La onorabila instanţă să nu te duci cu sacul – Adevărul instanţelor vs. adevărul experţilor

Adică acele despăgubiri stabilite de judecători pe baza rapoartelor de expertiză judiciară cerute de instanțe. Când ajungi să îți cauți dreptatea la tribunal într-o asemenea situație, adevărul depinde și de experții judiciari, iar când vorbim de estimarea unor valori, aceștia sunt de multe ori evaluatori autorizați (de ce nu întotdeauna evaluatori autorizați, dezvoltam subiectul în alt articol). Pare simplu și în același timp încurajator pentru cei implicați într-un litigiu: dacă probele sunt corecte, atunci și deciziile finale ar trebui să fie corecte.

Și totuși, am întâlnit destui nemulțumiți de despăgubirile decise de instanțe, și pe bună dreptate! Cum ai putea fii altfel atunci când aștepți să fii just despăgubit după o expropriere pentru un teren cumpărat cu 40 de euro metrul pătrat, iar primul raport de expertiză stabilește că meriți doar 15 euro/mp? Pentru diferența de 25 de euro/mp, persoana în discuție s-a dus în instanță și a obținut 50 de euro/mp. După care, la recurs, curtea de apel a stabilit ca suma finală să fie de 24 de euro/mp.

Toate aceste cifre au rezultat din rapoarte de expertiză. Ar putea fi toate corecte? Răspunsul este categoric NU.

Nu pot exista bunuri evaluate de mai multi experți, ale caror valori sa fie fundamental diferite. Este specificat în standardele de evaluare că o marjă de până la 20% nu reprezintă o încălcare a standardelor, dar nu pot fi valori de la simplu la triplu.

Și atunci, a cui este responsabilitatea: a magistraților sau a experților? Unii ar fi înclinați să spună că magistratul lucrează cu raportul expertului, așadar ce scrie evaluatorul e cumva literă de lege. Lucrurile nu sunt însă atât de clare în realitate. Și se ridică diverse întrebări: dacă magistratul a luat o decizie pe baza unei expertize incorecte, cine este responsabil? Răspunde magistratul pentru consecințele suportate de partea vătămată? Cine stabileste că expertizele sunt incorecte? De ce am ajuns aici?

În primul rând, pentru că timp de 22 de ani, în România nu a existat o metodologie sau standarde care să spună cum se realizează aceste expertize, profesia de evaluator fiind reglementată doar începând cu anul 2011.

În al doilea rând, legislația expertizei judiciare este foarte veche. Are “rădăcini” în legislația de dinainte de Revoluție. Nu în ultimul rând, obiectivele stabilite de către instanțe de multe ori depășeau cadrul standardelor de evaluare. Și mai mult, în legislație (vezi Codul Insolvenței) s-a pus problema ca judecătorii să “omologheze” unele rezultate, chiar dacă sunt foarte variate, și s-a încetățenit acest lucru. Soluția nu este una simplă și necesită implicarea multor forțe în a pune lucrurile pe un făgaș normal. Ne referim aici la mai multe aspecte, de la legislație, până la regulile și deontologia experților.

Fiecare dintre cei care realizează aceste expertize trebuie să fie conștient de faptul că responsabilitatea lui legală este să respecte standardele de evaluare și codul de etica. Atâta vreme cât experții judiciari sunt și evaluatori autorizați, iar instanțele solicită din ce în ce mai des acest lucru, atunci profesia de evaluare și autoritatea care o reglementează ar trebui să ia act si sa monitorizeze această activitate, respectând standardele și codul de etica.

Prin urmare, responsabilitatea este a experților judiciari, chiar dacă au fost numiți de către instanță sau sunt experți ai părților. Experții trebuie să știe că legea prevede măsuri disciplinare care li se aplică și lor, și ca în cazul oricărui profesionist liberal există riscul pierderii dreptului de practică în cazul în care se constată abateri disciplinare de asemenea natură.

Iar pentru a intra într-o normalitate, schimbările trebuie să înceapă din rândul experților, care ar trebui să-și creasca și să-și dovedească nivelul de profesionalism. Mai departe, s-ar ușura și sarcina magistraților, pentru că nu ar mai selecta dintre valori foarte diferite, ci și-ar judeca opinia pe baza unor valori care sunt corect fundamentate sau altfel spus ar stabili “adevărul” lor pe “adevărul” experților.

Adrian Vascu este consultant financiar şi are o experienţă de peste 20 de ani în domeniul evaluărilor. A ocupat funcţia de Senior Director KPMG Valuation Services şi a lucrat la Darian DRS. De asemenea a fost preşedinte ANEVAR în perioada 2008-2009 și 2014-2015. Este Senior Partner şi membru în Consiliul Director la Veridio.