La bal sau la spital?

Întrebarea cu care am început acest text este valabilă pentru incredibil de multe ”indulgențe” fiscale acordate otova unor întregi domenii de activitate, deci nici măcar țintite, construcții, agricultură, cultură și așa mai departe. O politică fiscală și de venituri întemeiată pe considerente exclusiv electorale, desi era la mintea cocoșului că dacă, simultan, crești salarii accelerat prin politica wageledgrowth și îți tai din venituri la buget ajungi sigur să cauți disperat finanțare din împrumuturi. Din cauza acestei erori intenționate de strategie, vizibilă de pe lună de orice creditor intern sau extern, România s-a împrumutat  la costuri imense în cea mai lungă și irepetabilă perioadă globală, cu dobânzi apropiate de zero. Epoca dobânzilor mici s-a încheiat poate pentru totdeauna, iar noi nu am beneficiat de ea pentru a ne reduce datoria publică sau deficitele, ci dimpotrivă le-am crescut spectaculos pe toate. Și ne mirăm, că în ciuda creșterilor economice record, ratingul de țară este constant lângă junk. N-ar trebui.

Criza bugetară despre care se vorbește intens zilele astea are deci rădăcini în politici greșite aplicate cu sârg ani de zile, nu e nicidecum o întâmplare sau doar o gaură temporară de venituri De aceea, atunci când vedem că este bagatelizată, că sunt prezentate ca măsuri de corecție tăieri de cheltuieli cu pixurile și deplasări la cursuri, sau cum s-a exprimat ministrul de finanțe ”cheltuieli neesențiale”  trebuie să ne speriem. Pentru că nu-i de joacă cu finanțarea deficitului, dobânzile se duc în sus, datoria publică este în buza a 50% din PIB, nu mai merge cu paleative riscăm o aterizare brutală, De ce? Lucrurile sunt simple. Grosier explicat, dacă creditorii văd că o țară pur și simplu renunță la miliarde de euro din finanțarea PNRR care se face fără costuri sau cu costuri foarte mici pentru că nu vrea să-și respecte angajanentele asumate, atunci te ard fără milă, absolut justificat.

Socotelile nu ies nicicum, nu pot fi găsite 5 miliarde de euro peste noapte (cifră pe care mulți specialiști o găsesc subestimată, întrucât premisele pe care s-a construit bugetul sunt profund eronate) din mici ajustări, iar timpul presează. Spre deosebire însă de alte dăți, politicienii nu sunt cu spatele la zid. Sunt cel puțin 2 argumente care ar trebui să-I determine să acționeze rapid și inteligent pentru scăderea deficitului astfel încât să iasă onorabil din situație. Primul argument este desigur cel financiar-economic. La fel cum criza din 2008-2009 a condus la QE menită să evite un colaps al economiei globale, la fel pandemia a generat PNRR. Putem fără ezitare să spunem că grație unui virus beneficiem de o plasă de siguranță financiară fără precedent, care asigură o dezvoltare fără precedent, neinflaționistă ,cu minima condiție să ne respectăm angajamentele asumate. Lucrurile plastic spus, ori la bal, ori la spital. Faci ce trebuie, nu ai probleme iar recompense financiară este imensă, nu faci, falimentul e după colț. E evident.

Cel de-al doilea argument este cel politic-electoral, dar nici aici guvernul n-ar trebui să aibă ezitări. Și iată de ce. Este evident că reținerile politice în a lua măsuri nepopulare au la bază calcule electorale. Pe scurt, partidele politice se feresc să piardă electorat sau sponsori pentru că scopul lor e să rămână sau să acceadă la putere, pentru a servi intereselor zisului electorat/sponsor. Având însă în vedere situația economică mai sus descrisă, ezitările nu vor duce decât la pierderi pe toată linia iar alegerile se apropie vertiginos și sunt de toate felurile.

Reformele necesare pentru a trece cu bine de impas sunt nu numai necesare și urgente, ele sunt și foarte populare! Trebuie să fii orb sau să trăiești într-o lume paralelă să nu realizezi că, de exemplu, o reformă a pensiilor speciale, cu impact financiar semnificativ atât pentru reducerea deficitului cât și pentru accesarea de miliarde de euro de la UE ar fi primită cu aplauze de electorat. Dacă nu s convinși de această realitate, să facă domnii politicieni un sondaj de opinie. Și apoi nu au decât să abroge legile care acordă acele privilegii imorale și punct. Scurt pe doi, nu poți cere electoratului austeritate, deci cumpătare în cheltuieli sau să crești impozite păstrând privilegii extraordinare pentru unii.

O altă metodă deloc impopulară pentru electorat ar fi cea cu care am început. Ridicarea tuturor excepțiilor la plata taxelor acordate în anii trecuți care nu numai că-s lipsite orice rațiune economică, ca în cazul exceptărilor de taxe pebtru IT-iști sau constructori, dar ar avea aceeași dublă calitate. Ar aduce bani la buget, și ar rezolva o inechitate fiscală care sare în ochi, pentru că face pe unii contribuabili mai egali decât pe ceilalți. Desigur sunt multe alte lucruri care se pot face pentru reducerea cheltuielilor statului în afara acestor exemple de mai sus, care ar conduce la voturi mai multe și nu mai puține cum se sperie politicienii. Nu dăm aici lista nenumăratelor agenții ale statului care nici ele măcar nu știu exact cu ce se ocupă, sau a schemelor supradimensionate de personal de pe plan local care există doar ca urmare a transferurilor de la bugetul central. Și o astfel de reformă ar fi bine primită de electorat.

Să luăm acum alternativa. Nu se face nimic serios, se cosmetizează de formă eventual se bagatelizează sau se acuză UE pentru un plan semnat și agreat de România indiferent de partidele aflate la guvernare din simplul motiv că PNRR transcede ciclul electoral. Ce-ar câștiga partidele adoptând o astfel de strategie cu ghilimele de rigoare în ce privește electoratul? Aparent, o simpatie a naționaliștilor eurosceptici, mai puțin voturile care merg în altă parte…În realitate, pierderile vor fi usturătoare. Dacă politica fiscală nu intră pe un făgaș rațional, cu respectarea strictă a angajamentului de reducere a deficitului, atunci normalizarea dobânzilor, politica monetară, nu vor reuși să scadă inflația la o cifră, așa cum este prognozat să se întâmple. Mai mult decât atât, trendul s-ar putea inversa…dobânzi la credite mai mari, prețuri în creștere, finanțare pe sponci sau deloc. Toate astea cu 70 la sută în Parlament. Incalificabil!