Lecția de macroeconomie. Despre finanțarea revenirii economice post-criză și alte idei de politici publice

Articolul 121 din Tratatele Constitutive ale UE indică faptul că “Statele membre își consideră politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun și le coordonează în cadrul Consiliului”.
Articolul 122 din TCE arată “Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarității dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situației economice, în special în cazul în care apar dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse”. Mai mult “în cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepționale situate în afara controlului său, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistență financiară din partea Uniunii, în anumite condiții”.

Ce-i de făcut pe plan extern privind finanțarea?

Pornind de la aceste valori și principii europene, Consiliul Uniunii Europene, în cooperare cu Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană trebuie să decidă emiterea unor euroobligațiuni numite coronabonds în valoare totală de 5% din PIB ul Uniunii Europene, adică circa 700 miliarde euro. Eurobondurile corona vor fi folosite efectiv pentru asigurarea finanțării pe 3 direcții: medical / sanitară, stimuli economici și protecție socială pentru cetățenii europeni afectați.

Eurobondurile corona vor fi emise la nivelul UE și vor avea o dobândă care va incumba atât nota ridicată acordată de piețele financiare țărilor sustenabile bugetar/ fiscal din UE cât și nota redusă pe care piețele financiare o alocă țărilor UE cu datorii ridicate. Eurobondurile vor fi emise cu o maturitate de 10 ani și vor fi garantate de către toate statele membre UE. Dobânda ce se va obține va fi peste dobânda la care se împrumută Germania dar mult sub dobânda la care se împrumută România de exemplu. Dacă extragem datele Eurostat privind randamentul la obligațiuni pe termen lung, 10 ani, observăm la nivelul Zonei Euro un randament de 0,01% iar la nivelul UE un randament de 0,31% (ultimele date disponibile sunt pentru luna februarie 2020). Este clar că nu se va obține nici randamentul Germaniei de -0,47% dar nici cel la care se împrumută România, de 4,5% la maturitatea invocată mai sus. Probabil se va obține un randament de 0,5-0,7% – unul satisfăcător în condițiile date. Înclin să cred că emisiunea va avea succes, fiind suprasubscrisă, am aici în vedere nevoia ridicată și stringentă a fondurilor de investiții, a fondurilor de pensii private s.a pentru plasarea banilor în obligațiuni cu risc zero.

Fiecare țară membră UE va asigna la această emisiune de eurobonduri și îi va fi alocată suma de 5% din PIB, asumată. Împrumuturile vor fi garantate de statele membre, se poate da de urgență și un vot în Parlamentele Naționale ale statelor membre pe această temă. România va putea beneficia astfel de un împrumut în condiții decente de 11 miliarde euro, datoria guvernamentală va crește de la 35,5% din PIB la 40,5% din PIB, iar la nivelul UE datoria guvernamentală va crește de la 80,1% din PIB la 85,1% din PIB, în urma acestei emisiuni de obligatiuni corona.

Este clar ce câștigă, în principal, țările mai puțin sustenabile din punct de vedere fiscal bugetar – se împrumută de urgență la costuri relativ reduse, urmând ca povara restituirii împrumutului să fie distribuită pe o perioadă lungă de timp, atunci când efectele negative ale crizei multiforme se vor fi disipat. În condițiile economice și sociale grave de azi, ar trebui să fie foarte clar și de ce ar trebui să consimtă țările dezvoltate din UE la acest mecanism de emitere de eurobonduri corona, comune, garantate la nivel de UE. Nu trebuie să uităm că adâncirea integrării UE s-a făcut și trebuie să continue prin efectul net de creare de comerț intra UE. Este în interesul țărilor dezvoltate din UE ca economia tuturor statelor membre să funcționeze, astfel încât schimburile comerciale să aibă loc, cererea și oferta agregată să nu se prăbușească. Este un joc win win. Cifrele oficiale evidențiază că exporturile intra UE făcute de țările membre UE în 2019 au fost de 3060 miliarde euro (59% din total exporturi țările UE27) iar importurile intra UE de 3002 miliarde euro (61% din total importuri țările UE27).

Să concluzionăm aici că se va implementa această propunere și România va putea accesa acest împrumut de 11 miliarde euro.

• Banca Centrală trebuie să solicite Băncii Centrale Europene accesul la operațiunile de swap si tranzactii repo cu BCE, operațiuni ce ar mări lichiditatea în euro pe piața internă, la costuri reduse. BCE trebuie să reia aceste proceduri, experiența crizei anterioare – în care de această facilitate au beneficiat Polonia, Ungaria și țările baltice – arată că procesul este sustenabil și a avut succes.
• Împrumuturi de 2 miliarde euro pot fi accesate de la Banca Mondială, BEI, BERD pentru dezvoltari sectoriale pe industrie, agricultura, mediu, digitalizare, ANAF, spitale, medici de familie s.a. Există deja unele programe în funcțiune în acest sens, altele pot fi demarate.
• Parteneriatele public privat trebuie fundamentate și implementate urgent pentru măcar 5 obiective de investiții majore, prioritar în spitale. Aici amintesc că se pot atrage, conform noilor reglementări, peste 2 miliarde euro doar de la fondurile de pensii private din România, pe proiecte PPP fezabile.
• Programare economică pentru atragerea de investitii străine directe în clusterele de competitivitate definite. Deglobalizarea – destructurarea globalizării – va face investitorii europeni să se reorienteze către țările membre UE. De investiția Volkswagen de 1 miliard euro ce se mai aude? Din aceste ISD ar putea intra peste 5 miliarde euro doar în acest an.

Ce-i de făcut pe plan intern?

• Programarea Bugetară. Așa cum fiecare dintre noi își regândește prioritățile și bugetul atunci când se confruntă cu o criză, așa trebuie procedat și la nivel de stat. Cu calm, cu rațiune, trebuie făcută programarea bugetară inteligentă. Trebuie regândit bugetul de stat și reașezat în funcție de noile priorități. Să nu se cheltuie bani pe măsuri și proiecte care pot fi amânate. Banii la buget vor fi mai puțini decât în condiții normale. Este necesară simularea de către Directia de Politici, Analiza și Cercetare în Domeniul Finanțelor Publice a cel puțin două scenarii argumentate privind nivelul veniturilor bugetare în noile condiții, generate de criza sanitară. Posibil un scenariu realist, de reducere a veniturilor la bugetul general consolidat cu 20% fata de proiecția de buget inițială și un scenariu pesimist, de reducere cu 30% a veniturilor la BGC. Se poate stabili astfel pe ce venituri bugetare se poate baza Guvernul.
• Criza creează și oportunități. Trebuie propus Un program de relansare a producției în România. Acolo unde avem competitivitate și în care avem deficit comercial ridicat. Să fie relansate prioritar industria de medicamente, de echipamente medicale, chimica, petrochimica, alimentara, de tractoare, masini, unelte si utilaje agricole, îngrasaminte s.a., pe langa clusterele de competitivitate pe care le avem acum in auto si piese, IT, energie s.a. Prioritară pe termen scurt – convertirea producției în condiții normale în bunuri / echipamente de protectie contra coronavirozei – măști, combinezoane, ventilatoare, aparatură medicale, dezinfectanți s.a.
• Postcarantină, este prioritară accelerarea investitiilor publice astfel încât să se antreneze cât mai mult activitatea de multiplicare pe orizontală (nu vor mai fi la dispoziție 50 miliarde lei investitii așa cum este prins acum în buget, dar posibil că 40-45 miliarde lei vor putea fi alocați efectiv pentru investiții în 2020).
• Un pachet de măsuri bazat pe stimularea ofertei si cererii în acelasi timp. Degeaba stimulam repornirea productiei dacă nu are cine și cu ce să cumpere. Scanarea domeniilor strategice și a companiilor strategice (noduri, cum li se spune) care antreneaza o retea densa de IMM uri în economia românească și regândirea lanțurilor de producție pe component interne plus creșterea nivelului de prelucrare, inclusiv tehnologică, la intern.
• Fundamentarea și implementarea, împreună cu sindicatele, a unui program de mentinere a puterii de cumpărare a populatiei, atât ca forma de sprijin cât și ca motor de cerere pentru perioada post criza coronavirus. Aici trebuie gândită o formă de sprijin adaptată a Venitului Minim Universal pentru categoriile sociale vulnerabile. Conform ultimelor date Eurostat, România are acum 3,3 milioane persoane aflate în stare de deprivare materială severă. Probabil că în câteva luni se va ajunge la 4 milioane personae iar până la sfârșitul anului – în condițiile în care carantina durează mai mult și revenirea economică este greoaie – se va ajunge la îngrijorătoarea cifră de 5 milioane persoane. Acestor cel puțin 4 milioane români trebuie să li se acorde pe o perioadă de 3 luni câte 1000 lei/ lunar ca venit minim de subzistență. Aceasta înseamnă un impact de 4 milioane persoane x 1000 lei x 3 luni = 12 miliarde lei. Banii aceștia vor asigura un sprijin de subzistență pentru cei puternic afectați. Economic, aproape integral vor intra în economie și se vor stimula, cererea, investițiile și creșterea economică.

Sunt câteva idei de măsuri / politici publice ce pot fi gândite și implementate rapid. De coerența viziunii și rapiditatea implementării măsurilor depind continuarea convergenței reale cu media UE sau aruncarea României în periferie. Cu calm, cu rațiune, cu planificare strategică, putem reuși.