Liberalizarea preţului gazelor a rămas în aer. Ce urmează şi care sunt scenariile

Preţul gazelor pentru populaţie şi pentru producătorii de energie termică ar fi trebuit să fie liberalizat la 1 aprilie, potrivit unui act normativ adoptat de mult de Guvern, dar care avea nevoie de acordul Parlamentului. Anul trecut, Guvernul a elaborat OUG 64, de modificare a Legii Energiei, prin care, pentru a evita iniţierea unui infringement din partea Comisiei Europene, a stabilit că, la data de 1 aprilie 2017, preţul gazelor din producţia internă destinat consumatorilor casnici şi producătorilor de energie termică trebuie liberalizat. Acum, acest preţ este stabilit prin lege la 60 de lei MWh.

Deputaţii reuniţi marţi în Comisia pentru Industrii şi Servicii au respins însă raportul de modificare a Legii Energiei.

„Am respins acest raport, pentru că altfel ar fi avut loc un impact deosebit de puternic asupra consumatorilor, în special a celor casnici. Aşteptăm o argumentaţie mai solidă din partea Guvernului şi ANRE (n.n. – Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei) şi vrem să vedem şi strategia energetică. Deja sunt semnale că s-au cerut majorări şi cu peste 70% a preţurilor la gaze, ceea ce noi nu putem să acceptăm”, a declarat pentru Mediafax deputatul Sorin Bumb, după şedinţa Comisiei pentru Industrii.

Aşadar, cu doar două săptămâni înainte de momentul liberalizării,încă nu se ştie dacă aceasta se va face şi, mai ales, cum se va face. OUG 64 în forma actuală nu poate fi aplicată, iar Guvernul ar trebui să vină cu un nou proiect de act normative care, teoretic, ar trebui aprobat până la 1 aprilie, momentul liberalizării asumat de România.

Oficial, Guvernul nu a anunţat încă ce va face, dar, „pe surse” (vezi aici şi aici), ar putea fi mai multe posibilităţi. Fie data de 1 aprilie se va păstra, fie liberalizarea va fi amânată pentru 1 iunie, în funcţie de ce se va negocia cu Comisia Europeană. Pe de altă parte, toţi producătorii ar putea fi obligaţi să vândă gazele pe o platformă de tranzacţionare din România, de unde furnizorii să le poată cumpăra, la preţul stabilit în urma cererii şi ofertei, pentru a le revinde apoi populaţiei şi producătorilor de energie termică.

Cine cere liberalizarea şi cine se opune. Preţul, principala problemă

Liberalizarea este susţinută de producătorii de gaze şi de Comisia Europeană. Romgaz şi Petrom ar trebui să fie lăsate să vândă, teoretic, gazul la preţ de piaţă, stabilit în urma cererii şi ofertei, caz în care ar putea înregistra profituri mai mari vânzând gazul la un preţ mai mare decât cel de 60 de lei MWh, impus acum de stat.

Însă cu acest lucru nu sunt de acord marii furnizori pentru că un preţ mai mare la achiziţie ar însemna o reducere profitului lor, pentru că preţul final, la populaţie (costul gazului, plus tarifele lor de distribuţie şi furnizare) va fi stabilit de ANRE, pe baza costurilor recunoscute de Autoritate.

Preţul de achiziţie este principala problemă. La ce preţ vor vinde producătorii interni gazul pentru populaţie şi cum se va ajunge la acest preţ? Teoretic, bursa este cel mai bun instrument, dar România nu are o piaţă funcţională a gazului. În ciuda declaraţiilor că s-ar fi cerut preţuri cu 70% mai mari, Petrom a lansat oferte de vânzare prin Bursa de Mărfuri la preţul de 72 de lei, deci cu doar 20% peste nivelul de 60 de lei, însă nu a venit nimeni să cumpere. Nivelul de 72 de lei este cel stabilit de stat pentru aplicarea taxei de 60% pe veniturile suplimentare ale producătorilor de gaze iar celălalt mare producător, Romgaz, care este de stat, nu a vrut să vândă nici pentru consumatorii de pe piaţa liberă gaze sub acest preţ, de teamă că ar putea fi anchetată de Curtea de Conturi că ar fi vândut sub cost.

Un nivel de 72 de lei ar însemna o creştere a facturilor pentru populaţie de maximum 10%.

Pe de altă parte, Petrom şi Romgaz nu au posibilitatea să exporte momentan gazul pe alte pieţe, dar consumatorii din România au oricând acces la gazele de la Gazprom. Iar acest lucru s-a văzut în această iarnă, când, pe fondul unor preţuri mai mici ale gazelor ruseşti, chiar şi cu 20 de lei pe MWh, România a fost inundată de gaze de la Gazprom, iar producţia Romgaz a scăzut dramatic.

Marii furnizori de gaze, E.On şi Engie, care se opun liberalizării pe motiv că România nu este încă pregătită spun că, dacă liberalizarea chiar se va produce, factura la gaze şi la încălzire a populaţiei ar putea exploda la iarnă, şi au avansat un procent de creştere de 45%.

„În absența unui preț corect al gazului din producția internă, rezultat al cererii și ofertei într-o piață lichidă și funcțională va rămâne singurul preț de referință pe piața gazelor naturale, indică pentru sfârșitul anului o creștere extrem de importantă a costului gazului natural ca marfă (aproximativ 100 lei/MWh în trimestrul 3 și 104 lei/MWh în trimestrul 4)”, spun cei doi mari furnizori. Ei spun că ar trebui amânat momentul liberalizării, sau că piaţa ar trebui dereglementată măcar parţial.

Proiectul BRUA, ameninţat?

În schimbul promisiunii dereglementării pieţei gazelor, România a primit finanţare de la Comisia Europeană pentru proiectul BRUA (un gazoduct de interconexiune între Bulgaria, România, Ungaria şi Austria), în valoare de 180 de milioane de euro. La nivelul Guvernului, există temerea că UE va opri finanţarea dacă România va menţine în continuare un preţ impus de stat pentru gazele interne pentru populaţie. Marii furnizori spun însă că temerile sunt exagerate.

Dereglementarea graduală a achiziției gazelor naturale nu ar trebui să constituie un temei de infringement cu privire la alocarea fondurilor europene pentru proiectul de infrastructură BRUA, atât timp cât, independent de procesul de liberalizare, exporturile de gaze naturale în afara țării nu pot fi realizate din motive tehnice”, spun aceştia.