provocând moartea a 46 de marinari şi antrenând un val de sancţiuni. În pofida unei anchete internaţionale, Coreea de Nord a dezminţit orice responsabilitate. Unii analişti vedeau în aceste acţiuni efectele secundare ale atacului cerebral. Alţii evocau voinţa sa de a-l aşeza pe tron pe fiul său cel mai tânăr.
Starea sa de sănătate a fost întotdeauna secret de stat, ca şi biografia sa, care se înscrie în legendă.
Moştenitor crescut în nomenclatura comunistă, propaganda îl prezintă ca fiind născut la 16 februarie 1942. O stea şi un dublu curcubeu ar fi apărut în acea zi. Conform altor informaţii, el s-a născut în 1941. Muntele unde s-ar fi născut el, Paekdu, cel mai înalt din ţară (2.744 de metri), la frontiera chineză, este sfânt. Se spune că acolo s-a născut Coreea.
În realitate, majoritatea istoricilor consideră că Kim s-a născut în Rusia, într-o tabără de antrenament a partizanilor comunişti, de unde tatăl său Kim Il-sung a condus războiul de rezistenţă împotriva invadatorului japonez până în 1945.
Licenţiat în economie politică, tânărul Kim urcă treptele nomenclaturii Partidului Muncitorilor din Coreea aflat la putere. El se ocupă în principal de propagandă. Desemnat succesor al tatălui său, el preia oficial frâiele puterii la trei ani după moartea lui Kim Il-sung în 1994.
El a fost acuzat că a organizat atentatul care a ucis 17 sud-coreeni la Rangoon, în Myanmar, în 1983, precum şi de distrugerea în zbor a unui avion al Korean Airlines (KAL) în 1987 (115 morţi), cu câteva luni înaintea Jocurilor Olimpice de la Seul.
„Liderul iubit” ştia foarte bine să crească miza în negocierile internaţionale demarate în 2003 pentru a convinge Phenianul să renunţe la ambiţiile sale atomice.
El a părăsit în mod regulat aceste discuţii în şase ţări (cele două Corei, China, Statele Unite, Japonia şi Rusia) şi a sfidat comunitatea internaţională procedând la primul test nuclear, la 9 octombrie 2006.
În această partidă de poker, Kim Jong-il ştia bine că arma supremă este o inestimabilă monedă de schimb. Dosarul a rămas acum în mâinile fiului său Kim Jong-un.