Legea care interzice condamnaţilor să fie membri ai Guvernului: CCR discută sesizarea Avocatului Poporului

Excepţia de neconstituţionalitate a mai fost discutată, în două rânduri, de Curtea Constituţională, la 7 martie şi respectiv 21 martie 2017. Judecătorii Curţii au amânat pronunţarea pentru 4 aprilie 2017, preşedintele CCR, Valer Dorneanu, declarând că nu s-a putut ajunge la o soluţie şi că judecătorii CCR au nevoie de o analiză aprofundată asupra sesizării Avocatului Poporului privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 90/2001 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României.

‘S-a amânat pe 4 aprilie pentru că nu am reuşit să ajungem la o soluţie. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluţii; niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională şi acum ne-am cam apropiat de două variante şi va fi posibil de ajuns la o concluzie cu ele. E cea mai grea soluţie pe care am avut-o de dat până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică’, a declarat, la 21 martie 2017, preşedintele CCR, Valer Dorneanu.

La 5 ianuarie 2017, Avocatul Poporului a anunţat că a sesizat CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 2 din Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, conform căruia pot fi membri ai Executivului persoanele care nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în situaţie de incompatibilitate.

Potrivit Avocatului Poporului, ‘prevederile art. 2 din Legea 90/2001 încalcă principiul echilibrului puterilor în stat, nu întrunesc cerinţele constituţionale de previzibilitate şi proporţionalitate a legii şi nu permit recunoaşterea dreptului la diferenţă pentru ocuparea, în condiţii de egalitate şi fără restricţii nerezonabile, a unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat’.

În vederea efectuării analizei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului a examinat ansamblul reglementărilor referitoare la condiţiile de ocupare a funcţiilor şi demnităţilor publice din cadrul celor trei puteri organizate în cadrul democraţiei constituţionale – legislativă, executivă şi judecătorească.

Astfel, Avocatul Poporului a constatat lipsa de coerenţă legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective şi general valabile pentru ocuparea funcţiilor aparţinând celor trei puteri organizate în cadrul democraţiei constituţionale, aspect de natură să aducă atingere principiului echilibrului puterilor în stat; lipsa de previzibilitate a sintagmei ‘nu au suferit condamnări penale’; lipsa unui tratament juridic diferenţiat aplicabil unor persoane care nu se află în situaţii analoge, în speţă, persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, pe de o parte, şi persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe de altă parte.

Conform sursei citate, Constituţia consacră dreptul legiuitorului de a stabili condiţiile concrete de ocupare şi exercitare a unei funcţii, însă, în procesul de elaborare a actelor normative, Parlamentul are obligaţia de a respecta principiile constituţionale şi de a adopta, în consecinţă, un sistem legislativ coerent, armonios, coordonat şi eficient, care să asigure respectarea principiului constituţional al echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

‘Este de necontestat faptul că o persoană care urmează să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de integritate, legalitate şi corectitudine menite să consolideze încrederea cetăţenilor în autorităţile statului, însă cadrul legislativ ce guvernează condiţiile de accedere la o funcţie trebuie să fie unul coerent, predictibil şi unitar, aplicabil tuturor reprezentanţilor celor trei puteri organizate în cadrul democraţiei constituţionale. Separaţia puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului; dimpotrivă, presupune existenţa unui control reciproc, precum şi realizarea unui echilibru de forţe între acestea’, a precizat Avocatul Poporului.

Avocatul Poporului susţine că un asemenea echilibru nu poate fi realizat decât prin existenţa unui sistem coerent menit să asigure condiţii de integritate general valabile în exercitarea funcţiilor aparţinând acestor trei puteri şi aceasta cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile actuale ale Constituţiei, în procesul de desemnare a prim-ministrului şi de numire a Guvernului, au un rol esenţial atât preşedintele României, cât şi Parlamentul.

Sursa citată face referire la Decizia nr. 799/2011 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia principiul echilibrului puterilor în stat trebuie aplicat, în egală măsură, în modul de atribuire şi de exercitare a competenţelor tuturor autorităţilor publice, inclusiv a celor care fac parte din aceeaşi putere. În context, Avocatul Poporului observă că, ‘în legislaţia internă, chiar în cadrul aceleiaşi puteri şi anume cea executivă (exercitată potrivit sistemului constituţional românesc de preşedinte şi de Guvern) există diferenţe de tratament juridic în ceea ce priveşte condiţiile de ocupare a acestor demnităţi şi implicit a criteriilor de integritate necesar a fi îndeplinite’.

În consecinţă, arată Avocatul Poporului, legiuitorul va trebui să reexamineze dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 90/2001 ‘în sensul identificării unui raport de proporţionalitate între condiţiile ocupării unei funcţii publice şi scopul urmărit prin soluţia legislativă şi anume exercitarea funcţiei de membru al Guvernului de către o persoană desemnată să pună în aplicare Programul de guvernare acceptat de Parlament’.

De asemenea, Avocatul Poporului observă că art. 2 din Legea nr. 90/2001 şi, în special, sintagma ‘nu au suferit condamnări penale’ încalcă principiul previzibilităţii ‘consacrat la nivel constituţional de art. 1 alin. (5), potrivit căruia ‘În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Totodată, indică sursa citată, sintagma ‘nu au suferit condamnări penale’ poate suporta interpretări diferite.

Avocatul Poporului aminteşte faptul că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat premisele interpretării sintagmei ‘discriminare întemeiată pe orice altă situaţie/împrejurare’, ca atrăgând obligaţia statului de a introduce în legislaţie excepţii corespunzătoare de la regula restricţionării accesului persoanelor condamnate la o anumită funcţie, astfel încât să fie respectat principiul non-discriminării, în condiţiile impunerii unor restricţii rezonabile.

‘În esenţă, în speţa amintită, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a interpretat că aplicarea principiului discriminării ‘în oricare altă situaţie’ include şi non-discriminarea pe motive de cazier judiciar. În cauza menţionată, Curtea a reţinut că reclamantul a fost tratat diferit de celelalte persoane care au aplicat pentru acest post din cauza statutului său de persoană condamnată’, arată Avocatul Poporului.

* * *

Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor precizează, la art. 2, următoarele: ‘Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1)’.

Art. 4. alin. (1) spune că ‘funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu: a) exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator; b) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial; c) exercitarea de acte de comerţ, cu excepţia vânzării sau cumpărării de acţiuni ori alte titluri de valoare; d) exercitarea funcţiei de administrator ori de cenzor la societăţile comerciale sau de reprezentant al statului în adunările generale ale unor asemenea societăţi ori de membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor naţionale; e) exercitarea unei funcţii publice în serviciul unei organizaţii străine, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte’.

* * *

Potrivit site-ului Curţii Constituţionale a României, https://www.ccr.ro/, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate sau controlul de constituţionalitate a posteriori este reglementat de art. 146 lit.d) din Constituţie şi de art. 29-33 din Legea nr.47/1992. În cadrul acestui tip de control, Curtea hotărăşte atât asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, în vigoare, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, cât şi cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului.

Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile art. 11 alin.(1) lit. A. d) din Legea nr. 47/1992, o decizie. Aceasta se ia cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.

Potrivit art. 147 alin.(1) lit.c) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.