Gazoductul Nord Stream 2 reprezintă o investiţie de 11 miliarde de dolari, finanţată jumătate de Gazprom şi jumătate de cinci companii europene (OMV, Wintershall, Engie, Uniper şi Shell). Nord Stream 2 va permite dublarea capacităţii de transport a Nord Stream 1, până la 110 miliarde de metri cubi pe an, astfel că o cantitate mai mare de gaze naturale ruseşti va ajunge direct în Germania via Marea Baltică, fără a mai trece prin Ucraina.
„Nava Fortuna va amplasa o secţiune de 2,9 kilometri de conductă în zona economică exclusivă a Germaniei, la o adâncime mai mică de 30 de metri”, a informat consorţiul Nord Stream 2 AG într-un comunicat de presă.
Chiar dacă cei 1.230 de kilometri ai conductei sunt aproape finalizaţi, proiectul a fost oprit brusc în luna decembrie 2019, după decizia SUA de a sancţiona companiile angajate în acest proiect. Imediat, principalul subcontractor al consorţiului Nord Stream 2 AG, firma elveţiano-olandeză Allseas, a suspendat activităţile care vizau amplasarea de conducte.
Proiectul Nord Stream 2 se confruntă cu opoziţia politică a Washingtonului, care susţine că va face din Germania „prizoniera” Rusiei, aşa cum a avertizat preşedintele Donald Trump în 2018.
Sâmbătă, ambasadorul american interimar în Germania a cerut Germaniei şi Uniunii Europene să instituie un „moratoriu” cu privire la construirea gazoductului Nord Stream 2. Însă poziţia SUA nu este una dezinteresată. SUA sunt un mare producător de gaze şi recent au lansat o ofensivă comercială în căutarea de noi pieţe, vizând în special piaţa din Europa.