Legea care omoară producătorii de gaze, pe masa deputaţilor. Taxele se dublează, din preţul de 90 de lei/MWh, Petrom şi Romgaz rămân cu 5 lei

Proiectul de lege cu noile taxe, amendat de Comisia de Industrii şi Servicii Camerei Deptaţilor, urmează să meargă azi, marţi, la Comisia de Buget a Camerei după care urmează să meargă la votul final în Plen. Înainte de a arăta efectele, iată principalele modificări.

Ce se schimbă

Impozitul pe veniturile suplimentare din liberalizarea prețului la gaze nu se vor calcula în funcție de prețurile la care gazele sunt efectiv vândute, ci in funcție de prețurile de la Central European Gas Hub (CEGH) din Austria, ca în cazul redevențelor, care se plătesc la acest preţ după o decizia a autorităţilor române luată în primăvară.
O altă propunere vizează modificarea formulei de calcul a impozitului. Este eliminată deductibilitatea redevențelor la calculul impozitului suplimentar la gaze. Practic, se va plăti impozit la impozit, dat fiind că impozitul suplimentar se va aplica preţului şi redevenţei plătite deja, dat fiind că aceasta nu mai este deductibilă.

Tot referitor la investiții, este eliminată posibilitatea „reportării” investițiilor, existentă în cadrul actual. Aceasta permite utilizarea sumelor din perioade cu investiții mai mari, pentru a reduce cuantumul impozitului datorat în perioade cu investiții mai reduse.

Citeşte şi:

Gaze să se încălzească toţi românii? Cine plăteşte ţeava până la poartă, când lemnul e încă mai ieftin, iar racordarea e tot scumpă

Mai mult, în amendamentele aduse formulei de calcul al impozitului suplimentar, posibilitatea deducerii investițiilor nu apare decât pentru prețurile din prima tranșă, mai mici decât 85 de lei/MWh, deci nu este exclus ca pentru prețurile mai mari de 85 de lei/MWh, operatorii să nu aibă deloc posibilitatea deducerii investițiilor, aşa cum se înţelege din proiectul de taxare.

Care este efectul

Impozitul suplimentar asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale a fost introdus în 2003. Impozitul se calculează prin aplicarea unor procente de 60% și, respectiv, de 80% din veniturile suplimentare obţinute din preţuri de vânzare cuprinse între 45 şi 85 de lei/MWh de gaz, şi, respectiv peste 85 de lei.

Potrivit noilor reglementări, urmează ca impozitul să se aplice şi el la preţul de referinţă al gazelor de pe piaţa spot din Austria, nu la preţul efectiv cu care vând pe piaţa românească Petrom şi Romgaz gazele pe care le scot din România, aşa cum se întâmplă acum. Coroborat cu celelalte prevederi, asta face ca nivelul efectiv de taxare să se dubleze faţă de nivelul actual, potrivit unor calcule făcute, la solicitarea noastră, de Federaţia Patronală de Petrol şi Gaze din România (FPPG).

În luna noiembrie, spre exemplu, preţul mediu al gazelor pe Bursa Română de Mărfuri, cea mai lichidă platformă de tranzacţionare din România, a fost de circa 90 de lei MWh. Acum, impozitul se plăteşte la acest preţ. Dacă noul cadru de taxare va intra în vigoare, acest impozit se va plăti pentru preţul spot de la CEGH, care este însă mult mai mare, în acest caz de 121 de lei/MWh, cât s-a înregistrat în noiembrie la CEGH. Asta deşi nici Petrom nici Romgaz nu au obţinut acest preţ pe gazul vândut.

Calculele arată aşa: în momentul actual, redevenţa (socotită la o medie de 8%) şi impozitul suplimentar aduc statului venituri de 28 de lei/MWh, la acest preţ de 90 de lei/MWh. După implementarea noului sistem de taxare, cu toate prevederile lui, din cele două taxe statul va încasa 55 de lei, adică dublu, bani pe care Petrom şi Romgaz vor fi obligate să-i plătească, din acelaşi preţ obţinut, de 90 de lei/MWh.

Ce rămâne? După plata acestor impozite, socotind acelaşi preţ de 90 de lei, rezultă aşadar că Petrom şi Romgaz rămân, în această fază, cu 35 de lei pe MWh de gaz pe care l-au scos din pământ şi l-au pus pe piaţă.
Aceşti 35 de lei includ toate costurile companiilor şi câştigul aferent. Potrivit FPPG, costul total al Romgaz (la Petrom este mai complicat de calculat, pentru că există zăcăminte de petrol şi gaze asociate, iar costul este mai mare), cu tot cu investiţiile făcute, este de circa 28 de lei/MWh.
Aşadar, ar rămâne un cîştig de 7 lei/MWh, la care se se aplice impozitul standard pe profit de 16%, dar nu e doar atât. Oficialii FPGG au explicat că trebuie să plătească impozitul pe profit şi pe costul amortizării, pentru că unele cheltuieli nu mai sunt deductibile, astfel că, în total şi în cel mai bun caz producătorii mai rămân cu 5 lei din cei 90 cu care au vândut un MWh de gaz. Adică doar 5,5% din acel preţ.

Ce urmează

Asociaţiile companiilor care extrag petrol şi gaze din România, FPPG şi ROPEPCA, au trimis deja parlamentarilor o scrisoare în care explică efectele înăspririi sistemului de taxare pe care aleşii vor să îl impună producătorilor de gaze.

Citeşte şi: 

Petroliştii au scris parlamentarilor: “Noul  regim fiscal pune în pericol producţia de gaze a României”

„Acest nou regim fiscal va afecta negativ viabilitatea unei părți semnificative din industria gazului natural din România, punând în pericol investițiile noi și implicit producția internă de gaz. Economia României va fi lipsită de investiții viitoare consistente în această industrie, întrucât acestea vor deveni neeconomice în contextul reglementărilor propuse. Este important de menționat că investițiile în industria ţiţeiului și a gazelor naturale au totalizat, în ultimii 5 ani, aproximativ 6 mld. EUR” au spus petroliştii.

Direct spus, acest nivel al taxării nu permite continuarea business-ului de producţie de gaze în condiţiile în care să şi rămână bani de investit în explorare, care să sigure înlocuirea rezervelor care se epuizează, în condiţiile în care zăcămintele din România, din care se scoate gaz şi petrol de mai bine de o sută de ani, se epuizează. 

Pe de altă parte, deşi asociaţiile petroliştilor se feresc să dea un răspuns clar, aceste taxe se vor regăsi în facturi, parţial sau total, deci populaţia şi industria vor plăti preţuri mai mari la gaze. Asta pentru că Petrom şi Romgaz asigură circa 90% din producţia naţională de gaze. Or, cum importurile de gaze ruseşti se fac la un preţ peste cel al celor doi producători interni, nu există presiunea pe preţ a vreunui concurent care să oblige cele două companii să internalizeze acest cost suplimentar.