Leul a terminat săptămâna la cea mai slabă cotaţie din istorie
Căderea cabinetului Ungureanu ca urmare a moţiunii de cenzură din Parlament a opoziţiei a pus mari presiuni pe moneda naţională. Aceasta a căzut de la 4,3738 de unităţi pentru un euro înaintea votului la 4,3983 de unităţi în decurs de aproximativ o oră.
La ora 18:21, după ce piaţa de la Bucureşti a închis, cursul a spart şi pragul de 4,4 lei/euro la 4,4008, foarte aproape de nivelul de 4,4030 înregistrat în 27 iunie 2010 – după ce Curtea Constituţională respingea impozitarea pensiilor ca parte a măsurilor de austeritate propuse de guvernul Boc.
După anunţarea retragerii susţinerii cabinetului, perechea EUR/RON a variat în marja 4,39-4,4 şi a închis la 4,3932 lei/euro, cea mai slabă cotaţie de închidere din istoria monedei naţionale.
De altfel, analiştii băncilor de investiţii estimau că leul s-ar putea deprecia dincolo de 4,4 lei/euro şi că Banca Naţională va alege să apere pragul de 4,5 lei/euro. Se pare că pragul de 4,4 este în continuare nivel limită al BNR, iar instaurarea rapidă a unui nou guvern ar ajuta la apărarea acestuia.
Leul a avut cea mai proastă evoluţie din regiune de la începutul anului, fiind, de altfel, singura monedă din zonă care s-a depreciat faţă de euro, monede ca zlotul sau forintul maghiar câştigând 6-9%.
De asemenea, spun analiştii băncilor, şansele ca programul de ajustare fiscală să continue au scăzut, astfel că noi presiuni pe curs ar putea veni din această zonă.
Cotaţia credit default swaps (CDS) la 5 ani a crescut cu 5 puncte de bază la 346 puncte de bază. Prima de risc a României este în creştere de mai bine de o lună, după ce pe 16 martie scădea pentru prima oară după 9 luni sub pragul de 300 puncte de bază.
Creşterea CDS va afecta costul împrumuturilor statului pe pieţele externe, în condiţiile în care noul cabinet va avea, probabil, nevoie de bani din emisiuni de obligaţiuni pentru a acoperi cheltuielile cu creşterea pensiilor şi salariilor, scăderea TVA la produsele agricole şi reducerea CAS pentru angajatori, în condiţiile în care perspectivele de creştere economică – care influenţează direct încasările statului – s-au înrăutăţit. Statul ar putea fi nevoit să caute aceşti bani afară, din moment ce piaţa locală are deja o expunere foarte mare pe datoria publică.
Italia, dar mai ales Spania, au intrat din nou sub presiunea pieţelor de obligaţiuni, şi costurile de împrumut se îndreaptă din nou spre o zonă nesustenabilă, în ciuda politicii ultralaxe a Băncii Centrale Europene.
Contextul european s-ar putea să nu fie prea favorabil unei creşteri a cheltuielilor statului finanţare prin deficit, deci prin datorie nouă.
Sursa grafice: Bloomberg