Din 13 decembrie 2014, de când a intrat în vigoare un nou Regulament UE privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (Regulament 1169/2011), opt state membre, printre care şi România, au ales să se folosească de noile prevederi pentru a impune producătorilor din industria alimentară să pună pe etichetele produselor ţara de origine a respectivelor alimente sau a principalelor ingrediente. Dintre acestea, doar patru au primit girul Comisiei Europene şi urmează să pună în aplicare astfel de măsuri (Franţa, Lituania, Portugalia şi Italia), iar restul (România, Grecia, Finlanda, Spania) sunt în diferite etape ale discuţiilor cu Comisia Europeană, se arată într-o analiză realizată de Agenţia pentru Agricultură a SUA (USDA).
Din datele USDA, Franţa este prima ţară europeană care a notificat Comisia Europeană cu privire la dorinţa de impune producătorilor noi obligaţii în ceea ce priveşte etichetarea, dar şi prima în care o astfel de prevedere a intrat în vigoare pentru lapte, produse lactate şi carnea din diferite preparate, începând cu 1 ianuarie. În cazul Franţei însă, obligativitatea va fi valabilă doar doi ani, până la 31 decembrie 2018, astfel încât Comisia, dar şi Franţa, să poată face o evaluare asupra impactului asupra pieţei şi mai ales asupra reacţiei consumatorilor. Întrebarea principală în această problemă este dacă consumatorii sunt dispuşi sau nu să plătească mai mult doar pentru a consuma produse dintr-o anumită ţară.
Potrivit legislaţiei franceze, pe eticheta produselor care conţin carne într-o proporţie mai mare de 8% trebuie să fie menţionate locul naşterii, al creşterii şi al sacrificării animalelor din carnea cărora s-a făcut produsul.
De asemenea, pe eticheta produselor care conţin mai mult de 50% lapte, trebuie să se menţioneze ţara de unde s-a colectat laptele, dar şi ţara unde a fost procesat laptele. Dacă colectarea sau procesarea a avut loc în afara Franţei, se va menţiona că ţara de origine pentru produsul respectiv este UE sau non-UE.
În Italia, legea care îi obligă pe procesatori să menţioneze ţara de origine pe cutiile de lapte şi de produse lactate va intra în vigoare în data de 19 aprilie, în timp ce o altă prevedere, prin care producătorii vor fi obligaţi să menţioneze ţara de origine a grâului şi a grişului din paste, a fost înaintată neoficial Comisiei Europene pentru aprobare. „În cazul Italiei şi Lituaniei, Comisia Europeană a dat undă verde legislaţiei privind obligativitatea de a menţiona pe eticheta de lapte şi produse lactate ţara de origine pentru că sarcina este limitată în timp şi pentru că ambele state membre au fost de acord să raporteze Comisiei despre consecinţele acestor prevederi.
În Italia, legea se aplică pentru lapte, iaurt, brânză şi unt, produse pe a căror etichetă va scrie ţara de unde provin vacile care au dat laptele, respectiv şi ţara unde a avut loc procesarea. Dacă ţara de origine nu este Italia, se va putea menţiona la originea produsului- UE sau non UE.
De asemenea, Italia a cerut introducerea unor reglementări similare în cazul pastelor din grâu dur sau griş, dar nu au trimis încă o notificarea oficială la Bruxelles pe această temă.
În România, există o lege (legea 88/2016) prin care s-a introdus obligativitatea de a menţiona pe etichetele produselor lactate ţara de origine şi locul de provenienţă a laptelui crud materie primă încă de anul trecut, însă ea va intra în vigoare numai după ce vom primi acceptul Uniunii Europene. Or, Ministerul Economiei nu a răspuns încă cererii de clarificări a Comisiei Europene astfel încât aceasta să îşi dea girul pe acestă lege.
Mai mult, în Parlament se află deja în dezbatere un proiect de modificare a legii 88, iniţiat în mai 2016 de un grup de parlamentari PSD şi PNL, mare parte din vechea legislatură. ” Mâine (22 februarie n.red) este pe ordinea de zi a Comisiei pentru Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor, la discuţii urmând să participe reprezentanţi ai ANPC şi Ministerul Economiei. Se discută la nivel de aviz (pozitiv sau negativ), a declarat pentru ECONOMICA.NET Bende Sandor, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor.
Detalii aici : „Laptele românesc rămâne fără etichetă. România nu a răspuns întrebărilor Comisiei Europene”‘
În aşteptare se află şi Grecia, cu o propunere legislativă legată de etichetarea laptelui şi una privind etichetarea cărnii de iepure şi Finlanda pentru lapte, produse din lapte şi produse din carne, însă acestea au notificat deja Comisia. Nu în ultimul rând, din datele USDA, Spania este în proces de a primi girul Comisiei Europene.
Despre ce prevede legea românească AICI : Legea care bulversează industria lactatelor. Când vom avea noi etichete?
Obligativitatea de a menţiona pe etichetă statul de origine al ingredientelor a creat mari dispute în toată Europa, existând foarte multe voci care s-au opus. Îngrijorarea exprimată cel mai des se referă la faptul că astfel de prevederi ar limita libera circulaţie a bunurilor în cadrul UE prin avantajarea fermierilor locali şi implicit „naţionalizarea” lanţului de aprovizionare. Există, de asemenea, temerea că aceste măsuri vor duce la creşterea preţurilor către consumatorul final, urmare a creşterii costurilor din cauza necesităţii de a separa ingredientele din surse diferite, dar şi a creşterii costurilor cu materia primă.
Nu în ultimul rând, sunt voci care susţin că în felul acesta consumatorul este înşelat, deoarece i se induce ideea că produsele locale sunt superioare din punct de vedere calitariv celor provenite din alte state.
O astfel de reglementare i-ar ajuta însă pe fermierii locali, aceştia mizând pe faptul că localnicii preferă să consume produse realizate cu materie primă locală.