Prin această lege se abrogă un alineat din Hotărârea Guvernului 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare. Astfel, se prevede că „salariaţii care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcţia de bază, cu o normă întreagă, o altă funcţie, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcţia de bază. Unitatea în care salariaţii cumulează le va acorda, la cerere, un concediu fără plată pentru zilele de concediu de odihnă primite de la cealaltă unitate”.
Potrivit legii, salariaţii care sunt încadraţi cu jumătate de normă la două unităţi au dreptul la concediu de odihnă la ambele unităţi, proporţional cu timpul lucrat.
„Salariaţii care cumulează, la unităţi diferite, fracţiuni de normă care depăşesc o normă întreagă îşi aleg unităţile de la care beneficiază de concediu de odihnă, în aşa fel încât drepturile cuvenite să nu depăşească pe cele cuvenite salariaţilor încadraţi cu o normă întreagă”, se mai arată în actul normativ.