Lider sindical de la Rafo: Cerem spijinul autorităţilor pentru evitarea falimentului

‘Rafo există fizic, este în picioare şi se menţine în stare de conservare sub perna de azot, cu întreg fluxul de instalaţii care au funcţionat până în momentul opririi, în 2008. Conform celor două audituri tehnice realizate de firme din exteriorul ţării, la solicitarea unei bănci şi a acţionarului majoritar, starea utilajelor statice şi dinamice este impecabilă, acestea neavând efectiv ore de funcţionare care să fi condus la uzura fizică, ca urmare putând susţine implementarea unui program de modernizare şi investiţii în vederea pornirii obiectivului’, a precizat liderul sindical de la Rafo.

Zvonurile privind vânzarea ‘la fier vechi’ a instalaţiilor au apărut la sfârşitul anului trecut, dar au fost accentuate după ce însuşi acţionarul majoritar al rafinăriei făcuse publică, la finele lunii ianuarie, printr-o scrisoare adresată angajaţilor, intenţia sa de a propune spre analiză în Adunarea Generală a Acţionarilor din 18 februarie dezmembrarea instalaţiilor.

Liderul sindical a afirmat, însă, că aplicarea măsurilor vizate de Petrochemical Holding, firma vieneză prin care rusul Iakov Goldovskiy deţine capitalul majoritar la Rafo Oneşti, ‘ar conduce doar la pregătirea pentru valorificare în mai multe variante a activelor din instalaţiile care nu sunt incluse acum şi în viitor în nicio variantă de modernizare şi investiţii’.

‘Acţionarul majoritar m-a anunţat printr-o scrisoare primită la finele săptămânii trecute că face eforturi să găsească resurse financiare pentru evitarea falimentului şi aplicarea unor proiecte care să redeschidă calea creării de venituri proprii şi extinderea dezvoltării unor proiecte de funcţionare’, a precizat liderul sindical, purtător de cuvânt al Rafo.

Potrivit acestuia, mesajul de la patron ‘a venit ca răspuns la misiva pe care sindicatul i-a trimis-o la începutul lunii februarie, imediat după un alt schimb de mesaje scrise între sindicat şi conducerea administrativă a Rafo, prilejuit de anunţarea intenţiei conducerii administrative de a demonta instalaţii rafinăriei şi a le vinde’.

‘Iakov Goldovskiy s-a declarat surprins de acuzaţiile, pe care le consideră nedrepte, aduse cu privire la soarta RAFO şi la posibila lichidare fizică a instalaţiilor rafinăriei’, a mai susţinut liderul sindical.

Conform acestuia, salariaţii cer ‘sprijinul autorităţilor locale, judeţene şi centrale, până la nivelul preşedintelui României, dar şi al ambasadei Rusiei la Bucureşti, pentru evitarea falimentului.

‘Observând posibilităţile pe care le au în continuare, solicităm respectivelor autorităţi să iniţieze o serie de consultări pentru a constata motivele reale de stopare a demarării programului de modernizare a Rafo, de ce sprijin moral, logistic, financiar şi de altă natură au nevoie pentru a reporni un proiect de dezvoltare şi nu de lichidare a societăţii. Spun aceasta în numele angajaţilor de la Rafo, salariaţi cu mare experienţă ce doresc şi pot să participe la revitalizarea firmei’, a precizat Ion Marian

Acţionarul majoritar al Rafo, Petrochemical Holding, a investit după preluarea rafinăriei în anul 2006, potrivit datelor statistice ale firmei, mai bine de 400 de milioane de euro, reuşind achitarea tuturor creanţelor înscrise în tabloul final al creditorilor din planul de reorganizare stabilit de o instanţă judecătorească.

,, În anul 2010, după mai bine de şase ani de procese, s-a închis planul de reorganizare, iar Rafo a fost atunci salvat de la faliment. Proprietarul a plătit peste 400 de milioane de euro, din care 250 de milioane de euro către bugetul de stat central şi local, fapt unic în industria românească după privatizările în cascadă din anii 1990 – 2000. Iar aceasta, în afara sumelor cheltuite lunar pentru întreţinerea rafinariei şi plata salariaţilor. Astăzi, unitatea nu are nicio datorie bugetară, comercială sau de altă natură. De asemenea, a păstrat o bună parte din forţa de muncă, deşi nu a realizat venituri din exploatare, fapt unicat la nivelul patronatului privat’, a spus Ion Marian.