Leo Iorga a trecut în 2011 un examen foarte greu, poate cel mai greu din viaţa sa, când a aflat că suferă de cancer. Era vorba de o tumoare la plămân. S-a operat, a urmat un tratament cu citostatice, care l-a adus în buza prăpastiei, şi a revenit pe scenă. Deşi se vorbeşte despre un aşa zis blestem Compact, după ce în 2005 basistul Teo Peter şi chitaristul Emil Laghia au murit la şase luni distanţă, pentru ca apoi, la încă o lună, să dispară dintre noi şi impresarul George Popa, Leo Iorga preferă să rămână realist. „Sunt, pur şi simplu, coincidenţe. Eu îmi asum răspunderea. Fumatul a fost cauza, pentru că am fumat enorm de mult. Începând de la ţigări şi trabucuri, pe care eu le trăgeam în piept. În medie, treceam de două pachete. Medicii au spus că, în mod cert, este un factor agravant, dar nu determinant. Nu este neapărat nevoie ca de la fumat să înceapă să se formeze tumoarea. Poate fi de la o răceală netratată. Fumatul participă şi extinde imediat, pentru că posibilitatea de apărare locală este nulă. Tumoarea ajunsese cât pumnul de mare„, a povestit Leo Iorga, pentru ziarul Ring.
Leo Iorga a avut norocul să afle despre boală înainte ca aceasta să se extindă prea mult, din cauza, sau datorită, am putea spune, unei răceli netratate: „Dacă luam medicamente, eram mort acum, pentru că simptomele de răceală treceau şi nu mă duceam la control„. Când a fost descoperită, tumoarea era „deja foarte mare”, au urmat două săptămâni în care a fost pregătit pentru operaţie şi apoi intervenţia propriu-zisă. „După trei ore şi jumătate de operaţie au întors o parte de lob şi au văzut că este invadat. Deci un plămân este pierdut. Era invadat, era mort„, povesteşte fostul solist Compact.
A urmat perioada cu citostatice, pe care o caracterizează drept „cumplită”: „Făceam în fiecare săptămână şi, la un moment dat, am vrut să renunţ. Am avut o perioadă de convalescenţă despre care nici n-aş mai vrea să amintesc. E suferinţă mare când faci citostatice. Chimioterapia te seacă„.
După operaţie s-a temut că nu va mai putea cânta, dar uşor, uşor lucrurile s-au aşezat pe un făgaş normal, iar după două luni făcea deja prima repetiţie, iar la scurt timp a urmat primul spectacol cu trupa Pacifica, la Festivalul de la Sulina: „A fost prima dată când am uitat, pur şi simplu, că am fost operat. Proba de foc a fost însă la Cluj, la Grand Arena, când s-a deschis”.
Problemele de sănătate pe care le-a avut au adus şi o ameliorare în relaţia sa cu Paul Ciuci, solistul Compact: „Trebuie să recunosc că, în momentul când am avut probleme, Paul Ciuci a sunat să mă ajute. Deci, în momente extreme, orgoliile se aplanează şi ăsta este un lucru foarte bun„.