UE a experimentat împrumuturi şi cheltuieli comune, în contextul pandemiei, dar unele state, în special Germania, au rezistat solicitărilor pentru o uniune fiscală mai strânsă, din cauza temerilor că plătitorii germani de taxe ar putea fi forţaţi să plătească factura pentru ceea ce este perceput ca „iresponsabilitate bugetară în alte ţări”.
Knot, preşedintele Consiliului pentru stabilitate financiară, a argumentat că întregul bloc ar beneficia, deoarece cheltuielile comune ar reduce diferenţele economice şi ar furniza rezerve considerabile (buffers) în timpul turbulenţelor.
„Dintr-o perspectivă economică, are sens să asigurăm achiziţia de bunuri comune europene, pe segmentul de energie, climă şi apărare, la nivel european. Aceste achiziţii ar fi un exemplu al versiunii UE de sprijin. Prin urmare, cheltuielile fiscale comune au potenţialul nu doar de a fi în beneficiul statelor individuale, ci şi al uniunii monetare şi al tuturor cetăţenilor”, a declarat Knot.
Knot a dat ca exemplu Italia. Acest stat a înregistrat în ultimii 25 de ani de mai multe ori excedent bugetar primar decât Ţările de Jos, care au o politică de austeritate, dar Roma se confruntă cu costuri de împrumut mai ridicate şi o încetinire a creşterii economice, astfel încât disciplina fiscală nu a atenuat decalajul dintre aceşti indicatori.
Împrumuturile comune sunt la un cost mai scăzut, astfel încât de reducerea cheltuielilor bugetare vor beneficia în special ţările cu un grad ridicat de îndatorare. Pentru ca UE să se asigure că ţări ca Italia nu irosesc pur şi simplu atenuarea poverii asupra bugetului, ar trebui implementate reglementări mai stricte privind cheltuielile la nivel naţional.
„Mai mult spaţiu fiscal la nivel european ar trebui să meargă în paralel cu mai puţin spaţiu fiscal la nivel naţional”, a explicat Knot. Acesta a adăugat: „Rolul constrângerilor bugetare pentru a disciplina politica fiscală este în mod special relevant în prezent, deoarece inflaţia se află la un nivel ridicat şi cheltuielile guvernamentale sporesc presiunile inflaţioniste”.