Livrările de petrol kazah spre Europa, inclusiv spre România, din nou sub presiune din cauza războiului. Kazahii tot caută rute alternative Mării Negre
Ministerele Apărării din Rusia și Ucraina au emis amenințări reciproce, considerând că navele care merg în porturile rusești și ucrainene din Marea Neagră și Marea Azov ar putea fi implicate în conflictul militar. Iar acest lucru înseamnă că navele ar putea fi atacate. Astfel, livrările de petrol kazah, care este aproape în totalitate exportat prin Marea Neagră, se află sub amenințarea unei blocade.
Dezacorduri
La 19 iulie, Ministerul rus al Apărării a anunțat că, după rezilierea „acordului privind cerealele”, care prevedea un coridor umanitar pentru transportul de mărfuri din porturile maritime ucrainene și rusești, toate navele care au cu destinație porturile ucrainene vor fi considerați potențiali cărăuși de încărcătură militară. Asta după ce s-a aflat că Ucraina ar fi continuat exporturile de cereale, în ciuda anunțului Rusiei de a pune capăt acordului. O zi mai târziu, Ministerul Apărării din Ucraina a declarat, în replica, că toate navele care navighează în Marea Neagră în direcția porturilor maritime ale Federației Ruse și a porturilor maritime ucrainene situate pe teritoriul Ucrainei ocupat temporar de Rusia pot fi considerate ca transportând încărcături militare, cu toate riscurile asociate.
Ministrul kazah al Energiei, Almasadam Satkaliyev, a declarat la 25 iulie că nu vede riscuri semnificative pentru exporturile de petrol din cauza situației din Marea Neagră.
Între timp, potrivit unui expert intervievat de Forțele Aeriene Britanice, dacă firmele de asigurări consideră că riscul de a transporta mărfuri prin Marea Neagră este în creștere, acestea pot crește tariful pentru asigurare sau pot refuza asigurarea. În acest caz, după cum a declarat o sursă din cadrul uneia dintre companiile de transport maritim pentru ziarul rusesc Vedomosti, o parte dintre armatori ar putea refuza să lucreze în apele Mării Negre și ale Mării Azov, iar restul vor majora tarifele de transport de două ori sau chiar mai mult. Iar proprietarii mărfurilor transportate nu vor avea altă soluție decât să transfere costul transportului în costul mărfii.
Potrivit Reuters, terminalele rusești de cereale din Marea Neagră gestionează aproximativ 70% din exporturile de cereale rusești, dar nu este vorba doar despre cereale. Portul Taman reprezintă aproximativ 7,5% din totalul exporturilor de GPL ale Rusiei. De asemenea Rusia își exportă petrolul prin terminalul Sheskharis din portul Novorossiisk, care are o capacitate anuală de 40 de milioane de tone.
Anul trecut, 54,3 milioane de tone de petrol kazah au fost transportate prin terminalul de la Novorossiisk deținut de compania rusă Transneft, precum și prin terminalul maritim al Caspian Pipeline Consortium (CPC) din Yuzhnaya Ozereevka, situat în apropiere de Novorossissk. În total, mai mult de 84% din totalul exporturilor.
Prins în capcană
Situația din Marea Neagră ridică din nou problema rutelor alternative pentru exportul de hidrocarburi din Kazahstan. Din primăvara anului trecut, după ce, odată declanșat războiul dintre Rusia și Ucraina, terminalul CPC a avut periodic probleme și petrolierele nu au putut fi temporar încărcate dintr-un motiv sau altul, republica din Asia Centrală a început să caute rute care se află în afara teritoriului părților aflate în conflict.
În prezent, BTC este încărcat la jumătate din capacitatea sa, iar Kazahstanul ar putea încărca conducta de petrol cu încă 20-25 de milioane de tone (volum anual). Cu toate acestea, acționarii conductei nu doresc să crească volumele de petrol kazah, deoarece în acest caz calitatea țițeiului azer pompat prin conductă va scădea. Azeri Light este comercializat cu o primă față de sortimetul kazah Kebco și față de CPC Blend – amestecul de petrol care este livrat prin conducta CPC.
Un alt obstacol care îi împiedică pe exportatori să folosească BTC este costul transportului pe această rută, care este de 124 de dolari pe o tonă, de trei ori mai mare decât în cazul CPC.
Agenția internațională Argus a analizat costul de utilizare al diferitelor rute pentru exportul de petrol kazah. Astfel, cea mai ieftină soluție de transport s-a dovedit a fi oleoductul Druzhba (vechea conductă de transport a petrolului sovietic spre Europa centrală), la care este conectată conducta Atyrau-Samara. Livrările de petrol către Germania pe această rută au costat 29 de dolari pe tonă. Până la 17 milioane de tone de petrol pe an pot fi transportate pe această rută. Al doilea traseu ieftin este tot prin Atyrau-Samara, dar cu livrare către portul baltic Ust-Luga – 31 de dolari pe tonă, cu aceeași capacitate de tranzit. Și abia pe locul trei este CPC – 38 de dolari pe tonă.
În total, capacitatea sistemului de conducte de petrol CPC pentru transportul petrolului kazah este astăzi de 72,5 milioane de tone. Întregul export planificat pentru țițeiul din Kazahstan, este de 71 de milioane de tone în acest an, deci toate volumele ar putea fi pompate prin conducta CPC.
Cu toate acestea, CPC nu a fost deloc stabil anul trecut. Și nu există nicio garanție că situația se va schmba brusc în acest an (articolul a fost scris înainte de atacul ucrainean cu drone asupra portului Novorosiisk, care nu a afectat terminalul petrolier din larg, dar a oprit pentru jumătate de zi toate mișcările de vase din port, cel mai mare al Rusiei de la Marea Neagră-n.red.) În plus, nu este clar cum se va înrăutăți situația din Marea Neagră după amenințările reciproce din partea Rusiei și Ucrainei. Evident, acest lucru va afecta cu siguranță costul de navlosire a petrolierelor.
Sunt așadar necesare rute alternative de export.
Reamintim că, pe lângă petrolul trimis prin porturile din Marea Neagră (Taman, Batumi) sunt expediate pentru export și produse petroliere kazahe, în special păcură și gaz petrolier lichefiat.
Există opțiuni pentru exportul de petrol către China prin conducta kazahă-chineză. Argus estimează capacitatea acesteia la 20 de milioane de tone, iar costul de transport la 43 de dolari pe tonă. Expedierea pe calea ferată către China va costa 142 de dolari pe tonă, cu un volum anual de peste 3 milioane de tone. Este posibil să se trimită aproximativ 2 milioane de tone de petrol pe calea ferată în Uzbekistan. Acesta va costa 45 de dolari pe tonă. Pentru exportul prin Iran, unde petrolul va trebui să fie livrat prin Marea Caspică cu vaporul, experții estimează un cost de 113 dolari pe tonă, cu posibilitatea de a se transporta 5 milioane de tone pe an.
Fereastră către Europa
După ce petrolul rusesc a fost scos de pe piața europeană (există și excepții, țările care primesc țiței rusesc pe conductă, ca Ungaria sau Slovacia nu se supun încă embargoului UE, la fel nici Bulgaria n.red.), sortimentul de țiței kazah Kebco a devenit mai popular și i-a crescut și prețul. De la sfârșitul lunii februarie a acestui an, acesta a fost vândut chiar cu o primă față de sortimentul de referință al Europei, Brent, în condițiile în care țițeiul Kebco sulfuros este identic în parametri cu Urals, benchmark-ul rusesc, care se vinde acum cu discount. Iar rafinăriile din Europa, în principal din Italia, Turcia și Spania, calibrate pentru petrolul rusesc, cumpără acum petrol kazah.
Scăderea livrărilor de țiței în zonă a contribuit, de asemenea, la creșterea valorii sortimentului Kebco. Dacă în luna octombrie a anului trecut Europa era aprovizionată în medie cu 270.000 de barili de acest tip de petrol în fiecare zi, în luna mai a acestui an volumul a scăzut la 180.000 de barili. Iar 60% din întregul volum merge către țările din zona Mării Mediterane prin Marea Neagră, cu plecare din Novorossiiisk.
Experții Argus notează că acum poziția petrolului kazah pe piață pare stabilă printre cumpărători. Asta deoarece volumele de țiței norvegian Johan Sverdrup merg tradițional către clienții din nord-vestul Europei, iar producătorii din Orientul Mijlociu sunt legați prin contracte pe termen lung de rafinăriile asiatice și nu își pot redirecționa rapid petrolul către consumatorii europeni.
Pe lângă sortimentul Kebco, și petrolul kazah tip CPC Blend este livrat în Europa prin intermediul conductei CPC. În total, Kazahstanul asigură aproximativ 50 de milioane de tone din necesarul de hidrocarburi al continentului. Asta înseamnă că este necesar să se livreze petrol în această regiune ocolind teritoriul beligerant. Și aici principalul concurent este ruta transcaspică, adică conducta BTC.