Legea care va zgudui piaţa asigurărilor. Firme mari ar putea dispărea din România
Introducerea criteriilor de solvabilitate Solvency II este unul dintre obiectivele principale ale Autorităţii de Supraveghere Financiară iar firmele de asigurare trebuie să înceapă deja pregătirile pentru momentul 1 ianuarie 2016 când noile criterii de analiză vor intra în vigoare. În esenţă, este vorba despre o analiză cu mult mai dură şi mai complexă a situaţiilor financiare ale firmelor dar şi despre selecţia mai atentă a managerilor şi a acţionarilor.
„Solvency II nu este un lucru uşor. Cine va lua lucrurile în joacă va vedea că la sfârşitul zilei va avea foarte multe de făcut. Solvency II nu înseamnă doar o eventuală majorare de capital social. Are multe componente, de la individualizarea riscului la calculele interne de evaluare. Ne-am întâlnit cu ASF şi se pare că e o preocupare deosebită şi acolo. Pe piaţă cred că o să apară o nevoie de capital social mai mare în urma aplicării noilor standarde”, arată Mihai Tecău, preşedintele Omniasig.
Indicele de solvabilitate este calculat ca raport dintre capitalurile propriii şi daunele maxime estimate. După introducerea noilor reglementări, acest raport, care potrivit ASF nu poate fi mai mic de 1, va fi ponderat cu influenţa unor noi riscuri ceea ce va face ca nevoia de capital să fie mai mare, în condiţiile în care companiile nu vor reuşi să-şi reducă valoarea daunelor estimate.
Dacă în acest moment, indicatorul de solvabilitate al companiilor de asigurare(parametru esenţial care, dacă scade sub nivelul impus de ASF, duce la introducerea în procedură de redresare financiară a companiei pe modelul Astra Asigurări sau Carpatica Asig) este calculat doar în funcţie de expunerea societăţii şi de daunele maxime estimate, după 1 ianuarie 2016 analiza va fi cu mult mai complex. Vor fi luate în calcul şase riscuri mari adică de subscriere, de lichiditate, de concentrare, de piaţă, de credit şi riscul strategic.
Cine este expus?
În noile condiţii, societăţile a căror activitate este total dependentă de subscrierea unui singur tip de poliţă vor fi nevoite să aducă aporturi suplimentare de capital pentru a se menţine în parametrii impuşi de Solvency II. Aceasta se va întâmpla pentru că normele valabile din 2016 iau în calcul şi riscurile de concentrare şi de subscriere. În România există cel puţin trei societăţi care „trăiesc” aproape exclusiv din vânzarea poliţei RCA. Carpatica Asig, de exemplu, era, după primele nouă luni ale anului trecut, lider absolut în privinţa vânzărilor pe acest segment iar ponderea RCA în portofoliul total ajungea la 89%.
O situaţie asemănătoare o regăsim şi la Euroins acolo unde RCA înseamnă 88% din afacere dar şi la City Insurance care a înregistrat 83% din vânzări doar din poliţa de asigurare civilă auto. Mai mult, două dintre cele trei societăţi au arătat că au probleme şi cu adecvarea capitalului dar şi cu plata daunelor, una dintre ele, Carpatica trecând printr-o procedură de redresare financiară iar cea de-a doua, Euroins, fiind lider incontestabil în topul reclamaţiilor primite de ASF de la clienţi care invocă plata parţială sau neplata despăgubirilor.
Cum vor plăti toţi pentru greşelile unora
Pe de altă parte, introducerea în calculul indicelui de solvabilitatea a riscului de piaţă şi a riscului strategic va face ca simpla prezenţă pe o piaţă instabilă, aşa cum este în prezent cea din România, să fie un punct în minus care se va traduce în nevoi de capital suplimentare. Toţi cei prezenţi pe piaţa locală cor fi penalizaţi pentru problemele generale, indiferent de situaţia particulară a societăţii.
În prezent, două firme de dimensiuni mari din România(Astra şi Carpatica, prima dintre ele având nevoie de o majorare de capital de peste 100 de milioane de euro pentru a reintra în standardele impuse de supreaveghetor) se află în proceduri de redresare financiară. Mai mult, nume mari din lumea asigurărilor au arătat că nu se pot impune pe o piaţă dependentă de asigurările obligatorii(RCA şi de locuinţă) cum este România. Cel mai mare asigurător de viaţă din Europa, Axa, a fost nevoită să renunţe la afacerea locală în ciuda investiţiilor substanţiale pe care le-a făcut în timp ce firme de dimensiuni europene cum sunt Gothaer şi chiar Groupama nu reuşesc deocamdată să se impună. Toatea acestea au contribuit la formarea unei imagini proaste a României.
În aceste condiţii, pentru a evita „penalizările indirecte”, grupurile multinaţionale prezente în România ar putea lua în calcul schimbarea statutului firmelor pe care le deţin în România. Pe piaţă se discută déjà despre posibilitatea ca unele societăţi de asigurare să devină simple sucursale ale acţionarului majoritar şi să fie astfel supravegheate din ţări considerate mai puţin riscante.