Liberalizarea pieței de energie, un eșec de facto: Prețurile de serviciu universal sunt mai bune acum decât cele concurențiale, cu câteva excepții. Clienții le pot accesa

În contextul creșterii continue a prețurilor la energia electrică din piață, și ofertele concurențiale ale furnizorilor pentru clienții cărora la expiră contractele sunt din ce în ce mai scumpe. Potrivit comparatorului de prețuri de pe site-ul ANRE, în aceste zile, există doar două oferte cu prețuri mai bune decât prețurile de serviciu universal, și niciuna din partea unui furnizor mare. Și asta în condițiile în care aceste prețuri de serviciu universal au fost majorate cu până la 90% începând chiar cu 1 ianuarie 2022.

Ne-am uitat la prețurile din ofertele pentru clienții casnici din București dacă, de exemplu, ar trebui să aleagă azi o ofertă concurențială. Cel mai bun preț este, evident, cel al Hidroelectrica, producătorul de energie controlat de stat fiind de mult în această poziție (0,66 lei/kWh) urmat de un alt furnizor autohton, Nova Power and Gas, cu un preț de 1,14 lei/kWh.

Apoi, în ordinea prețurilor din oferte, cele mai bune oferte sunt cele de serviciu universal cu care au venit E.On, Enel și Electrica, cu prețuri cuprinse între 1,26 și 1,48 lei/kWh.

Abia după acestea, vine o ofertă concurențială a unui furnizor mare, CEZ, și, mai apoi, E.On, ambele cu 1,53 lei/kWh, dar, în niciunul dintre cazuri prețul nu este fix pe toată durata de un an a contractului.

Așadar, în afara primelor două oferte, toate celelalte peste 100 de oferte concurențiale pentru populație din comparatorul ANRE au prețuri mai mari decât ofertele de serviciu universal.

Ce sunt prețurile de serviciu universal

Piața de energie electrică pentru populație a fost re-liberalizată la data de 1 ianuarie 202, când au fost abandonate prețurile reglementate. Clienții casnici au avut posibilitatea de a schimba furnizorul, de a păstra furnizorul dar de a schimba contractul sau, pur și simplu, de a nu face nimic. În această ultimă situație erau, la sfârșitul anului trecut, circa 3,7 milioane de clienți casnici din totalul de nouă milioane. Ei nu au dorit practic să beneficieze de liberalizare și plătesc, de atunci, așa numitele prețuri de serviciu universal. Ele se ajustează de două ori pe an. Ultima creștere a avut loc la 1 ianuarie, și a fost de până la 90%. Am scris la acea vreme despre prețurile din fiecare dintre cele opt zone de rețea din România, puteți citi mai jos:

Așadar, deși în teorie prețurile de serviciu universal al trebui să fie mai mari decât cele din ofertele concurențiale iată că situația stă invers, cu acele două excepții. Pot fi intuite câteva cauze pentru asta: furnizorii au oferte concurențiale cu preț mare pentru că nu vor să riște să cumpere, din nou, energie mai scumpă decât pot să vândă clientului sau, pur și simplu, nu mai vor să atragă clienți noi, mai ales în contextul foarte dificil de acum, inclusiv cu acuzații dure din partea autorităților. Astfel, ei fac oferte pentru că sunt obligați de licență, dar tocmai pentru a nu fi acceptate de clienți.

Cum să se orienteze clienții?

În afara situației în care cei cărora le expiră contractul concurențial cu actualul furnizor nu au parte de o ofertă ceva mai atractivă pentru prelungire decât ce este în comparator, a continua cu ofertele de mai sus pare o situație perdantă. Dacă oamenii nu vor să meargă la acei doi furnizori, mai ales la Hidroelectrica, a cărei ofertă este agresiv promovată inclusiv de ministrul Energiei (ceea e ridică unele probleme de echitate a tratamentului față de ceilalți), trebuie să știe că mai au această opțiune: să meargă în serviciul universal.

Potrivit legii, chiar dacă s-a liberalizat piața, puteți accesa ofertele de serviciu universal ale oricărui furnizor care le are. Furnizorul nu vă poate refuza. În contextul actualelor turbulențe din piață, ar fi două avantaje. Primul este că aveți, timp de cel puțin șase luni (deocamdată), garanția că prețurile nu cresc. Al doilea este că aceste contracte de serviciu universal sunt standard, și sunt aprobate de ANRE, chiar dacă instituția nu are vreun cuvânt de spus în stabilirea prețului din contact, deci nu veți avea vreo surpriză cu vreo clauză contractuală. Dezavantajul ține de faptul că, începând cu 1 iulie, și ele ar putea crește, dar nu trebuie să uitați că puteți schimba oricând furnizorul sau contractul, în 21 de zile.

Totuși, nu trebuie să vă grăbiți!

Până la finalul lui martie sunt în vigoare măsurile de plafonare a prețului și de compensare a facturii, așadar, indiferent cu cine semnați acum un contract nou și indiferent de preț, el nu va fi mai mare de un leu/kWh (posibil 0,7 bani după 1 februarie, este în lucru un nou OUG). Abia după 1 aprilie prețurile vor fi lăsate din nou “la liber”, dar nu putem ști asta cu certitudine încă, pentru că se vorbește din ce în ce mai mult despre reintroducerea reglementării pieței pentru populație. Dacă se va decide așa, prețurile pentru populație vor fi stabilite de ANRE, dar nu putem ști încă dacă pentru toată populația și la ce nivel. În teorie, prețurile reglementate pot fi introduse pentru șase luni.