Legea „Udrea” a publicităţii stradale loveşte din nou: mii de oameni ar putea rămâne pe drumuri

În 2013, o lege, denumită popular „legea Udrea”, făcea ravagii pe piaţa publicităţii stradale (OOH – „out-of-home”). Legea 185/2013, privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, căci despre aceasta este vorba, avea un articol, 56, care, la alineatul (1), spunea următoarele:

„Mijloacele de publicitate autorizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi menţinute pe amplasamentele autorizate până la data expirării contractelor de publicitate în curs, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2014.”

Legea a fost criticată intens la momentul apariţiei, întrucât avea efecte destul de grave în întreaga industrie de publicitate stradală. Un grup de deputaţi au contestat-o, ajungând până la Curtea Constituţională, care a admis că articolul 56, aşa cum este formulat, nu este constituţional.

„În continuare, având în vedere dispoziţiile art. 54 şi coroborând prevederile art. 5 alin. (2) şi (3) cu art. 56, se observă că mijloacele de publicitate, autorizate şi legal amplasate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, urmează să fie desfiinţate la expirarea termenului prevăzut în lege, deşi acestea au necesitat investiţii financiare importante. Este evidentă încălcarea dreptului de proprietate privată în condiţiile în care statul nu protejează investiţiile financiare realizate în mod legal de agenţii economici, aceştia previzionându-şi recuperarea investiţiei şi obţinerea unui profit numai după trecerea unei anumite perioade de timp, perioadă care este în mod nepermis scurtată de legiuitor.

În final, se observă că dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate prevăd cuantumul amenzilor aferente contravenţiilor. Astfel, amenzile ating un maximum de 50.000 lei pentru fapte care, în sine, nu reprezintă un pericol social care să justifice un asemenea prag. În consecinţă, prevederile menţionate sunt neconstituţionale, încălcând art. 15 alin. (1) din Constituţie”, se arată în Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei, nr. 26 din data de 18 ianuarie 2012.

În pofida acestei decizii, foarte clare, Guvernul a găsit de cuviinţă să modifice termenul legal de la 1 ianuarie 2014, la 1 octombrie 2015, repetând exact formularea găsită, deja, neconstituţională.

Astfel, în Ordonanţa de Urgenţă 108 din 11 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 793 din 17 decembrie 2013, se arată că „termenul prevăzut la alin. (1) al art. 56 din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 5 iulie 2013, se prorogă până la data de 1 octombrie 2015”.

Impactul ordonanţei este unul devastator pentru industrie, susţin specialiştii acesteia, atât asupra industriei publicităţii outdoor – agenţii de publicitate, societăţi de publicitate stradală (OOH), industriei adiacente – furnizori de servicii, furnizori de locaţii media, precum şi autorităţilor administraţiei publice locale – taxele pentru serviciile de reclamă şi publicitate, taxele pentru ocuparea domeniului public cu panouri publicitare, impozite locale, taxe de autorizare şi avizare, impozitele pe salarii, redevenţe/chirii datorate de societăţi etc.

Astfel, modificarea adusă alin. (1) al art. 56 din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 108 din 11 decembrie 2013, în sensul prorogării datei de 1 ianuarie 2014 prevăzute de sintagma declarată neconstituţionala, cu data de „1 octombrie 2015”, menţinându-se sintagma declarată neconstituţionala şi anume „dar nu mai tâziu de data de 1 octombrie 2015”, este neconstituţională, iar acest aspect, probabil, va duce automat la litigii generate de punerea în aplicare a unei dispoziţii prevăzute de lege dar care a fost declarată neconstituţională.

Surse din piaţa publicităţii stradale, care au preferat protecţia anonimatului, susţin că menţinerea legii în actuala ei formă va duce la distrugerea a peste 85% din piaţa de panotaj publicitar, care va avea urmări atât în sectorul privat cât şi în cel public. Vor fi afectate atât bugetele locale şi bugetul consolidat prin taxele pentru serviciile de reclamă şi publicitate, redevenţe, chirii, impozite locale, taxe de ocupare a domeniului public, autorizare şi avizare, impozite pe salarii, şi aşa mai departe.

Cel mai grav aspect este că sursele citate estimează că circa 2.000 de persoane îşi vor pierde locurile actuale de muncă în sute de firme, afectând, pe orizontală, şi toţi partenerii de afaceri şi furnizorii de servicii ale acestora. Sumele plătite către bugetele locale prin reducerea numărului de suporturi OOH vor scădea cu aproximativ 300.000 de euro pe an doar din taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate. Cu o sumă de circa două milioane de euro pe an va trebui să contribuie statul pentru situaţia creată prin creşterea şomajului şi a neplăţii asigurărilor sociale către CAS.

Un adevărat tăvălug urmează acestor probleme: cel puţin 3.000 de persoane restanţiere la întreţinere (acolo unde asociaţiile de proprietari aveau contracte cu furnizori de publicitate, care preluau costurile), iar societăţile implicate în industrie vor fi, la rândul lor, afectate grav.